alegeri tagged posts

Poporul vrea razboi

Primul cuvânt care-ți vine în minte atunci când privești reprezentarea grafică a rezultatelor celui mai recent sondaj de opinie din RM este polarizare. Sau război. Unul socio-politic, deocamdată. Dacă precedentele sondaje indicau asupra unei împărțiri echilibrate a preferințelor poporului prutonistrean, astăzi acesta din urmă ar împinge în Parlament doar 2 partide: PSRM (33.6%) și PAS (24,8%). Celelalte, adică PPDA, PD, PPEM, PL, PN, PLDM, PCRM P-Șor, al lua sub pragul de 6%. Desigur, șansele ca doar două partide să devină parlamentare în 2018 sunt foarte mici. Probabil că unele dintre acestea vor intra cumva în legislativ, fie și la limita pragului. Probabil că nu putem nici să ne bazăm în totalitate pe fidelitatea acestor rezultate...

Read More

Duminica #maiavemosansa. Hai la vot!

Tocmai am dat Going unui event creat de prietenul și codublunaționalul meu Vitalie Cojocari, care m-a invitat să ne vedem duminică în jurul orei 12:00 la Ambasada Republicii Moldova din București (Aleea Alexandru 40). Noi vom fi acolo cu mândrie și cu o parte din familie. Ceilalți membri ai familiei noastre extinse vor vota pe la alte secții din Chișinău, Drochia, Bălți, Aneni, Râșcani, Glodeni, Paris, Moscova, Haga, SUA și așa mai departe. Sper să faceți și voi mâine toată ziua coadă la vot, indiferent de țara în care veți vota. Avem mare nevoie să facem asta. Nu e vorba aici doar de entitatea denumită Republica Moldova, ci de niște milioane de oameni care riscă să se îndepărteze și mai mult de civilizație.

Astăzi trebuie să fim cu toții conștienți c...

Read More

Tineri din Romania despre alegeri si viitorul R.Moldova

În prag de alegeri, redactorii de la Intervio.ro i-au intervievat pe 4 dintre miile de tineri români originari din stânga Prutului cu privire la alegeri și la viitorul Republicii Moldova. M-am numărat și eu printre aceștia. 

În mod evident, mesajele și îndemnurile noastre merg mai ales către tinerii din România și din Occident, care înțeleg că #maiavemoșansă duminică pe #13noiembrie. Mergeți la vot sau îndurați rușinea de după.

Read More

Turul II. Ce avem de facut timp de 2 saptamani

Sunt surprins de înțelepciunea de care au dat dovadă concetățenii noștri, votând -o pe Maia Sandu, chiar dacă, poate ar fi preferat, în alte condiții, pe altcineva (Leancă, Ghilețchi, Ghimpu, Radu, Guțu). Mă aștept ca toți 5 să dea și ei dovadă de aceeași înțelepciune și să o sprijine declarativ și faptic pe singura candidată care l-a putut bate, de la bun început, pe clovnul horror Dodon.

Merită aprecieri speciale susținătorii PPDA, care au găsit puterea de a participa la vot, deși au criticat-o anterior pe Maia Sandu. Ei au demonstrat că deja nu mai e vorba de nume, ci de programe. La fel cum unioniștii au demonstrat că nu cred balivernele bădăranului Mihai Ghimpu...

Read More

Votul unionistilor, usatistilor si ghimpistilor, decisiv in turul II

Nu cred în sondajele moldovenești, întrucât marjele de eroare pot fi imense, iar dinamicile campaniei sunt usturătoare. Dar, de dragul divertismentului, putem specula un pic. Așadar, cel mai recent sondaj zice așa:
Dodon – 36%
Sandu – 16%
Năstase – 14%
Lupu – 12,5%
Leancă – 8%
Ciubașenco – 3,6%
Ghimpu – 1%
Dacă ne luăm după această cercetare, ar trebui să fim optimiști gândindu-ne la turul II, întrucât, un calcul simplist ne arată că
Sandu+Năstase+Leancă+Ghimpu=39%.
I-am pus la socoteală pe Leancă și pe Ghimpu din următoarele motive. Primul a zis deja că o va sprijini pe Sandu, cu toate că în el nu-și poate pune cineva baza, la cât de incoerent este...
Read More

#maiasandupremier si 4 lucruri pentru urmatorii 4 ani

Iată că astăzi, după toate câte s-au întâmplat, noi încă mai așteptăm să primim vești bune de la aceeași trei lideri politici cărora le datorăm marasmul moldav din recenții 6 ani. Singur acest fapt provoacă o profundă stare de dezgust, care poate fi alungată doar prin autoamăgire. Ceea ce nu este un lucru neapărat rău, chiar dacă ironic, pentru că autoamăgirea poate genera niște situații inedite, la care, la un moment dat am fi putut doar spera.

