Category Românii de langa români

Basescu a descalecat in stanga Prutului. Ei si ce?

Românii din stânga Prutului sunt obişnuiţi cu vizitele providenţiale ale unor personaje care au ajuns în planul secund al sectoarelor care le-au adus faima, de la muzică la politică şi înapoi. I-am avut pe Boney M, pe Toto Cutugno, iar de ceva vreme şi pe Traian Băsescu, care a devenit ieri preşedinte de onoare al Partidului Unităţii Naţionale. Evenimentul este cu siguranţă unul important. Până la urmă, nu în fiecare zi un fost preşedinte de ţară europeană devine liderul simbolic al unui partid dintr-un pseudostat cu regim autoritar, locuit, ce-i drept, de o proporţie comparabilă de etnici români precum este în prezent România...

Read More

#Rezistam impotriva coruptiei si a minciunii

Pe 18 februarie 2017 scriam acest articol care n-a mai văzut lumina online-ului, dar pe care am decis să-l scot acum la suprafață. Sper ca citirea lui să vă facă și pe voi să retrăiți emoțiile de atunci.

Protestul baloanelor de săpun

Tocmai am  revenit de la cel mai frumos protest la care am participat vreodată, ”Lecția de educație civică”, anunțat de comunitatea online ”Corupția ucide” în a nouăsprezeceea zi de proteste consecutive. Deși scurt, întrucât cei mai mulți dintre participanții activi au fost nevoiți să plece pentru a-și urma rutina zilnică de făcut amiaza și dormit la prânz, energia și buna dispoziție de data aceasta au fost deosebite. Protestul copiilor, sau al baloanelor de săpun, cum  îmi place mie să-i zic, ne-a făcut tuturor ziua de sâmbătă mai frumoasă...

Read More

Romania si Republica Moldova, o noua abordare

Articol scris pentru revista Contrafort, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2016

N.B.! Articolul a fost scris în noiembrie, înainte de ședința din 29 a Consiliului Suprem pentru Apărarea Țării, prezidată de președintele Klaus Iohannis. Poziția acestuia din urmă a rămas neschimbată, iar ideile mele exprimate mai jos, au rămas valabile.

Având în vedere că, de câțiva ani buni batem pasul tot pe loc și călcăm pe aceleași greble unii în relație cu ceilalți, începând cu luna septembrie, președintele Klaus Iohannis a emis câteva semnale importante privind o schimbare în abordarea României față de Republica Moldova. Din păcate, de cealaltă parte a Prutului, noul președinte ales are cu totul alte priorități decât schimbările în bine...

Read More

Scrisoare deschisa catre E.S. Ambasadorul SUA la Chisinau

Excelență,

Am citit interviul pe care l-ați dat televiziunii de stat cu prilejul marcării a 25 de ani de la dobândirea Independenței RM față de URSS și m-am întristat. Să vă explic de ce.

Din fericire pentru mine, fac parte dintr-o generație care nu i-a așteptat pe americani până când i-au prins comuniștii și i-au împușcat. Dar aceste imagini rămân acolo, în memoria noastră și în arhivele recente ale istoriei. Noi suntem mai norocoși decât cei dinaintea noastră, pentru că așteptarea noastră are toate șansele să se materializeze cumva. Cumva altfel, pentru că vremurile s-au schimbat, iar venirea americanilor este pentru noi totuna cu democratizarea, dezvoltarea, europenizarea și, în unele cazuri, cu reunirea RM cu România...

Read More

De bine despre manifestantii unionisti, dar nu si despre liderii lor

Unirea actualelor state România și Republica Moldova trebuie să aibă loc. Iar atunci când se va întâmpla fericitul eveniment, e bine să se întâmple odată pentru totdeauna. Acesta este un fapt care ar trebui să fie conștientizat de minimum 67% din populația României și de minimum 67% din populația RM. Ar trebui, dar nu este. Și ar mai trebui ca orice om rezonabil să conștientizeze că actualele metode utilizate de liderii manifestanților unioniști sunt mai degrabă dăunătoare, decât utile acestei cauze comune și nobile.

