Tudor Cojocariu

Am descoperit azi în ”bula mea” din online, că, un articol publicat pe Moldova.org a generat exaltarea unui grup de oameni, în general activi în spațiul public, interesați de chestiunea identității (sau identităților) noastre, a populației din spațiul ”carpato-danubiano-pontic”, dar îndeosebi a celor din spațiul pruto-nistrean. Întrucât mă interesează atât identitățile naționale, cât și discuțiile despre muzică și studenție (la care s-au făcut adiacent referiri), am decis să contribui și eu la această dezbatere publică, pe care o consider necesară și utilă. Indiferent de punctele de vedere exprimate de unii sau alții – de aceea și-i zicem dezbatere, în loc de cor.

Dezbaterile despre identitatea noastră națională sunt recurente de sute de ani de zile. Uneori au fost mai puțin publice, bineînțeles, întrucât regimurile țarist, sovietic și chiar pseudo-comunist (a se citi peceremist), au avut grijă ca (auto)cenzura să reducă exprimările publice ale celor mai mulți dintre românii moldoveni dintre Prut și Nistru (în continuare moldoveni, doar de dragul unei lecturi cursive). În ceea ce mă privește, m-am implicat în acestea cu patimă și dedicație de prin 2006, când m-am pomenit, cumva întâmplător, în vâltoarea unor evenimente care și acum îmi trezesc nostalgii.

Mereu mi-am asumat identitatea națională și etnică românească (la pachet cu limba română, evident), indiferent de locul (temporar) de trai, considerând că valorile personale asumate coerent pot ajuta un individ să se simtă împăcat oriunde s-ar afla. Prin urmare, n-am cum să fiu chiar ”obiectiv”, deși am studiat mult chestiunea identităților naționale în facultate și individual. Iar cineva care pretinde că este obiectiv în timp ce vorbește despre identitățile altor oameni, nu știe despre ce vorbește.