Să nu fim negativiști: e la fel de rău ca până acum

Deși aș fi vrut să analizăm împreună programele principalelor concurenți electorali, politica moldovenească ne-a demonstrat că discursurile și faptele bat programele, iar uneori chiar le contrazic. Nu ne place, dar, până la niște vremuri mai bune, trebuie să ne conformăm. Discuția asta e importantă întrucât, din calitatea noastră de alegători, vrem să ne folosim dreptul de vot astfel încât să contribuim la dezvoltarea Republicii Moldova, delegând cei mai potriviți oameni în funcțiile de conducere. Iar dezvoltarea RM este strâns legată de procesul de integrare europeană, care presupune inclusiv creșterea nivelului de trai, funcționarea democrației și asigurarea libertății și a statului de drept...

Într-o lume ideală, toate partidele care se declară proeuropene s-ar și purta ca atare și ar și munci împreună în slujba cetățenilor al căror vot îl cer periodic. Doar că noi nu trăim într-o lume ideală, iar mecanismele politice sunt mai încurcate, mai imprevizibile și mai perverse decât și-ar dori cei mai mulți dintre noi.

De aceea, este foarte important pentru noi, alegătorii, să putem avea cât mai multe răspunsuri la cât mai multe întrebări înainte de a-i înzestra cu puterea votului nostru pe candidați. Una dintre întrebările esențiale, la care ne-am dori cu toții să primim răspuns, se referă la modul în care va arăta coaliția de guvernare după 24 februarie...

Aflându-mă la un eveniment internațional, am fost întrebat de către o participantă dacă Putin mai are influență în Republica Moldova. Doamna era o rusoaică în vârstă, care locuia de mai mulți ani în exil undeva în Uniunea Europeană și fusese obligată să plece după o lungă experiență de luptă pentru drepturile rușilor (inclusiv electorale) în țara sa natală. N-am știut ce să-i răspund din prima, întrucât mi-au venit în minte o sumedenie de moduri prin care Kremlinul (care deseori e altceva decât Rusia) își exercită influența în RM.

Menghina rusească slăbește

Am început, bineînțeles cu armata din fâșia transnistreană, pe care Kremlinul lui Elțîn a promis în 1999 că și-o va lua acasă, dar pe care Kremlinul lui Putin a uitat-o acolo...

Odată cu Independența, ne-am pomenit și cu pluripartidismul. Adică un sistem care le-a permis moldovenilor să-și facă o puzderie de partide pentru a se simți speciali. Dar pentru că accesul la putere nu se face doar pentru cei care vor să se simtă speciali, moldovenii politicieni au fost nevoiți să-și mai potolească nevoile și să facă alianțe. Mai mult în prag de alegeri, ce-i drept, adică bazate pe oportunism electoral, nu pe ideologii. Acest lucru nu este neapărat bun, dar în mod sigur este normal, întrucât toată lumea e de acord că scopul unui partid este, printre altele, să ajungă la putere. Deja ce face cu acea putere ține de o altă discuție, pe care nu o vom purta aici.

Prin prisma acestui scop de a ajunge la putere trebuie citite și declarațiile p...

Cum ar putea organiza un partid pe care l-ar vota câteva procente din populație un miting de care să nu-i fie rușine? Orice om rezonabil ar răspunde ”fiind la putere și utilizând metode perverse de constrângere”. Au circulat destule dovezi și mărturii privind tratamentul pe care l-au administrat poporului sclavii grupusculului din jurul lui Plahotniuc, numit generic Partidul ”Democrat” din Moldova. Aceștia i-au intimidat cu dosare pe unii, i-au amenințat cu disponibilizarea pe alții și i-au mințit pe ceilalți. Chiar dacă n-am fi văzut zeci de dovezi culese de presa independentă sau de oameni simpli cu smartphone-uri, lucrurile acestea s-au văzut foarte clar din comportamentul celor mai mulți dintre participanții la miting...

