ACUM, față cu cel mai toxic dintre scenarii

Într-o lume ideală, toate partidele care se declară proeuropene s-ar și purta ca atare și ar și munci împreună în slujba cetățenilor al căror vot îl cer periodic. Doar că noi nu trăim într-o lume ideală, iar mecanismele politice sunt mai încurcate, mai imprevizibile și mai perverse decât și-ar dori cei mai mulți dintre noi.

De aceea, este foarte important pentru noi, alegătorii, să putem avea cât mai multe răspunsuri la cât mai multe întrebări înainte de a-i înzestra cu puterea votului nostru pe candidați. Una dintre întrebările esențiale, la care ne-am dori cu toții să primim răspuns, se referă la modul în care va arăta coaliția de guvernare după 24 februarie. Nici un sondaj serios de până acum nu a prezentat vreunul dintre concurenții electorali drept capabili să câștige dreptul de a guverna de unul singur. În plus, deputații de până acum s-au manifestat deseori ca niște traseiști banali, chiar dacă nici n-au avut partide-instituții cu care să se identifice. Prin urmare, ar fi interesant să facem un exercițiu prin care să înțelegem unde vrem, de fapt, să ajungem.

Iar să ajungem, grosso modo, am putea doar în 4 locuri mari și late. Primul este un loc întunecat și trist, în care PSRM face singur guvernul, consolidează corupția și autoritarismul după modelul putinist, respectiv destructurează statul Republica Moldova, așa cum arată el azi. Al doilea este un loc mai puțin întunecat, dar tot obscur, în care PDM face guvernul cu votul propriilor deputați, cu cel al traseiștilor cumpărați din PSRM și al unor ”uninominali” de la PȘOR și poate PCRM, unde lucrurile se vor degrada într-un ritm stabil și sigur, ca acum. Al treilea este un loc ceva mai luminos, cu o alianță dintre ACUM și PDM, care ar asigura o stagnare ceva mai puțin dureroasă și care ne-ar aminti imediat de vremurile confuze ale AIE-ului. Al patrulea este cel mai dubios loc, în care PSRM ar face alianță cu ACUM.

Acest ultim scenariu, deși pare cel mai puțin probabil, ar răscoli cele mai urâte emoții ale moldovenilor și i-ar duce înapoi, în primăvara lui 2005, când ”proeuropeanul” PPCD i-a asigurat prorusului PCRM 4 ani de putere autoritară, care s-au sfârșit tragic printr-o altă primăvară, cea din 2009. Deși sună neverosimil, actuala putere rostogolește acest scenariu, semănând neîncrederea potențialilor alegători în integritatea și orientarea prodemocratică și proeuropeană a blocului ACUM. Scopul PDM este, bineînțeles, să-i determine pe cei din opoziție să se alieze cu puterea, spălându-i parțial de păcatele acumulate până acum în fața moldovenilor, dar și a partenerilor internaționali.

În această situație, deși asediați de media grupării lui Plahotniuc, singurul lucru de bun simț și deopotrivă eficient pe care l-ar putea face cei de la ACUM ar fi să descalifice cu fiecare ocazie scenariul unei alianței post-electorale cu PSRM: în cadrul dezbaterilor tv, pe la întâlnirile cu alegătorii, în discuțiile cu donatorii internaționali și tot așa. Deși este un subiect neplăcut pentru unii dintre reprezentanții de vază ai ACUM, respingerea unui asemenea scenariu toxic, care ar lipsi de motivație electoratul proeuropean pentru mulți ani de acum înainte este un lucru pe cât de necesar pentru noi, pe atât de tentant pentru regimul de la Kremlin. Iar faptul că opoziția declară că luptă cu flagelul corupției nu este destul. Electorii trebuie să aibă convingerea că ACUM luptă și vor lupta atât cu PDM, cât și cu PSRM.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *