Când a fi uniți înseamnă a nu gândi
Mă tot confrunt de câțiva ani buni cu un tip de poziționare a semenilor mei pe care îmi este greu să o accept, chiar dacă o înțeleg. Formele pe care le ia aceasta variază, dar ideea de bază poate fi concentrată în jurul unei singure variante: românii moldoveni originari din RM și care locuiesc în România(în continuare moldovenii), trebuie să fie uniți, să se abțină de la dezbateri contradictorii, să-și apere drepturile în raport cu instituțiile statului, creând un soi de front comun și solidar în raport cu românii din țară. În continuare voi argumenta motivele rezistenței mele.
Procesul de reintegrare e periclitat
În momentul în care un moldovean se asociază cu alți moldoveni în virtutea unor diferențe de origine geografică, mod de viață, ordine socială și alte asemenea elemente, poziționându-se în afara societății românești, acesta va fi perceput ca un străin și tratat ca atare. Integrarea nu se poate produce cu forța, prin urmare, deschiderea trebuie să vină din partea celui care vine din afara sistemului și care-și propune să se integreze. Deschidere din partea societății există, rămâne doar ca și moldovenii să transmită disponibilitate. Trebuie să ținem cont de faptul că reintegrarea românilor de pe cele 2 maluri ale Prutului este esențială și poate fi făcută efectiv doar la nivel interpersonal, după 200 de ani în care moldovenilor li s-a încercat scoaterea românismului din ei cu forcepsul de către ruși. Tot la acest capitol al integrării intră înființarea asociațiilor ”basarabenilor”. În ceea ce ne privește, primul pas a fost făcut: zeci, sute și poate mii de moldoveni au înființat, au făcut parte sau au activat în asociații ale basarabenilor, al căror statut prevedeau inclusiv participarea românilor din țară. În realitate, însă, rareori spre niciodată se întâmpla ca în aceste asociații să participe activ și români din țară. Toată lumea știe asta și mai știe și motivul principal: mereu am fost priviți din afară, pentru că noi înșine ne-am dorit să fim priviți din afară denumindu-ne asociațiile ”ale basarabenilor” și desfășurând activități specifice nouă. Cu toate că în paralel militam pentru integrare și apropiere. Inconștiență, automatism sau lene, decideți voi.
Se perpetuează mentalitatea de sclav impusă după anexarea de la 1812
Moldoveanul de sub dominația rusă a fost forțat să înghită, să accepte și să-și asume o mulțime de minciuni și falsuri dăunătoare venite din afara națiunii lui. Spațiul pruto-nistrean a fost colonizat cu etnii din toată URSS, iar coloniștii au fost plasați, alături de trădătorii națiunii în posturi cheie la toate nivelurile societății. Au fost acaparate instituțiile, resursele și capacitățile de inițiativă. Prin urmare, celor mai mulți dintre moldoveni nu le-a rămas decât să accepte noua orânduire socială sau să fie pedepsiți cu renegarea de societate, închisoarea, despărțirea de familie, violența sau chiar moartea. În prezent sistemul a rămas la fel în anumite privințe. În continuare există grupuri de indivizi care își propun monopolizarea anumitor discursuri, proiecte și activități (menite declarativ să apropie românii de la Nistru până la Tisa); aceștia stăpânesc resursele, instituțiile și capacitățile de inițiativă. E drept că a dispărut elementul etnic și s-au modificat instrumentele de pedeapsă. Dar în continuare se așteaptă ca cei mai mulți dintre moldoveni să aibă un comportament obedient și să nu îndrăznească să gândească altfel.