De exemplu, o asemenea situație inedită este desemnarea Maiei Sandu drept candidat al proaspăt lansatei mai puțin proaspete Alianțe, pentru funcția de prim-ministru. O asemenea evoluție a lucrurilor putea fi doar imaginată acum câteva luni, când criticile ministrei în exercițiu a Educației împotriva sistemului din care face parte, alinau revoltele populației lehămetite de corupția, abuzurile și aroganța castei politice. Dar astăzi se discută la modul serios despre numirea acesteia în funcție. Ea a fost cea care s-a opus unor decizii judecătorești împotriva instituției pe care o conducea, respectiv a reformării acesteia. Ea a fost cea care s-a pus de-a curmezișul unor decizii dăunătoare ale Guvernului. Tot ea a fost cea care a rezistat tirurilor opoziției putiniste, dar și a unor actuali colegi, pentru că a implementat niște reforme dure, dar caracteristice oricărui manager profesionist cu formare occidentală. Dar, mai presus de toate, Maia Sandu a adus un aer de decență și coerență în discursul public al mai-marilor acestui stat.

Read More

Fuga de idei si eroarea indecisilor

De data aceasta am avut parte de cel mai ciudat tur II al vreunei campanii electorale pentru primăria municipiului Chișinău. Chiar dacă nici precedenții reprezentanți ai curentului antieuropean nu s-au remarcat printr-o prezență deosebită de spirit și idei, de data aceasta am fost târâți de către Zinaida Greceanîi într-o campanie exemplar de sterilă și lipsită de sens. A-i priva pe locuitorii Chișinăului, inclusiv pe propriii tăi votanți din turul I, de o confruntare directă și bazată pe idei cu oponentul tău electoral, denotă o flagrantă lipsă de respect și o indiferență insultătoare față de toată lumea, cu excepția propriei tale găști, dar și față de niște principii elementare ale democrației și ale bunului-simț.

Dacă susținătorii tovarășei vor să aibă parte de un asemenea tratament pe parcursul următorilor 4 ani, să o voteze. E treaba și problema lor să sprijine o candidată care consideră că dezbaterile electorale nu sunt decât niște spectacole inutile organizate de presă. Eu nu mă mir, pentru că mi-a fost clar dintotdeauna că pentru mancurții din fan-club-ul lui Stalin și Putin, libertatea de expresie, forța argumentelor, transparența și sinceritatea sunt niște lucruri exotice și bune de ignorat. De ce să ne mirăm și ce să așteptăm de la cineva care, în calitate de premier baricadat în Guvern, amenința tinerii în aprilie 2009 că dacă vor ieși în stradă să-și exprime nemulțumirea față de abuzurile guvernării, vor fi împușcați?

Read More

Un protest demn de un popor european

Un protest demn de un popor european-sursa-jurnal.mdPrima reacție pe care am avut-o văzând imaginile din Piața Marii Adunării Naționale a fost ”Ăsta-i un miting demn de București!”, amintindu-mi de manifestările de civism împotriva abuzurilor lui Băsescu și Boc (amenințarea lui Arafat, corupția endemică, aroganța fără margini), apoi împotriva abuzurilor lui Ponta și Dragnea (Roșia Montana, votul din afara granițelor la prezidențiale, protejarea corupților) și nu numai. Anii recenți au arătat că românii știu să se mobilizeze, indiferent de tabăra politică de la guvernare și de vacuumul în care funcționează mass-media privată și de stat.

