moldova tagged posts

De bine despre manifestantii unionisti, dar nu si despre liderii lor

Unirea actualelor state România și Republica Moldova trebuie să aibă loc. Iar atunci când se va întâmpla fericitul eveniment, e bine să se întâmple odată pentru totdeauna. Acesta este un fapt care ar trebui să fie conștientizat de minimum 67% din populația României și de minimum 67% din populația RM. Ar trebui, dar nu este. Și ar mai trebui ca orice om rezonabil să conștientizeze că actualele metode utilizate de liderii manifestanților unioniști sunt mai degrabă dăunătoare, decât utile acestei cauze comune și nobile.

Eforturile manifestanților, care își sacrifică timpul, energia și alte resurse pentru a promova o cauză absolut legitimă, cea a Unirii a două state majoritar românești, sunt demne de admirația oricui. Nimeni nu poate contesta sacrificiul lor, care, în orice circumstanțe merită să fie salutate. Asta pentru că nu fiecare dintre noi alege să iasă în stradă, pe soare sau pe ploaie, pentru a ne susține cauza, în loc să ne vedem de treburile noastre rutinare. Cu atât mai mult, nu fiecare dintre noi, doar câteva sute bune, aleg să parcurgă o distanță de 100 km până la granița enervantă de pe Prut și dincolo de aceasta. Că este întotdeauna plăcut să te întâlnești cu cei care-ți împărtășesc opiniile, că unii manifestanți ies în stradă mai degrabă de dragul divertismentului și al senzațiilor tari, că nu sunt reprezentativi demografic, este adevărat. Dar efortul lor rămâne unul considerabil. Tocmai de aceea, reacțiile xenofobe și pline de ură ale putiniștilor de la Chișinău, care operează cu falsuri, în tentativa de a argumenta tot felul de minciuni grosolane despre identitatea noastră națională, despre dușmanii și prietenii națiunii noastre, mi se par inacceptabile. Mai mult, caracterul instigator la ură al acestor afirmații ar trebui să intre în atenția Consiliului Antidiscriminare și să li se dea amenzi și pedepse pe măsură.

Read More

Mirajul unei aliante (pro)europene

După lungi dezbateri, proteste și campanii anti-sistem, purtate de activiști civici, ONG-iști, jurnaliști, oameni de cultură, antreprenori, juriști și alte categorii de elite preponderent liberale, tot ce sperăm să obținem astăzi este o alianță dintre aceleași 3 partide, care au aceiași 3 lideri. Ca niște victime care se agață cu ultimele puteri de piciorul călăului lor, cerându-i clemența, noi ne agățăm de cele 3 (sau 4) partide declarate proeuropene, cerându-le să nu mai fure, să-și schimbe conducerile și să-și pună, în premieră, problema de a se gândi și la altceva decât la propriile orgolii mari de oameni mici.

Mai mult, le cerem să se (re)alieze, să formeze un guvern funcțional susținut de o majoritate parlamentară și să deblocheze sprijinul partenerilor occidentali, pe care tot ei l-au blocat prin corupție, ilegalități și lăcomie. Mă refer în primul rând la liderii PLDM și PD, care, după ce au preluat establishment-ul de la agrarieni și comuniști, mulți dintre ei provenind tocmai din acele grupări, au furat ceea ce a mai rămas după primii. Plus, deja legendarele fonduri europene, pe care, folosindu-le parțial în scopuri partizane, tot furate-au fost. Privind lucrurile din această perspectivă, prima reacție este de revoltă, pentru că liderii celor 2 partide ne consideră pe toți proști. Iar incapacitatea noastră de a genera noi elite care să nu ne dăuneze arată că aceștia nu sunt prea departe de adevăr. Statutul nostru de victime vine dintr-o incapacitate cronică de a genera noi elite, diferite de politicienii-lăcuste, de care am avut parte până acum.