În timp ce societatea românească, instituțiile europene și o mulțime de alte entități (sau aici și aici) care au de a face cu apărarea drepturilor omului vuiesc revoltate împotriva ideii de a face un referendum împotriva unor drepturi fundamentale, niște unioniști aserviți frăției transPrutice PD-PSD s-au trezit că e important să participăm la viața socio-politică din România. Și nu oricum, ci lansând niște mesaje antidemocratice, antieuropene, discriminatorii și pro-regimul corupt al PSD aflat vremelnic ”la butoane”, vorba poporului. Sau ”la treucă”, vorba aceluiași popor. Până și social-democrații europeni, familia din care fac parte dubioșii corupți din actualul PSD, i-a criticat pe socialiștii români pentru organizarea referendumului.

Deși nu putem avea certitudinea că alegerile parlamentare vor decurge legal, viziunea fiecăruia dintre noi trebuie să rămână cea a unei R.Moldova democrate, în care votul fiecăruia dintre noi contează. Altfel, conformismul ne va duce la situația în care din actualul pseudostat va rămâne doar regimul, iar cetățenia moldovenească va fi bună doar pentru a o obține prin recunoaștere pe cea română. Iar noii cetățeni europeni nu vor avea nici de unde să emigreze. Ceea ce, în epoca libertății circulației și a celorlalte oportunități, nu este neapărat un lucru rău. Doar că asta ar însemna că cei care ne-au furat tuturor din resurse și șanse ar rămâne să se lăfăie în agoniselile lor ilegale de până acum.

Din această perspectivă, este foarte importa...

31 august este una dintre acele zile în care este firesc și chiar necesar să vorbim despre identitatea noastră națională. Fie și în context european, internațional și intergalactic. N-ar fi dacă n-am fi trecut prin anexări, ocupații, foamete, crimă și dictatură. Dar iată că suntem cine suntem și trebuie să ne asumăm acest lucru. Iar noi suntem români și vorbim limba română. Totuși, e mai ușor de scris decât de convins pe cineva de asemenea lucruri care țin de valorile fiecăruia dintre noi, ținând cont de educația la care am avut acces, la sursele zilnice de informare și de modalitatea în care ne-am socializat. Tocmai de aceea, cred că ar fi bine să ieșim din paradigma în care încercăm să-i convingem pe cei care au alte păreri decât noi legate de propria lor identitate națională...

În timp ce la Chișinău protestatarii erau cărați pe sus de sub statuia lui Ștefan cel Mare, câteva zeci de manifestanți ai marșului Centenar au încercat să treacă frontiera dintre România și Republica Moldova. Așa enervantă și nedreaptă cum e aceasta, granița asta trebuie să fie respectată cu tot cu setul de reguli aferente. Noi cu toții le respectăm așa cum și alții trebuie să le respecte. Nu ne place nici de graniță și nici de fantomele lui Ribbentropp și Molotov, dar până una-alta, nici unul dintre cele 2 referendumuri privind înlăturarea acestei granițe în 2 state n-au fost desfășurate. Prin urmare, orice forțare a limitelor legale nu poate fi considerată decât ceea ce este: o încălcare a legii.

Disputa a intervenit, însă, pentru că legil...

De câțiva ani încoace, tot scriu articole dedicate Zilei Independenței de URSS a entității care astăzi se numește pompos Republica Moldova. ”Res publica” – treburile publice. Adică ceva ce nu poate exista fără public, fără popor, fără propriii cetățeni. Dar iată că puterea reprezentată de 3 personaje macabre încearcă din răsputeri să existe paralel cu republica. Plahotniuc, Dodon și Șor, fruntașii neperiați ai puterii de stat și nu numai, au decis să ne ofere circ în loc de sărbătoare, violență în loc de dialog și probleme în loc de soluții. Ei fac asta demult, doar că acum, de Ziua Independenței, republica a răbufnit într-un imens protest...