Eforturile manifestanților, care își sacrifică timpul, energia și alte resurse pentru a promova o cauză absolut legitimă, cea a Unirii a două state majoritar românești, sunt demne de admirația oricui. Nimeni nu poate contesta sacrificiul lor, care, în orice circumstanțe merită să fie salutate. Asta pentru că nu fiecare dintre noi alege să iasă în stradă, pe soare sau pe ploaie, pentru a ne susține cauza, în loc să ne vedem de treburile noastre rutinare. Cu atât mai mult, nu fiecare dintre noi, doar câteva sute bune, aleg să parcurgă o distanță de 100 km până la granița enervantă de pe Prut și dincolo de aceasta. Că este întotdeauna plăcut să te întâlnești cu cei care-ți împărtășesc opiniile, că unii manifestanți ies în stradă mai degrabă de dragul divertismentului și al senzațiilor tari, că nu sunt reprezentativi demografic, este adevărat. Dar efortul lor rămâne unul considerabil. Tocmai de aceea, reacțiile xenofobe și pline de ură ale putiniștilor de la Chișinău, care operează cu falsuri, în tentativa de a argumenta tot felul de minciuni grosolane despre identitatea noastră națională, despre dușmanii și prietenii națiunii noastre, mi se par inacceptabile. Mai mult, caracterul instigator la ură al acestor afirmații ar trebui să intre în atenția Consiliului Antidiscriminare și să li se dea amenzi și pedepse pe măsură.

Read More

Ce e de facut dupa manifestatiile unioniste?

Scriam acum câteva zile că expulzarea liderului Acțiunii 2012 a fost o ”greșeală intenționată” a autorităților moldovene, care a contribuit la promovarea marșului din 16 mai, motivându-i simpatizanții, dar mai ales liderii, să participe și mai activ la manifestații. Dincolo de acest cadou nesperat pentru simpatizanții bine-intenționați, dar așteptat de liderii A2012, expulzarea a mai generat câteva efecte grave. Acum, după ce lucrurile s-au mai așezat, vedem că imaginea RM, care era și așa pe bună dreptate șubredă, a avut de suferit în ochii partenerilor exxterni, în urma mediatizării din presa internațională șii a gazului pe foc turnat de expulzat. În plus, relațiile româno-române au fost afectate din temelie, la nivelul societăților și a opiniei publice de pe cele 2 maluri.

Ambele efecte perverse se datorează eforturilor asidue atât ale autorităților moldave, cât și ale liderilor Acțiunii, în frunte cu expulzatul. Dacă cele dintâi se fac responsabile de luarea unei decizii iresponsabile, pe care le-au ”explicat” stângaci prin citate din lege la grămadă, atunci cei din urmă au avut grijă să arate cu degetul asupra ”dictaturii de la Chișinău”, ”a neputinței instituțiilor române de a-și apăra cetățenii”, sau a ”nevalidității integrării europene ca proiect național”.

Read More

Ipocrizia expulzatului George Simion

La ora la care scriu acest articol, marșul de comemorare a 203 ani de la anexarea Basarabiei (Estul Moldovei) de către Imperiul Țarist încă nu a început. Văd surse care titrează că cei care se deplasează din raioane spre Chișinău sunt opriți de poliție. ”Miliție” îi zic unele ziare, citând ”surse”, dar fără a pune la dispoziția cititorilor dovezi media, atât de accesibile astăzi oricui vrea să le obțină. Asta dacă ele, bineînțeles, există. Sursele citate provin din sânul organizatorilor acțiunii de comemorare, care, iată, s-a transformat în tot felul de alte chestii, inclusiv în protest împotriva guvernării și într-un marș care va avea loc în Piața Marii Adunări Naționale (!). O fi miting, de fapt, nu știu.

Acest protest ar trebui, dacă totul decurge conform planului unora dintre organizatori, să se asimileze în opinia publicului cu celelalte proteste organizate de ceilalți cetățeni revoltați, adică de la Platforma Demnitate și Adevăr. Diferența este că la acțiunea de astăzi se va cere Unirea necondiționată, iar la celelalte se va cere, precum s-a mai cerut, eradicarea corupției. Prin urmare, publicul larg ar trebui ca, după câteva acțiuni masive organizate și de unii și de ceilalți, să-i asimileze pe cei care vor să modifice granițele a 2 state cu cei care cer reformarea internă a unui singur stat. Diferența dintre cele 2 deziderate este, după cum bine se vede, ca de la cer la pământ. Este o diferență care se înscrie exact în dezbaterea mai largă a celor 2 scenarii de evoluție pentru Republica Moldova: 1. Reformarea, europenizarea, aderarea la UE, apoi Unirea cu România; sau 2. Unirea cu România, după care fie ce o fi, căci oricum ”suntem singuri pe pământ, nu ne interesează ce cred alte state europene și oricum n-avem nevoie de nimeni”.