S-a vorbit foarte puțin despre protestul organizat de Platforma civică Demnitate și Adevăr, promovarea fiind gestionată în primul rând de trustul Jurnal. Au existat și relatări adiacente, dar insuficient de puține pentru ca să se poată spune că manifestația va fi una de amploare. Exista posibilitatea ca aceasta să treacă precum a trecut și prima, adică marșul din 5 aprilie, nemeritat de neobservat. S-a întâmplat, altfel însă. PMAN s-a umplut cu oameni, astfel încât circa 50.000 de oameni s-au arătat solidari cu următoarele solicitări ale organizatorilor:

- anchetarea pe bune a crimelor din aprilie 2009

- lupta pe bune împotriva corupției

- investigarea hoțiilor de la 2001 încoace

Read More

Reconfigurarea scenei politice, dar nu si a publicului

BOP aprilie 2015De fiecare dată, la fiecare alegeri, foarte mulți dintre noi mergem cu impresia că partidele care se regăsesc în listă vor rămâne acolo, sau, mai mult, în preferințele noastre, pentru totdeauna. Cu toții vorbim despre caracterul schimbător al scenei noastre politice, dar puțini dintre noi realizăm ce înseamnă acest lucru cu adevărat. După care, începem să observăm că se încheie o epocă și începe alta. Corpul cetățenesc, electoral, sau, dacă este să ne referim la evoluția partidelor, corpul activiștilor de partid (fără vreo conotație peiorativă, de această dată), rămâne, însă același.

Aceeași oameni, cu excepțiile dictate de nemiloasa demografie, au stat la baza Frontului Popular, al Partidului Forțelor Democratice, Partidului Popular Creștin Democrat, Alianței Moldova Noastră, Partidul Liberal Democrat, Partidul Liberal și altele de acest fel, care s-au proclamat de la bun început proeuropene/occidentale. Toate aceste formațiuni cu reprezentare parlamentară sau care au și guvernat, au fost susținute și votate de aceeași cetățeni cu familiile lor din mai multe generații de moldoveni cu drept de vot. Membrii de rând, dar și unii dintre liderii publici și din umbră au avut de a face cu forțele politice enumerate mai sus și care au reprezentat la un moment dat acel segment treaz din societatea noastră.

Read More

Minoritatile noastre cele manipulate

Site oficial-TaracliaSuntem obișnuiți, de când ne știm, să depindem de alte popoare și state, cam sub toate aspectele. Recent, am mai primit o palmă peste obrazul întors de atâtea ori, prin care stângiștii au făcut primul pas spre formalizarea unui nou act de separatism, accentuându-ne dependența. Chiar dacă ne-am fi așteptat ca tendințele separatiste să se amplifice în nord, respectiv în regiunile cu minorități rusești și ucrainene, situația geopolitică i-a determinat pe cei de la Kremlin să apese butonul roșu pe care scrie Sud, în loc de Nord. Or, prioritatea esticilor este, în aceste momente, pregătirea terenului pentru mărșăluirea către regiunea Odesa, ocuparea căreia ar fi mult mai accesibilă decât ocuparea regiunilor Cernăuți și Vinița, de exemplu.

Flirtul Moscovei cu Taraclia, pe care o iau mai mereu la pachet cu Găgăuzia, are origini mai vechi, bazându-se în mare parte pe anexarea de la 1812 și rusificarea care a urmat. Periodic, însă, solii moscoviți au tot zgândărit sentimentele localnicilor dezinformați și ale conducerii proeuropene de la Chișinău. De exemplu, în 2014, ambasadorul rus Muhametșin a declarat că Găgăuzia și Taraclia merită mai multă atenție, în aceste două regiuni existând ”modele pozitive, demne de urmat”. La ce fel de atenție și modele s-a referit oficialul cred că este evident, afirmația fiind urmată imediat de oda președintelui raionului Taraclia, care a amintit de populația preponderent rusofonă din regiune. Rusofonă, dar nu și rusă, ar trebui să adăugăm noi, ceea ce ar trebui să conteze într-un stat ”cu statalitate”.

Read More

Cine-si mai aminteste de batranul general sovietic?

Vladimir-VoroninEra pe niște nu foarte îndepărtate vremuri, un general sovietic de miliție, născut în localitatea Corjova, Republica Sovietică Socialistă Moldova. Chiar dacă toată lumea îl cunoaște astăzi drept un personaj care emană nostalgie sovietică prin toți porii, și el, ca și noi, tot din părinți români s-a născut, purtând și nume de român. Bujeniță și Sârbu îi chema pe părinții săi, iar pe el l-a chemat de la un moment dat încoace, Voronin, ca pe tatăl său vitreg, activist de partid comunist.

Acum 6 ani, batranul general sovietic era pe baricadele politicii de la Chișinău, iar numele său era pe buzele tuturor, de la elevi și studenți, până la funcționari și ambasadori străini.