Read More

Nevoia de prioritizare si protestul din 7 iunie

În urma publicării celor 2 articole recente în care abordam subiectul protestelor anticorupție și unioniste, m-am pomenit cu un șir de reacții mai mult sau mai puțin pertinente. Prin urmare, se cade să salut deschiderea unora de a vedea dincolo de tricoloare, chiar dacă fără a-mi da neapărat dreptate. Dar în același timp, trebuie să vin cu un șir de precizări adresate celor care s-au grăbit să mă acuze de lucruri neadevărate și neargumentate, majoritatea dintre ele atentând la valorile mele și la ideile în care cred.

Așadar, să le luăm pe rând. Îmi doresc reUnirea Republicii Moldova cu România, precum mi-aș fi dorit reUnirea cu orice comunitate istorică vecină actualului stat român, în care majoritatea locuitorilor să se autodeclare români și să-și dorească același lucru, la fel ca înainte de ocupația sovietică. Țin la dovedirea acestor realități prin metode transparente, moderne, bazate pe date empirice, nu pe speculații, speranțe și denaturări. Chiar dacă pentru mulți dintre noi, aceste manifestări se compun într-un tip de gândire de tip ”wishful thinking” (gândire bazată pe aspirații, să-i zicem) și denotă mai degrabă bună-intenție, decât rea-intenție.

Read More

Avantajele integrarii europene pentru unionisti. Cateva argumente

Marea Unire_hartaAstăzi se împlinesc 97 de ani de la reunirea estului Moldovei (Republica Democratică Moldovenească, conform statutului vremii) cu România (Regatul României), „de-a pururi și totdeauna” (conform Actului Unirii votat de Sfatul Țării la 27 martie 1918). Pentru foarte mulți dintre noi, inclusiv pentru mine, evenimentul consfințit prin acest act a reprezentat mereu un reper și un ideal.

Noi toți ne dorim revenirea la acel status-quo de la 1918 din câteva motive rezonabile, evidente și chiar banale. De exemplu, ne dorim re-Unirea pentru ca să nu mai existe hotar pe Prut (am termina cu prezentarea pașapoartelor, controalele, timpul pierdut, taxele vamale); pentru ca să avem aceleași instituții care să funcționeze pe același teritoriu (să nu mai votăm de câteva ori în plus, să nu mai pierdem vremea cu campaniile electorale, să nu mai stabilim agende publice discordante, să nu mai irosim resurse cu organizarea administrativă și cu funcționărimea), pentru ca să avem manifestări comune ale culturii noastre comune (să nu mai sărbătorim două zile naționale, să nu mai avem trasee cultural-turistice diferite, să nu ne mai facem de râs chinuindu-ne să legitimăm existența unei națiuni moldovenești, căutând mituri, legende și simboluri culturale „naționale” moldovenești, să nu ne mai invităm unii pe alții, românii de pe ambele maluri, pe la evenimente, în calitate de „invitați internaționali”).

Și ar mai fi multe alte aspecte, de ordin spiritual și practic,

Read More

Ocupantul rus si mandru

Ia rossiiskii okupantLa una dintre reuniunile APCE, din ianuarie 2011, fostul președinte al României i-a dat o replică memorabilă unui parlamentar rus. Acesta insinuase, în plen, că România ar intenționa să anexeze Republica Moldova, motiv pentru care le acordă (a se citi „le recunoaște”) cetățenia română. Mai exact, replica președintelui a sunat așa, citez: „Rog să notați că România nu are nici un fel de experiență în anexarea altor state”.

Mesajul răspicat, transmis natural și dintr-o bucată, precum ne obișnuise ex-președintele, a stârnit la acea vreme un val de admirație și laude, din partea celor care au cât de cât idee de istorie. Chiar și parlamentarii Consiliului Europei, alții decât cei ruși, l-au aplaudat spontan pe oficialul român. Mulți au zis atunci că, în sfârșit, Putin și-a găsit nașul la nivel de discurs și stil. Nu știu dacă aceștia au avut sau nu dreptate, întrucât fostul președinte n-a prea interacționat în vederea tuturor cu oficialii ruși, decât cu mici excepții. Prin urmare, n-am avut ocazia să ne convingem de pertinența acestei remarci.

