poezie tagged posts

Sirene, sirene…

Sirene, sirene rând pe rând

le vezi purtându-și frumosul

pe străzile obosite.

Te taie ca bisturiul în carne vie

de ochi lacomi și goi.

Se duc…

Read More

Pierzându-mi privirea…

Pierzându-mi privirea

în ochii tăi,

mă regăsesc pe mine.

Sunt nou-nouț,

și totuși vechi.

Rătăcesc printre

începuturile vremii de demult.

Read More

Ne bucurăm…

Ne bucurăm

de adierea blândă a vântului de primăvară.

Acesta nu știe

că există pentru noi

doar dacă îl simțim.

Zboară în schimb,

și nu vrea să știe nimic.

Iar noi facem ca el.

Read More

Când eram doi

Când eram doi

ne credeam unu.

Era pe vremea când

visurile se simțeau bine

în preajma noastră.

Le-am alungat între timp,

iar cu ele a plecat și simțirea.

Read More

Am văzut

Am văzut un ram înmugurit,

o floare de culoarea soarelui

și iarba pe care o auzeam înverzind.

M-am grăbit

să-mi continui drumul.

N-am vrut să văd

mugurii transformați,

floarea uscată

și iarba maronie.

Toate acestea nu s-au trecut,

pentru că așa am vrut eu.

Trecerea mea este

în grija altcuiva.

Aș fi fericit

să nu uite de mine înainte de vreme…

Read More

Opoziție

„Pesemne invrajbiti de-o vesnicie, Dumnezeu si cu

Satana au inteles ca e mai mare fiecare daca-si

intind de pace mana. Si s-au impacat in mine…”

                                                L. Blaga, (Pax Magna)

 

Nu am curajul sa privesc in sus

Si nici putinta sa strabat pamantul,

Dar astazi spune-voi ce ieri n-am spus,

Sa-mi stiu cuvantul impacat cu gandul.

 

In asta-nvalmaseala disperata

Lipseste-un centru al haoticei miscari.

Gandirea de cuvant eliberata

Urmeaza-n voie nepatrunsele-i carari.

 

Gandul, cuvantul ne-mpacate au fost:

Unul mereu luind-o inainte

Si celalalt in urma, fara rost…

Ganduri nestapanite de cuvinte.

 

Dar, toate se impaca-n poezie

Si ganduri puse-n lanturi de cuvant

Se vor lipi pe aripi de hartie

Suind ...

Read More

Pe hotar

Mi-e despicata zestrea de inalt

De-un rau hotar cu ape de durere

Si trasa sunt spre-un mal sau celalalt

De-aceiasi forta care-mi da putere.

 

De Chisinau ma-ndeamna ca un dant

Strabunii, via, casa parinteasca,

De Bucuresti ma leaga ca un lant

Si graiul si faptura romaneasca!

Doar inima se afla la mijloc

Si leaga ca o punte apa moarta

Tot asteptand al cerului soroc

Sa ne-nsenine incruntata soarta…

Read More

Îndemn la întoarcere

Opreste-l, parintii sa-l vada

Si casei binete sa-i dea,

Sa intre curat in ograda,

Opreste-l, ii dau clipa mea!

Sa-ti smulgi din viata o ora

Cand stai la ferestre deschise,

s-o lasi pentr-un frate si-o sora

si pentru copilul din vise.

Read More

Dilema

Doua lumi,

Fiinta e doar una.

Umila si supusa

Ea le pacurge,

Trece din una in alta.

Uneori se intreaba

Unde va fi aruncata

De neastamparatul joc

Al sortii.

De asta data a nimerit

Pe o margine de zodie,

La hotarul celor 2 lumi:

Spre care sa lunece?

Ambele o asteapta

Supusa

 

       *

*    *

 

Mai multa dragoste

Si ochi frumosi, si soare.

In locul duritatii,

Simtirii inclestate

Astept fiorul vietii.