Sistemul, pe care îl conducea atunci cu mână de fier, mai rezistă și astăzi tuturor tentativelor de modernizare, după ce ani de-a rândul a comis acte de oribil răsunet împotriva propriului popor. Democrația, libertatea de exprimare, transparența, drepturile omului și alte asemenea valori, au fost călcate, cu ură de nomenklaturist, de cizma lui Voronin și a celor din anturajul lui.

Read More

Alegerile primare, o șansă pentru evoluția noastră politică?

Aflați în căutarea unor căi de a atrage cetățenii, care în perioada electorală se transformă brusc în votanți, partidele noastre urmează să lanseze o serie de noutăți politice. Ne putem aștepta la o adevărată explozie de inițiative, dintre care unele chiar extravagante pentru tânăra noastră democrație. Una dintre aceste inițiative este noua metodă de desemnare a candidaților Partidului Democrat, alegerile primare închise, sau așa-numitele ”primaries” (”primary elections” – termen american).

S-a vorbit mult în ultima perioadă despre această metodă declarat extrem de democratică, de desemnare a celor mai buni dintre cei mai buni. Inițiativa acesteia a fost însușită în primă fază de către prim-vicepreședintele PD, Plahotniuc, după care a fost anunțată recent drept un fapt de către președintele PD, Lupu. E drept că Oazu Nantoi, de exemplu, fost deputat democrat, lansase ideea necesității adoptării alegerilor interne după modelul Alianței Creștin-Liberale din România, care tocmai îl desemnase drept prezindențiabil pe primarul Sibiului, Klaus Iohannis.

Read More

Frontul antinațional se repliază

După o lungă și neobișnuită perioadă de liniște pe frontul politic, odată cu retragerea lui Mark Tkaciuk din Parlament, evenimentele au redevenit incitante. Dar nu neapărat și pozitive. Ieșit, parcă, dintr-o prelungă letargie, partidul comuniștilor a fost adus recent într-o stare de continuă fierbere, după o perioadă de mocneală și, tind să cred, pregătiri, în care publicul a fost ferit de știri senzaționale. Totul a început atunci când omul pe care cam toată lumea-l consideră maestrul intrigilor și înscenărilor și-a anunțat demisia din Parlament. Sau, mai bine zis, atunci când președintele Parlamentului, democratul Igor Corman, i-a anunțat demisia. Abia după două săptămâni, în care comunistul și-a pus la punct ultimele detalii din decor, acesta a organizat o conferință de presă în afara sediului PCRM, în care

Read More

O troică pentru 25 mai

Dincolo de amenințările rogozinului și a tancurilor sovietice din coastele noastre estice, R. Moldova traversează în prezent o perioadă relativ calmă.

Atmosfera se datorează și păcii din Coaliția Pro-Europeană, ale cărei efecte le-am văzut odată cu liberalizarea vizelor și pe care, să sperăm, le vom vedea și în ziua semnării Acordului de Asociere.

Reținem cu toții perioada 2009-2010, când politica internă era marcată de exerciții electorale în lanț, de la parlamentare și referendumuri, până la prezidențialele mediatice. Ne gândeam atunci că nu mai suportăm campaniile publice, nu mai vrem alegeri și că în general, vrem să fim lăsați în pace. Desigur, dezideratul era și rămâne utopic, pentru că nu poți trăi într-o societate care se vrea modernă și să ignori procesele de interes public din cadrul

Read More

Despre două lucruri care ne sunt străine

Alegerile din SUA au suscitat interesul lumii întregi timp de luni bune de discuții, dezbateri și știri de tot felul pe toate sursele media importante din lume.

Unul dintre laitmotivele acestei campanii a fost „egalitatea continuă” a celor doi candidați, relevată de sondajele de opinie publică. Mesajul a fost într-atât de bine promovat, încât multă lume a zis că e vorba de o înscenare a oficialilor americani pentru a atrage atenția presei internaționale și pentru a-i ține în suspans pe muritorii de rând care suntem cu toții. Noi nu avem de unde să fim siguri de asemenea lucruri, dar rămâne cert faptul că acest element „de noutate” ne-a cam ținut cu ochii lipiți de TV-uri.

Dincolo de efectele mediatice speciale ale show-ului electoral prezidențial, există și un adevăr greu de contestat: alegerile din SUA chiar contează pentru toată lumea, pentru că americanii au treabă în toată lumea. Uneori e de bine, alteori e de rău, dar de fiecare dată contează. Iar asta o știu, înainte de toate, americanii, care nu se sfiesc deloc să

Read More