Read More

Avantajele integrarii europene pentru unionisti. Cateva argumente

Marea Unire_hartaAstăzi se împlinesc 97 de ani de la reunirea estului Moldovei (Republica Democratică Moldovenească, conform statutului vremii) cu România (Regatul României), „de-a pururi și totdeauna” (conform Actului Unirii votat de Sfatul Țării la 27 martie 1918). Pentru foarte mulți dintre noi, inclusiv pentru mine, evenimentul consfințit prin acest act a reprezentat mereu un reper și un ideal.

Noi toți ne dorim revenirea la acel status-quo de la 1918 din câteva motive rezonabile, evidente și chiar banale. De exemplu, ne dorim re-Unirea pentru ca să nu mai existe hotar pe Prut (am termina cu prezentarea pașapoartelor, controalele, timpul pierdut, taxele vamale); pentru ca să avem aceleași instituții care să funcționeze pe același teritoriu (să nu mai votăm de câteva ori în plus, să nu mai pierdem vremea cu campaniile electorale, să nu mai stabilim agende publice discordante, să nu mai irosim resurse cu organizarea administrativă și cu funcționărimea), pentru ca să avem manifestări comune ale culturii noastre comune (să nu mai sărbătorim două zile naționale, să nu mai avem trasee cultural-turistice diferite, să nu ne mai facem de râs chinuindu-ne să legitimăm existența unei națiuni moldovenești, căutând mituri, legende și simboluri culturale „naționale” moldovenești, să nu ne mai invităm unii pe alții, românii de pe ambele maluri, pe la evenimente, în calitate de „invitați internaționali”).

Și ar mai fi multe alte aspecte, de ordin spiritual și practic,

Read More

Unirea cu “natiunea civica moldoveneasca”

Unirea cu 'natiunea civica moldoveneasca'Înainte de a deveni un rezultat, Unirea este un proces. Din acest motiv, cei care au ochi să vadă, urechi să audă și înțelepciune să înțeleagă, știu că procesul trenează. Am urmărit cu atenție discursurile reprezentanților fracțiunilor noastre parlamentare. Aceste luări de cuvânt se doresc a fi, de fiecare dată, apoteotice și sintetice, rezumând viziunile fiecărui partid. Și sunt valabile, după cum ne demonstrează experiența, în pofida fluctuațiilor ”ideologice” ale unor ideologii inexistente.
Așadar, desprindem următoarele mesaje caracteristice ale celor 5 partide parlamentare. Partidul Socialist inițiază un grup parlamentar pentru ”integrare eurasiatică”. Partidul Liberal Democrat își asumă meritele parcursului european al republicii. Partidul Democrat vorbește despre consolidarea unei ”națiuni civice moldovenești”. Partidul Comunist se erijează în salvatorii aceleiași națiuni la care se referă democrații,

Read More

Pe cine ar trebui sa sprijine Romania?

FUMN-Tudor CojocariuAm participat recent la dezbaterea publică a Fundației Universitare a Mării Negre, ”Contra-maidan la Chișinău”. Cei mai mulți dintre vorbitori au pornit de la ideea că noua construcție politică numită Alianța Pentru Moldova Europeană (APME), formată oficial din PLDM și PD nu va putea funcționa fără suportul PCRM. Baza pentru această judecată o reprezintă demonstrația pe care aceste 3 partide ne-au făcut-o odată cu alegerea conducerii Parlamentului și a structurilor acestuia. Aprecierea este cu atât mai îndreptățită, cu cât pe parcursul celor 7 săptămâni, formula 2+PCRM a dat deja roade, în timp ce mult-așteptata AIE3 n-a produs nimic. Este rezonabil să apreciem lucrurile în acest fel, având în vedere că dincolo de isteria publică provocată de caracterul obscur al negocierilor, contează rezultatele. Iar rezultatele de acum nu sunt prea optimiste. Sau cel puțin nu la fel de optimiste precum ar fi fost formarea AIE3 împreună cu PL.

Pornind de la acest peisaj puțin optimist, dar și ținând cont de sprijinul imens acordat de către Romania, adresarea întrebării din titlu, este absolut legitimă. Răspunsul, însă, nu este foarte clar. Nu va fi clar nici atunci când vom avea un guvern votat de o majoritate, dar susținut politic de o minoritate.

Read More

Recunoașterea cetățeniei române, spre o nouă etapă?

Scandalul în jurul cetățencei Irina Tarasiuc a regenerat o dezbatere pe alocuri neplăcută, dar necesară, privind modul în care România recunoaște (în lege încă se mai folosește termenul imprecis „redobândire”) cetățenia foștilor săi cetățeni, care și-au pierdut-o în urma ocupației sovietice din 28 iunie 1940.