VIDEO AICI

Sursa materialului realizat de Lina Grâu AICI

Transcript mai jos

Tudor Cojocariu este activist civic și un cunoscut blogger din Republica Moldova stabilit la București. Lina Grâu a stat de vorbă cu el, întrebându-l despre cum se vede situația din Republica Moldova din perspectiva tinerilor plecați din țară, dacă și în ce condiții ar putea deveni aceasta atractivă pentru o eventuală revenire și care ar putea fi implicarea diasporei în perspectiva alegerilor care vor urma.

Europa Liberă: Dle Tudor Cojocariu, sunteți din Republica Moldova, sunteți stabilit la București, lucrați aici. Cum se vede situația din Republica Moldova din perspectiva unui tânăr stabilit în afara Republicii Moldova, în cazul de față – la București? Dvs. urmăriți si...

Am decis recent sa devin biciclist in Bucuresti. Mai mult de nevoie, decat de voie, ce-i drept, dar acum ca s-a intamplat, o felicit pe primarita noastra, de rand cu ceilalti primari de pana acum, pentru ca n-au facut nimic pentru inlesnirea traficului. Asta pentru ca, daca n-as fi fost dezamagit de traficul bucurestean de suprafata, fie in calitate de sofer, fie in calitate de pasager in autobus, troleibus, sau tramvai, nici nu m-as fi gandit sa-mi iau bicicleta in timp ce locuiesc la bloc. Asa, insa, manat de disperarea de a incerca toate solutiile pentru a parcurge cei 6 km pana la serviciu in mai putin de 45 de minute, am devenit biciclist. Pe urma, mai exista problema cu locurile de parcare, stresul din trafic si furstrarea generala de a sta pe loc inconjurat de fiare.

Inainte de ...

Trăim niște momente în care grotescul a acaparat spațiul public din Republica Moldova. Un partid declarat proeuropean terfelește fără nici o jenă culorile tricolorului și ale Uniunii Europene, amestecând cu minciună, teroare și hoție toate valorile democratice în care noi, oamenii onești și bine-intenționați, credem.

De câteva zile, protestele au copleșit Chișinăul, deși ar fi fost la fel de oportun și necesar ca acestea să copleșească întreaga republică, întrucât dezideratul de a trăi într-un stat de drept este unul comun tuturor locuitorilor. Nu știm cu ce se vor încheia aceste proteste: alegeri butaforice (probabil boicotate de opoziție) sau validarea lor (nu-mi dau seama cum s-ar mai putea petrece asta acum)...

Mai țineți minte situația jenantă în care a fost pus (ne)președintele Dodon de fotograful Constantin Grigoriță? Dar reacția lașă a primului, care nu l-a mai lăsat pe jurnalist să participe la pseudoconferințele sale de presă? Dacă asemenea atitudini ne dorim și la primăria Chișinău, să nu votăm pe 3 iunie.

Mai țineți minte cum socialiștii lui Dodon au votat, alături de democrații lui Plahotniuc pentru instituirea sistemului mixt de vot? Dar discursul împăciuitor al tovarășilor Candu și Bătrâncea, care și-au sărit la final în brațe ”pentru viitorul țării”? Dacă asemenea colaborări dintre socialiști și democrați ne sunt pe plac, de dragul unei coaliții antieuropene din toamna lui 2018, să nu votăm pe 3 iunie.

Mai țineți minte cui a lăsa...

Acesta este un apel. Dar acesta nu este.

Ceci n’est pas une pipe. Aceasta nu este o pipă, ci doar o reprezentare a unei pipe. Înțelesul acestor alegeri locale nu-i aparține niciunui om-candidat-partid. Înțelesul ne aparține tuturor și fiecăruia în parte. Democrație neînțeleasă, dezvoltare întortocheată, resurse promise, integritate asumată, constrângere disimulată. Acestea nu sunt un candidat, ci doar niște reprezentări ale unui candidat. Versus КПСС reloaded. Adică aproape la fel, doar că mai rău.

Ceci n’est pas un conte. Cele trei povești trebuie să fie privite în ansamblu. Totuși, voturile le vor colecta niște oameni-candidați-partide...