(Interviu pentru Flacara Iasului) Ecouri de campanie electorala la Chisinau

Mai intotdeauna, in timpul campaniilor electorale, cei care ies in evidenta sunt candidatii, care, prin prestatia si programele lor, acapareaza atentia opiniei publice. Se stie, insa, ca succesul celor care izbutesc sa ocupe diferite functii se datoreaza, intr-o masura destul de insemnata, si echipelor lor de campanie, membrilor si simpatizantilor de partid care se implica activ in promovarea imaginii candidatului.

Recent incheiatele alegeri din Republica Moldova reprezinta inca un exemplu elocvent in aceasta privinta, candidatul fortelor democratice, Dorin Chirtoaca, reusind sa-si asigure victoria inclusiv datorita mobilizarii izbutite de catre sustinatorii sai. Unul dintre cei care s-au numarat printre promotorii imaginii candidatului liberal, si prin intermediul publicarii a diverse texte online, este Tudor Cojocariu, un nume destul de cunoscut printre studentii basarabeni din Romania (printre altele, membru fondator si fost presedinte al Ligii Studentilor Basarabeni din Romania). In ziua celui de-al doilea tur de scrutin a coordonat, alaturi de alti tineri, o actiune civica, prin intermediul careia aproximativ 200 de studenti care au dorit sa ajunga in capitala Republicii Moldova pentru a participa la vot au fost adusi cu mijloace de transport de peste Prut. In continuare, redam interviul pe care l-am realizat cu Tudor Cojocariu la Chisinau, in seara de 19 iunie, cu doar cateva ore inainte de inchiderea urnelor (Mircea-Cristian GHENGHEA)

Stimate domnule Cojocariu, in urma cu cativa ani faceati parte din grupul elevilor „turbulenti” de la Liceul „Gh. Asachi” din Chisinau. Astazi faceti parte din grupul tinerilor liberali din Republica Moldova, fiind si membru al Tineretului Liberal. Cum priviti acest drum pe care l-ati parcurs?

A fost un drum firesc, fara prea multe fortari. Am ajuns sa fac studiile la Bucuresti; acolo, in virtutea facultatii pe care am facut-o (Sociologia, respectiv Comunicare si Opinie Publica, ulterior masteratul, pe care sper sa-l termin in acest an – in cadrul SNSPA, Departamentul pentru Relatii Internationale si Integrare Europeana) am ajuns sa activez, oarecum pe profil, intr-un partid politic. Partidul politic in care activez este cel mai reprezentativ, din punctul meu de vedere, pentru ceea ce simt si ceea ce cred eu. Are orientare proeuropeana clara si transanta; niciodata n-au existat dubii in acest sens – intre Vest si Est, intotdeauna a fost Vest. Am avut mereu, pe de o parte, abordarile stiintifica si istorica corecte, ca sa-i spunem asa, asupra trecutului nostru, asupra identitatii noastre, asupra tuturor elementelor care constituie identitatea nationala a unui individ – ma refer la simtul comunitatii, ma refer la limba, la apartenenta de grup, de comunitate, de societate. Pe de alta parte, avem liberalismul, care se bate cap in cap cu comunismul la noi in republica. Momentan, liberalismul, poate ironic, dar este curentul cel mai transant, oarecum, si cel mai obiectiv, in mai multe sensuri. Chiar daca ar trebui sa fie o ideologie foarte permisiva, pe alocuri, in virtutea faptului ca am fost parte a Uniunii Sovietice si ca am ajuns sa facem parte din blocul ex-sovietic, am ajuns sa ne batem cu comunismul; asa se intampla si in alte state din estul Europei. De aceea, liberalismul tinde sa mearga mai mult pe aceasta latura de centru-dreapta, pentru afirmarea valorilor istorice, a identitatii si a libertatilor fundamentale, pana la urma.

Pentru noi, e foarte important ca facem parte si din familia europeana a partidelor – European Liberal Democrat and Reform Party. Este un grup european de partide din care fac parte reprezentantii tuturor partidelor de orientare liberala din Europa, inclusiv Romania, evident. Avem parteneriate cu ei. Pentru mine acest lucru conteaza foarte mult, intrucat iti ofera o altfel de deschidere si de intelegere a fenomenelor politice din Europa si din lume, pentru ca facem parte si din Internationala Liberala, si atunci este o oportunitate pentru foarte multe training-uri, deplasari, schimburi de experienta etc. pentru tineri de varsta mea si nu numai, cu deputati europeni, cu tot ceea ce presupune factor de decizie.

Considerati ca tineretul din Republica Moldova percepe semnificatia aparte a acestor alegeri? Inteleg tinerii faptul ca batalia electorala dintre Dorin Chirtoaca si Igor Dodon reprezinta, in fapt, batalia dintre doua sisteme politice?