Exercițiul democratic are de suferit
Noi, românii originari din RM, avem mari lacune în ceea ce privește exercițiul democratic. Puțini dintre noi știu să poarte o polemică, să dezbată în mod civilizat, să se abțină de la etichetări și insulte personale, să se concentreze pe subiect, nu pe sursă, să respecte opinia interlocutorului și să-și propună să o înțeleagă pentru a extrage idei constructive. Mai mult, noi n-am avut acces decât până nu demult la instrumente de dezbatere publică, iar societatea românească ni le-a oferit pe deplin (mese rotunde, forumuri, conferințe, lansări, dezbateri, mass-media etc.). Ar fi păcat, așadar, să nu ne bucurăm de toate acestea. Revenind la discuția despre asociații, nu pot să nu remarc beneficiul pe care ni l-a adus multora dintre noi exercițiul de a le fi înființat, gestionat și de a ne fi implicat cu sacrificii în activitățile specifice. Păcat doar că nu realizăm că vremea lor a trecut și că nu mai răspund nevoilor organice ale societății și nu mai au rolul de apropiere, ci de segregare și chiar de ”sectizare” în raport cu românii din țară. Aici intervine și discuția despre cum ar trebui noi să fim uniți și cât de mult contribuie treaba asta la exercițiul democratic. La întrebarea ”de ce nu sunteți voi uniți, dar aveți atâtea asociații în toată țara?”, răspunsul meu a fost întotdeauna același: ”Pentru că suntem diferiți și avem valori diferite. Dar și pentru că nu suntem străini, deci nu avem nevoie să ne coagulăm într-o comunitate sau asociație pe principiu etnic, or noi toți suntem de aceeași etnie ca românii din statul în care trăim. Mai mult, înființarea asociațiilor este un exercițiu democratic, chiar dacă asociațiile în forma lor actuală eșuează în îndeplinirea unor obiective strategice declarate. Prin urmare, dacă ar exista o singură asociație a basarabenilor (nici măcar a studenților basarabeni), înseamnă că i-am da dreptate lui Marian Russo, acolitul lui Stepaniuc și Voronin, care voia să înființeze Comunitatea Moldovenilor din România la Iași.”
Suferă capacitatea de analiză și gândire critică a moldovenilor
Chiar dacă reprezintă un truism, voi argumenta de ce a fi uniți, în cazul nostru, este totuna cu a fi ipocriți și iraționali. Recent, instituțiile statului român au dat publicității un număr care se referea la totalul moldovenilor aflați la studii în România. Este vorba despre 9000. La aceștia se mai adaugă alte mii care au absolvit. Evident, nu ai cum să ceri de la toți acești indivizi să fie uniți și să mai și gândească. Ființa umană prin asta și se deosebește de celelalte: prin capacitatea de a discrimina, de a vedea aceleași lucruri în moduri diferite, de a observa diferite probleme și de a propune soluții variate pentru aceleași probleme. Nu poți să ai pretenția de la niște tineri care beneficiază de o bursă într-un stat european și democratic, ca aceștia să nu gândească sau să se comporte de parcă n-ar gândi. Pentru că de fapt asta ar însemna ”să fim uniți”.
Se denaturează imaginea moldovenilor în ochii românilor din țară
Știu cât de neplăcut este să fii pus în aceeași oală cu alte sute, mii sau milioane de omaeni pe care nu-i cunoști și nici nu-i vei cunoaște niciodată. Sunt sigur că și voi ați trecut prin asta, indiferent de origini etnice, geografice sau de credințe, valori și viziuni. ”A fi uniți” presupune că ne băgăm singuri în gura lupului, adică alegem să trasmitem mesajul că suntem diferiți de restul societății, că în raport cu ceilalți, noi gândim toți la fel (de exemplu, votăm pedele, ne place contracultura rusă/sovietică, nu credem în democrație etc.). Iar din acest motiv refuz să accept că ar fi o alternativă viabilă și care ar putea duce la reintegrare și apropiere abținerea de la dezbateri publice și contraziceri. De parcă odată ajunși în România, moldovenii își pierd dreptul de a dezbate contradictoriu, drept de care s-au bucurat atât timp cât s-au aflat în stânga Prutului și i-au înjurat de mama focului pe cel puțin 50% dintre concetățenii lor, români în mare parte și ei.