Dar nu asta contează acum, ci sentimentul de mândrie și de satisfacere a unor frustrări vechi de ale europenilor, mai ales ale celor odinioară ocupați de ruși, pe care a reușit să-l răscolească replica fostului oficial român.

Read More

Un procuror independent, european si moldovean

CorruptionPe 30 noiembrie am votat pentru refacerea Alianței pentru Integrare Europeană, în formula PLDM, PL și PD, evident. Am mai votat pentru un guvern condus de Iurie Leancă, cel care a demonstrat că este un personaj serios și benefic republicii. Sau, cel puțin, mai serios și mai benefic decât un alt ipotetic premier care ar putea fi sprijinit la modul realist de toate cele trei partide.

De aceea, am fost încă de la început îndreptățiți să ne revoltăm împotriva bâlbâielilor celor trei partide. Am așteptat de la acestea, într-un mod ce denotă, poate, naivitate sau chiar masochism, să-și respecte angajamentele din campania electorală și să se alieze, spre binele comun, al nostru, dar și al lor, în definitiv. Totuși, am avut așteptări mai puține de la unii și mai multe de la alții.

De la PL m-am așteptat să promită lucruri irealizabile, utopice chiar, în condițiile în care doar 46% dintre votanți au ales Uniunea Europeană. Pentru că pe parcursul întregului an 2014 PL și-a construit discursul public pe lupta împotriva corupției și a investigării corecte a privatizărilor dubioase, nu m-a mirat solicitarea acestora de a numi un procuror din UE. Ideea mi se pare în principiu bună, dar prea îndrăzneață. Atât de îndrăzneață încât era clar de la bun început că este irealizabilă într-un stat sovietic precum este RM în 2015.

Read More

Moldova Between the Soviet Ways and the European Path

4liberty_nr. 1 issue

O analiză în limba engleză pentru numărul din septembrie 2014 al revistei 4Liberty.eu, Parteneriatul Estic: trecut, prezent și viitor (sursa). Aceasta a fost publicată de către Fundacja Industrial din Polonia, cu sprijinul Fondului Visegrad.
Evaluările de dinaintea campaniei electorale din noiembrie 2014 s-au dovedit a fi în mare parte corecte. Din fericire pentru toată lumea.

Moldova’s national background and the unwanted inheritance

When talking about present day Moldova we have to bear in mind a series of important events which have conducted to the nowadays situation. The issue of terminology is also extremely important. These things matter when analyzing Moldovan leaders’ behavior in several situations they had to face recently.

Read More

Teatrul de la Chisinau, la Iasi de Ziua Micii Uniri

12 scaune la IasiÎn timp ce bravii noștri reprezentanți ai poporului rămân pătrunși de propria lor importanță, se șantajează reciproc și nu catadicsesc să-și împărtășească planurile cu noi, oamenii noștri de cultură ne împărtășesc talentul în cadrul unei noi inițiative reUnificatoare.

În zilele de 24 și 25 ianuarie Teatrul Național Mihai Eminescu de la Chișinău va susține la Iași 2 spectacole extraordinare, celebrând Mica Unire. Teatrul Național Vasile Alecsandri va găzdui piesele Hronicul Găinarilor și 12 Scaune, ambele regizate de Petru Hadârcă, directorul TNME.

În septembrie am putut vedea cele 2 piese la București, în cadrul unui festival extraordinar organizat de cei 2 directori ai teatrelor naționale din cele 2 capitale. De această dată, capitala ”se mută” temporar la Iași.

Read More

Visul american vs realitatea est-europeană

Mi-ar fi plăcut să pot avea un alt titlu. Dar contrastele m-au facut să prezint situaţia aşa cum mi s-a arătat în cele 10 zile de interacţiune cu societatea americană. Mi-ar fi plăcut ca cele trăite în SUA să nu mă fi impresionat atât de mult pe cât simt şi acum că au făcut-o. Mi-ar fi plăcut să revin dezamăgit, să pot spune că în ţara ta este cel mai bine, necondiţionat.

