Codrului
Ma iarta, codrule, ca-n pleata-ti deasa
Atat de rar mi-am ratacit privirea
Si n-am stiut, curata si frumoasa
Sa-mi rabojesc in tine amintirea.
Ma iarta ca n-am vrut sa-ti fiu fiica,
Sa ma topesc visand la umbra-ti verde
Sa canti din mine cand o frunza pica
Temandu-ma ca-n ceruri ma voi pierde.
Ma-ntorc acum, sfios sa-ti sorb lumina
Coaroane-i tale fara-alean si moarte
Si las izvoarele sa-mi spele vina
Si catre vechea ta poveste sa ma poarte.