AIE sau AME si anticipate?

Odată cu formarea Alianței pentru Integrare Europeană în 2009, așteptările majorității moldovenilor au început să crească. Reprezentanții celor 4 partide de la guvernare au reluat, mai intens decât oricând, promovarea ideii de integrare europeană. Fiind o emanație a protestelor din aprilie, nici un partid rezonabil nu și-ar fi permis să neglijeze mesajele proeuropene. Din păcate, însă, după 8 ani de guvernare comunistă și autoritariană, valorile, dar mai ales practicile europene, rămâneau departe de emițătorii acestor mesaje, respectiv de receptorii lor, cetățenii moldoveni.

Nelipsită de scandaluri, intrigi și erori, guvernarea pro-europeană a AIE I, AIE II, iar apoi CPE, reușise să genereze un val imens de optimism. Era și firesc, or perspectiva reconectării cu un spațiu în care fiecare dintre moldoveni avea deja cel puțin o rudă, n-avea cum să pară altfel decât fericită. De cealaltă parte, militanții pentru menținerea relațiilor preferențiale cu spațiul rusesc, au utilizat până acum același argument. Totuși, dincolo de acest tip de argumentare perfect legitimă, există un șir de diferențe flagrante dintre ceea ce ar putea însemna pentru noi Uniunea Europeană și Federația Rusă/Uniunea Vamală. Dintre acestea, cele mai populare, inclusiv datorită mesajelor liderilor politici, se referă la justiția independentă, bunăstarea, circulația liberă, respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economică, accesul la educație, la cultură și servicii medicale.

Realizările guvernării în toate aceste domenii care fac diferența dintre spațiul european și cel euroasiatic ar fi trebuit să facă diferența dintre cele 3 partide proeuropene și cele antieuropene la 30 noiembrie. Nu s-a întâmplat, însă, așa. PLDM, PL și PD au obținut cu 4 mandate mai puțin decât obținuseră în 2010 (55). Semnalul pe care cei un milion și jumătate de participanți la alegeri l-au dat a fost că prestația proeuropenilor a fost prea puțin convingătoare. Și totuși, proeuropenii au luat majoritatea voturilor. Explicația poate fi găsită în  mesajele unor grupuri de activiști civici, experți sau analiști, transmise chiar înaintea alegerilor. Aceștia și-au asumat atunci votul pentru unul dintre cele 3 partide ex-AIE, îndemnându-i și pe ceilalți să facă la fel, nu de dragul formațiunilor în sine, ci pentru șansa, oricât de mică, de a continua integrarea europeană.

Putem afirma că celor 3 partide le-a reușit într-un final atragerea voturilor prețioase ale indecișilor, mizând pe fata morgana din ochii electoratului, întruchipată într-o eventuală AIE 3. Pe lângă aceasta, apariția de nicăieri a Partidului Comunist Reformator și a Blocului Uniunea Vamală au deturnat circa 9% din electoratul antieuropean, funcționând ca niște veritabile ”găuri negre” pentru votul prorus. Anume aceste 9% le-ar fi putut asigura o guvernare liniștită comuniștilor și socialiștilor.

Putem afirma, prin urmare, că victoria celor 3 partide se datorează unor circumstanțe, mai curând decât unor merite flagrante. La acest ”start fals” se mai adaugă stângăciile celor 3 din timpul negocierilor netransparente, întârziate și pe bună dreptate blamate de întreaga societate. În acest context, orice destabilizare care ar duce la anticipate, ar însemna și revenirea la guvernarea antieuropeană de până în 2009. Tocmai din acest motiv, un guvern minoritar al așa-zisei Alianțe pentru Moldova Europeană (AME, 42 de mandate ale PLDM și PD), ar presupune o eminentă moțiune de cenzură. Asta pentru că atât PL, cât mai ales PCRM, ar avea interesul electoral să declanșeze în câteva luni anticipate. Socialiștii au și declarat deja, imediat după alegeri, că declanșarea anticipatelor este prioritatea lor nr. 1.

O asemenea eventuală poziționare a liberalilor și comuniștilor ar fi probabilă și pentru că riscul instabilității politice presupune inclusiv o decădere din grațiile partenerilor europeni, respectiv reducerea finanțării. Primele semnale au fost deja date. Mai întâi, șeful delegației UE, Pirkka Tapiola, a anunțat că guvernarea n-a implementat eficient reforma în justiție, fapt care a determinat deja tăieri financiare drastice. Mai mult, oficialul anticipează că vor mai urma tăieri. Acordarea unui credit de 100 de milioane de euro pentru dezvoltarea agriculturii, din partea Poloniei, a fost și ea amânată până la numirea responsabilului de Comisia de valorificare a acestuia. O amânare a suferit și Consiliul de Asociere RM-UE, unde ar fi trebuit să raportăm pe marginea implementării Acordului de Asociere până în acest moment, dar și unde s-ar fi stabilit pașii unei colaborări mai strânse cu Uniunea.

Cel mai grav, însă, pare a fi riscul sistării unui sprijin de 700 de milioane de euro, care ar fi urmat să fie deblocat de UE. Între timp, au apărut deja informații care creditează ideea unei nemulțumiri a Uniunii, care ar fi descoperit deturnări de 60% din finanțările de până acum, operate de guvernarea proeuropeană. Informațiile rămân, totuși, neoficiale.

Din punct de vedere politic, decizia președintelui României, Klaus Iohannis, de a-și amâna vizita la Chișinău pentru o perioadă nedeterminată, a reprezentat primul semn. Al doilea semn a fost vizita la aeroportul din Chișinău a celor 3 reprezentanți ai celor 3 familii politice europene din care fac parte cele 3 partide proeuropene. Cel de al treilea semn ține de lipsa vreunei reacții a oficialilor instituțiilor UE sau SUA privind constituirea AME. Asta în condițiile în care, rezultatele alegerilor și anunțul celor 3 partide de reeditare a unei alianțe proeuropene a provocat imediat un val de reacții pozitive în vest. Singurele reacții până în momentul redactării acestui material au venit din partea celor 3 președinți ai familiilor politice europene, liberalul Graham Watson, popularul Joseph Daul și socialistul Serghei Stanișev. Dacă primul și-a manifestat regretul față de excluderea PL din procesul de negociere, atunci ceilalți doi și-au manifestat regretul față de ”sustragerea PL de la datoria de a guverna și lipsa de flexibilitate”. Totodată, ultimii doi au salutat crearea alianței și au îndemnat cele două partide să urgenteze reformele.

Această rară diferență de opinie exprimată de liderii politici europeni pe subiectul RM poate marca o nouă abordare a UE. Lipsa unei unanimități (fie și temporare) în sânul familiilor politice europene ar putea genera întârzieri și ezitări din partea tuturor părților în privința vitezei și calității implementării Acordului de Asociere. Asta pentru că guvernarea noastră rămâne tributară abordării ”sticks and carrots” și are nevoie de cineva care să o monitorizeze. Iar acest proces va trebui să reprezinte în următorii ani reperul principal al oricărei guvernări, indiferent de culorile ei.

Sursa: AIE sau AME si anticipate? în Newsletter Asociației pentru Politică Externă, Nr. 1 (106), luna ianuarie 2015, realizat cu suportul Friedrich Ebert Stiftung. Coordonator Lina Grâu