Am revenit din America mai îngrijorat. Am văzut lucruri minunate, care m-au pus pe gânduri. O absurditate, ar zice unii. O ironie, aş zice eu. Populăm un stat în care oportunităţile pierd mai mereu în faţa viciilor umane. Spun asta cu amărăciune. De multe ori, pe parcursul zilelor petrecute peste ocean, m-am surprins făcând

Read More

Dodonismele, aceşti paraziţi ai moldovenismului

După cum era de aşteptat, campania de conştientizare publică (raising awareness, să-i zicem) a cotidianului TIMPUL, „Vorbesc româneşte, sunt, deci, român!”, a provocat un val de reacţii în mai multe medii ale spaţiului public moldav. E drept că valul e la fel de pestriţ precum este şi societatea în care trăim, dar important este că acesta există. Şi e bine că e pestriţ, pentru că aşa e firesc să fie într-o societate democratică. Atitudinile, însă, care constituie până acum valul de reacţii, au arătat din nou cât de predispuşi suntem să o luăm pe „mai multe cărări”, omiţând esenţa campaniei.

Iar esenţa constă în promovarea unor realităţi general acceptate de comunitatea ştiinţifică: majoritatea cetăţenilor moldoveni sunt de etnie română şi vorbesc limba română. Sau invers, nici măcar nu contează. Important este că cei doi itemi din formularul de recensământ să fie completaţi cu acelaşi cuvânt-cheie: română, de cât mai mulţi respondenţi.

Puţin contează că austriecii vorbesc nemţeşte, canadienii franţuzeşte, iar americanii englezeşte. Sau că unii au mai eliminat o virgulă, alţii au mai schimbat ordinea cuvintelor din denumirea campaniei, iar ceilalţi pur şi simplu au evitat să se ralieze. Dar e bine şi aşa, cel puţin, atâta timp cât fiecare dintre noi îşi determină semenii să se informeze, să-şi stabilească repere corecte, să analizeze şi să se gândească bine ce vor răspunde când va veni vremea. E ca la vot, doar că la vot se aleg partide

Read More

Unirea ca mobil

Pentru un segment de popor român dintre care unii cred că sunt altceva decât români și votează cu niște impostori ai comunismului (fie voroniștii, fie dodoniștii), Unirea nu înseamnă nimic bun. Nu contează cine, când, de ce, pentru ce și cum s-au unit sau se vor uni. Contează pentru ei doar că Unirea nu e de bine. Puțini își pot motiva coerent și logic atitudinea, iar cei care o fac de cele mai multe ori omit mai multe elemente esențiale, pornind de la premise false, chiar dacă pot fi bine-intenționați.

Exact din acest motiv, pentru cealaltă categorie din populația pruto-nistreană, care se întâmplă a fi și cea mai preumblată, informată, educată etc., dezbaterile cu prima categorie nu comportă o prea mare valoare. Și-apoi să fim serioși, valorile unui om se schimbă extrem de greu sau nu se schimbă deloc. Deseori avem impresia că interlocutorul

Read More

Moldovean ucis prin greva foamei în Cracovia

Am văzut recent filmul Crulic. Drumul spre Dincolo, proiectat la Centrul Public Soros București, în cadrul Open Society Film Initiative.

Nu cred că are vreun rost să povestesc prea detaliat despre ce este filmul, dat fiind că puteți regăsi suficient material accesând cele 2 link-uri de mai sus. Îmi propun, însă, să vă atrag atenția asupra acestei opere cineastice, așa cum o văd eu prin ochii unui profan în ale cinematografiei, dar și prin cei ai unui om profund impresionat de tot ceea ce a devenit din 2008 încoace povestea lui Claudiu Daniel Crulic.