Cele două afirmații ale respectivei, prin care individa a ridiculizat un act simbolic, esențial pentru identitatea câtorva zeci de milioane de români, iar pe de alta a batjocorit aceeași identitate românească a noilor ei concetățeni, reprezintă două dintre ideile-cheie regăsite în mentalitatea unor sute de mii de cetățeni moldoveni. Acești moldoveni pot fi de etnie rusă, ucraineană, tătară, găgăuză, română, sau pur și simplu oameni „fără etnie”, conform propriilor lor credințe.

Oricât le-ar plăcea unor corifei și zburători să vorbească despre un popor român integru din stânga Prutului, despre o speranță a resuscitării gloriei daco-romane de altădată, sau

Read More

Despre românii din nordul Bucovinei, Eminescu și schimbare

Am participat recent la festivitățile de comemorare ale lui Mihai Eminescu de la Cernăuți, alături de colegii mei din Asociația Convergențe Europene. Planificam de mai multă vreme să revăd orașul care a contribuit, probabil, cel mai mult la formarea culturală a unuia dintre cei mai mari români, iar prilejul comemorării poetului a fost motivul de care aveam nevoie.

Spre deosebire de prima mea vizită, despre care am scris încă în 2008, de data aceasta am simțit câteva schimbări majore în mentalitatea și manifestările românilor de aici. Dar și a ucrainenilor. În primul rând,  liderii comunității, sau, mai exact-spus, liderii asociațiilor românilor din regiune, au început de ceva vreme să colaboreze pe inițiativele mari, de interes comun, transmițând mesajele de solidaritate și coeziune identitară, atât de importante pentru a se face auziți unde și de către cine trebuie. În al doilea rând, majoritatea covârșitoare a românilor susțin integrarea europeană a Ucrainei, având speranța ca drepturile lor etnice să fie respectate conform standardelor europene cunoscute și recunoscute. Dincolo de bunăstarea economică la care speră toți

Read More

România, mai aproape ca niciodată

Scriam săptămâna trecută că odată cu izbucnirea violenţelor de pe Euromaidanul kievean, statutul R. Moldova a redevenit un subiect de primă mână pe agenda publică din România. N-am mai beneficiat de atâta atenţie de când un realizator de la B1 TV i-a insultat pe toţi românii din stânga Prutului grămadă, iar unii dintre cei vizaţi au reacţionat, beneficiind la rândul lor de mediatizare.

Ei bine, am avut ocazia să particip recent, la o conferinţă publică privind integrarea europeană a Republicii Moldova, din perspectiva rezultatelor Summitului de la Vilnius, unde mi s-au reconfirmat cele afirmate. Evenimentul a fost găzduit de

Read More

Opţiunea europeană a cetăţenilor moldoveni nu mai are voie să lase nimănui loc de îndoieli

Fiind anunțat în mai multe rânduri şi de mai multă lume drept un an plin de evenimente, pentru o republică aflată mereu ”la răscruce”, 2014 are toate şansele să fie unul istoric.

E adevărat şi că noi tot avem parte de ani istorici, dar asta se datorează în primul rând nefericitei instabilităţi, nicidecum eforturilor noastre sau conjucturilor care ne-au inclus. Dar tocmai din această perspectivă, anul care vine poate fi unul special, pentru că eforturile noastre s-au conjugat în sfârşit cu realităţile şi intenţiile actorilor internaţionali relevanţi.

Acest lucru s-a văzut în primul rând la Vilnius, unde am parafat Acordul de Asociere la Uniunea Europeană. Evenimentul a fost rezultatul unor lungi şi grei ani,

Read More

Uniunea Europeană nu înseamnă doar integrare economică, ci și valorică

Pentru că România este singurul stat din lume înconjurat de membrii etniei majoritare din respectivul stat, ar fi de așteptat ca acest spațiu național întins peste granițele legale actuale să beneficieze și de un spațiu informațional comun.

Ar fi de așteptat, dar din păcate, nici în 2013 nu am ajuns acolo. Din contra, suntem martorii unor curente informaționale organizate și pe alocuri agresive, venite din varii direcții și care nu servesc nimănui. Nici măcar unora dintre statele care găzduiesc minoritatea românească, care se pare că nu reușesc să părăsească paradigma naționalist-șovină, poziționând-o împotriva celei integraționist-europene.

Or, anume procesul de integrare vs. cel de izolare poate și trebuie să devină baza schimbării de atitudine și comportament al statelor gazdă față de minoritățile românești din jurul granițelor, dar și

Read More