Astept sa reinvie

Pe fetele crispate

A dragostei culoare.

Read More

Codrului

Ma iarta, codrule, ca-n pleata-ti deasa

Atat de rar mi-am ratacit privirea

Si n-am stiut, curata si frumoasa

Sa-mi rabojesc in tine amintirea.

Ma iarta ca n-am vrut sa-ti fiu fiica,

Sa ma topesc visand la umbra-ti verde

Sa canti din mine cand o frunza pica

Temandu-ma ca-n ceruri ma voi pierde.

Ma-ntorc acum, sfios sa-ti sorb lumina

Coaroane-i tale fara-alean si moarte

Si las izvoarele sa-mi spele vina

Si catre vechea ta poveste sa ma poarte.

Read More

Paralela

Noapte fara luna si stele

Si un pom desfrunzit.

Radacina ajunge la piatra,

Steaua n-a mai rasarit.

 

Cer negru cu pete de nouri,

Steaua uita sa iasa,

Pomul gol e ca si radacina,

Frunzelor nici ca le pasa.

 

Trist e de tot si intuneric –

Nici o lumina, absenta, pustiu.

Pomul asteapta o mangaere…

Frunzele-s moarte, el e inca viu.

Read More

Celui evadat din vis

N-as vrea sa mi se spuna cine sunt

Nici chiar atunci cand nu voi sti nimica,

Cand voi uita ce-am fost…Mai am un gand –

O ultima dorinta – s-alung frica.

 

Mergeam cu ea pe o carare,

Negru vedeam, se-ntuneca privirea,

Simteam un hau adanc ca – apare

Si mii de tunete-mi luau vorbirea.

 

Si glasuri din urgii se ridicau –

Atunci din frica se nastea pacatul.

Minciuna si blestemul triumfau

Cand le-am simtit cu spaima ferecatul.

 

Nu mai vedeam nimic, urnisem zborul.

m-am pomenit pe-o margine de soarta,

cand cineva lovise cu piciorul

in capul meu cu frunte sigilata.

 

Infernul ma chema la nesfarsit.

Scaldat in sange am atins pamantul,

Dar mi-am dat seama ca nu e pamant

Si capul mi l-am luat in maini, privindu-l.

 

Sigiliul stralucea intunecat

Pe fruntea mea ce-a fost candva senina…

Read More

Amurg

O concentrare de lumina

Si intuneric.

Sinteza a dragostei

Si urii

Adevar si minciuna.

Nemarginire.

Soare si luna

Sub o cununa de nehotarare.

Ziua si noaptea se aduna

Intr-un singur amurg sfios –

Doua paralele

Ce au coincis

Si s-au intersectat

In toate punctele…

Read More

Salvare

O dunga de soare-

Un semn al strigarii

Culcate pe o parte.

Un cer al rabdarii –

Oglinda stramtorii –

Tarmuri albastre

Si rosii ape.

Albastru, calm, pustiu

 Si un soare ce striga –

O enormitate

Intr-o veriga…

Dar, nu se poate!

Tarmul se-nchide

Si apele pier…

Cat e de aproape

Pamantul de cer!

O mana se-ntinde

Spre toarta-i de fier.

Ca sa nu fie stransa

De tarm pamantean,

Ea din albastra apa

Iese la albastrul mal.

Read More

Și nimeni

Prea multa e larma…

Si mare multimea

Ca sa cunosc caderea,

Sa urc la inaltimea.

„Sa urce si sa cada?!”

da, sensul e prea mic.

Vreau nimeni sa ma vada

Si eu sa vad nimic.

Nu vreau decat uitare,

Sa uite toti ca sunt,

Sa nu aud chemare,

Sa nu aud cuvant,

Sa nu fiu auzita

Si eu s-ascult tacere.

Nu vreau sa ma doara,

nici sa aduc durere.

Si nimeni sa ma simta,

si eu sa fiu pustie,

si nimeni sa ma minta,

chiar daca mai sunt vie.

Read More