În continuare, voi reda doar câteva dintre motivele pentru care merită să vedeți filmul, fie și în calitate de omagiu adus unui român demn, curajos și care nu și-a pierdut încrederea în dreptate până în ultima clipă. Născut în Dorohoi, Crulic a plecat în Polonia la muncă. Filmul prezintă într-un mod tragi-comic, povestit la persoana întâia totul, prin vocea celui care nu mai era. La un moment dat, acesta a fost acuzat de furt dintr-un magazin și a demarat procesul său. Claudiu a fost închis în urma mai multor abuzuri operate de instituțiile polone, purtat prin zeci de celule, insultat și privat de orice fel dedrepturi. La scurt timp, acesta a intrat în greva foamei, pentru că fusese nedreptățit, el aflându-se în Italia în momentul producerii furtului. Exista însoțitoarea din autocarul spre Italia care ar fi putut să confirme nevinovăția sa, doar că autoritățile n-au făcut nimic pentru

Read More

Când a fi uniți înseamnă a nu gândi

Mă tot confrunt de câțiva ani buni cu un tip de poziționare a semenilor mei pe care îmi este greu să o accept, chiar dacă o înțeleg. Formele pe care le ia aceasta variază, dar ideea de bază poate fi concentrată în jurul unei singure variante: românii moldoveni originari din RM și care locuiesc în România(în continuare moldovenii), trebuie să fie uniți, să se abțină de la dezbateri contradictorii, să-și apere drepturile în raport cu instituțiile statului, creând un soi de front comun și solidar în raport cu românii din țară. În continuare voi argumenta motivele rezistenței mele.

Procesul de reintegrare e periclitat

În momentul în care un moldovean se asociază cu alți moldoveni în virtutea unor diferențe de origine geografică, mod de viață, ordine socială și alte asemenea elemente, poziționându-se în afara societății românești, acesta va fi perceput ca un străin și tratat ca atare. Integrarea nu se poate produce cu forța, prin urmare, deschiderea trebuie să vină din partea celui care vine din afara sistemului și care-și propune să se integreze. Deschidere din partea societății există, rămâne doar ca și moldovenii să transmită disponibilitate. Trebuie să ținem cont de faptul că reintegrarea românilor de pe cele 2 maluri ale Prutului este esențială și poate fi făcută efectiv doar la nivel interpersonal, după 200 de ani în care moldovenilor li s-a încercat scoaterea românismului din ei cu forcepsul de către ruși

Read More

Interviu cu deputatul PNL România, Alina Gorghiu: ”E nevoie de experiența studenților bursieri moldoveni, de capitalul de cunoștințe acumulat, exact în ideea reformării Republicii Moldova.”

Alina Gorghiu este jurist, deputat în Parlamentul României, reprezentant al Colegiului 22 din capitală, membru al PNL din 2002, www.alinagorghiu.ro.

”Mizam pe impactul pe care îl putea avea acțiunea asupra moldovenilor înșiși: să înțeleagă că nu sunt singuri.”

Tudor Cojocariu: Stimată doamnă deputat Gorghiu, în mai 2009, imediat după revoltele anti-comuniste de la Chișinău, organizați o dezbatere publică la Parlamentul României privind încălcarea drepturilor omului în Republica Moldova (în continuare, RM). Acesta este unul dintre motivele pentru care ne-am dori să aflăm mai multe despre viziunile și activitatea Dvs. Ce v-a determinat atunci să veniți cu inițiativa respectivă și care erau rezultatele pe care mizați?

Alina Gorghiu: Era vorba atunci despre încălcarea drepturilor cetățenilor moldoveni, lucru intolerabil, la care ar fi trebuit să reacționeze mai mulți. M-a revoltat asta și m-a determinat să fac ceva. Aș face și astăzi la fel. Mizam pe sensibilizarea mai multor voci importante

Read More

De ziua ta, V. Nikalaievici Sârbu!

Îţi doresc:

…să ţi se împlinească toate dorinţele, mai puţin cele legate de concetăţenii mei;

…să n-ajungi să le insufli şi urmaşilor tăi dragostea ta sadică de popor şi Ţară;

…să te întorci într-un final la ocupaţia ta de suflet, cea de panificator, iar consătenii să nu-ţi mai identifice imaginea cu cea a unei umbre cu sacul în spate;

…să nu-l mai dezamăgeşti pe tătuca Lenin din cauza pupăciunilor cu colegul de breaslă „ÎPS” Vladimir (alias general Kantarean-KGB);

Read More