Eu sunt de acord cu aceste lucruri, mai sunt o multime ca mine, dar, de cealalta parte, sunt non-votantii sau cei care nu aleg, in general, nu participa la vot. Se intrebau liderii Aliantei unde sunt tinerii de la 7 aprilie 2009, care au demontat sistemul comunist sau, cel putin, au inceput sa-l demonteze. Acum ei boicoteaza alegerile, pur si simplu; o parte din acestia sunt foarte dezamagiti, nu au rabdare si sunt foarte idealisti, pentru ca nu-si dau seama ca, in viata, de fiecare data, e vorba de alegere nu intre ideal/perfect si raul absolut, ci intre mai bine si mai rau decat este in acest moment. Or, in acest moment, este evident mai bine cu Alianta pentru Integrare Europeana, al carei candidat unic este Dorin Chirtoaca, decat cu comunistii. Aceasta este optiunea si alegerea mea si a multor altor tineri. Multi dintre ei cred acelasi lucru, dar nu-si exercita dreptul de vot, tocmai pentru a da o „lectie” Aliantei, care i-a dezamagit in mai multe privinte – elucidarea evenimentelor din 7 aprilie, rapoartele privind coruptia (ma refer la rapoartele Uniunii Europene), procesul anevoios de negociere a acordului de asociere la Uniunea Europeana, regimul liberalizat de vize, acordul de comert liber si aprofundat. Acestea din urma sunt documente care se negociaza, din punctul meu de vedere, destul de rapid, dar, din punctul lor de vedere, prea incet. Este o diferenta de abordare, foarte putini inteleg ca, de fapt, asa trebuie sa fie si nu exista o cale de ardere a etapelor. De aici vin toate boicotarile si toate protestele lor, n-au rabdare si se pare ca mai au nevoie de o lectie.

Legat chiar de una din afirmatiile dumneavoastra anterioare, va rugam sa ne spuneti cum apreciati mobilizarea tineretului la aceste alegeri? Se poate imputa tinerilor, asa dupa cum au sustinut unele voci de la Chisinau, faptul ca s-a ajuns la organizarea celui de-al doilea tur de scrutin?

Au existat foarte multi cetateni care nu au iesit la vot. Nu stiu de ce ne asteptam neaparat la tineri, de ce aruncam vina pe ei. Mi se pare o abordare gresita si un pic cinica, fiindca, pana la urma, ei au contribuit, la 7 aprilie, la aducerea la putere a actualilor conducatori, care, in principiu, au recunoscut aceste lucruri, numai ca, la suparare si la fierbinteala, mai intrec masura un pic in declaratii. Aceasta s-a petrecut, insa, doar din disperare, pentru ca ei tin foarte mult la tineri, sunt sigur de aceasta, de aceea isi pun mari sperante in ei, dar, pe de alta parte, sunt foarte suparati pentru ca tinerii nu-si valorifica oportunitatea si dreptul la vot. De aici vin toate declaratiile-bomba sau cum sunt ele preluate si prelucrate de presa intr-un mod scandalos. Se exagereaza, in buna masura.

Fata de situatia de acum doi ani, credeti ca Republica Moldova a devenit un stat mai atractiv pentru tineri?

Cu siguranta. Sunt unul dintre cei care au revenit si s-au angajat aici, am o multime de prieteni care au facut acelasi lucru, fie in domeniul privat, fie in cel de stat. Sigur ca depinde mult de salarii, pentru ca acestea nu s-au schimbat foarte mult, dar, ca abordare, ca atitudine a superiorilor, este o diferenta ca de la cer la pamant. Nu ma gandeam, in 2008 sau in 2009, ca voi ajunge sa lucrez in 2010 intr-o institutie de stat. S-a intamplat si o fac de o perioada destul de indelungata deja, de mai bine de un an. Alti colegi de-ai mei o fac de si mai mult timp. Ne plangem cu totii de cele rele si ne bucuram de cele bune.

Ce ar insemna, in opinia dumneavoastra, un eventual insucces al fortelor democratice in lupta impotriva comunistilor?

Ar fi o lectie prea greu de digerat pentru noi si pe care prea putini o merita. Ar fi un sacrificiu sado-masochist, daca vreti, al celor care nu ies la vot. Isi sacrifica familiile, isi sacrifica fratii, surorile si, mai ales, ii sacrifica pe cei din afara, care au plecat la munca sau la studii. Daca parintii, fratii sau surorile mai mari le trimit bani aici, cu gandul ca ei sa scoata tara din mocirla, ei, in continuare, ori nu voteaza, ori, mai rau, voteaza cu comunistii, in timp ce parintii lor suna disperati si le spun sa voteze cum trebuie – cunosc cazuri reale. Ei spun ca protesteaza, ca au fost dezamagiti, ca e la fel de rau ca si cu ceilalti de dinainte etc.  E foarte cinica abordarea asta a lor si nu cred ca o meritam. Moldova nu merita aceasta pedeapsa, venita din partea celor care nu voteaza, si nu i-as trece aici doar pe tineri.

A consemnat MIRCEA-CRISTIAN GHENGHEA, 19 iunie 2011