Alb şi negru: Voronin va pleca. Rusia renunţă la federalizarea RM

autor: Nicolae NEGRU
Sâmbătă, Voronin a anunţat că el nu va mai fi preşedinte al RM, fiindcă la anul expiră cel de-al doilea mandat al său. A fost o remarcă expusă, cu suficientă claritate, ca despre un lucru pe cât de regretabil, pe atât de legitim, la începutul discursului rostit (în limba rusă) în cadrul conferinţei pentru politici de securitate de la Munchen. Probabil, fiindcă se afla în străinătate, el şi-a permis această dezarmantă digresiune. În faţa moldovenilor el evită să vorbească despre inevitabila sa plecare din postul de preşedinte, temându-se să nu dăuneze PCRM-ului. Privit din perspectiva coborârii lui Voronin din scaunul prezidenţial, partidul de guvernământ pierde foarte mult din imaginea şi potenţialul său, transformându-se într-o pată cenuşie.Viitorul sună bine

Tema la care a fost invitat să se pronunţe preşedintele RM (alături de preşedintele Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Branko Krevnkovski, şi preşedintele Georgiei, Mihail Saakaşvili) s-a numit „Provocările pentru Stabilitatea Europeană”. „Totul e minunat la noi din punctul de vedere al securităţii”, cam acesta e sensul comunicării sale, construite ca un fel de apoteoză actualei guvernări. El s-a arătat convins că „poate chiar în viitorul apropiat”, RM îşi va bucura partenerii europeni cu veşti bune în privinţa rezolvării conflictului transnistrean.

În general, discursul a fost, ca de obicei, excesiv de patetic şi chiar prezumţios pe alocuri. Voronin a declarat, de exemplu, că „standardele, modalităţile folosite în alte zone de conflict sunt absolut inaplicabile în Moldova”, că „Moldova, prin însăşi natura sa, respinge soluţiile asimetrice şi cele deja “rodate”, ea nu este o zonă a concurenţei, ea este un teritoriu al conlucrării şi al compromisului”. Dar care sunt acele „standarde” folosite în alte zone de conflict? Şi cine spune că celelalte zone de conflict sunt zone ale concurenţei, şi nu teritorii ale conlucrării şi compromisului?
(Fiindcă veni vorba, părea că textul citit de preşedintele RM îi crea dificultăţi. Discrepanţa de stilistică şi limbaj sărea în ochi imediat ce el se desprindea de hârtie şi încerca să improvizeze. De exemplu, dorind să menţioneze importanţa şi buna organizare a conferinţei el a recurs la epitetele „ocen zdorovo, prosto molodţî” („foarte grozav, pur şi simplu bravo”), mai adăugând că temele discutate sunt de folos „şi nouă, preşedinţilor” („i dlea nas, prezidentov”), când de fapt de dragul preşedinţilor a şi fost gândită şi convocată conferinţa respectivă. Un bun consilier ar trebui să ştie că a mulţumi organizatorilor pentru invitaţie şi a spune câteva cuvinte despre calitatea organizării este partea obligatorie a oricărei comunicări de acest fel. Un bun consilier ţine cont de posibilităţile de exprimare ale persoanei pentru care scrie discursul, şi nu face paradă de lexic şi virtuozitate stilistică. Un bun consilier trebuie să aibă grijă ca ascultătorii să nu rămână cu senzaţia că preşedintele RM rosteşte un text pe care l-a scris altcineva, mult mai iscusit în alăturarea cuvintelor şi manevrarea frazelor. Asta dacă respectivul consilier nu are ambiţia de a se promova pe sine în locul preşedintelui.)

Cele trei surse ale optimismului

Optimismul lui Voronin, în explicaţia lui, porneşte, în primul rând de la faptul că guvernarea comunistă a făcut „pasul responsabil” de a recunoaşte că „zeci de naţionalităţi şi limbi convieţuiesc armonios în Moldova” şi că RM „este Europa, chiar dacă într-o formă miniaturală”. O asemenea autoapreciere, din punctul lui de vedere, „generează o politică concretă, bine orientată”, creând „premise sistemice pentru o stabilitate de durată şi ireversibilă”. Am putea menţiona în contextul dat că această politică îi lasă rece pe separatişti deja de peste 7 ani, dacă nu chiar de 15, dacă e să pornim de la faimosul congres „Casa noastră, Republica Moldova”. Graţie Misiunii Uniunii Europene şi Ucrainei, „regiunea transnistreană şi economia ei au intrat, practic, în albia comerţului exterior legal, iar acordarea de către UE a preferinţelor comerciale autonome Moldovei îi permit regiunii transnistrene să-şi sporească substanţial potenţialul economic” a mai spus Voronin. El consideră că astfel „apare un nou model de reglementare a conflictelor, un nou mecanism de restabilire a suveranităţii şi a integrităţii teritoriale”. Fiind de acord cu aprecierile Misiunii UE şi cu rolul jucat de Ucraina, nu am putea spune că e pentru prima dată când UE aplică presiuni, inclusiv economice, asupra separatiştilor. Ne amintim în acest context de rolul UE în „îmblânzirea” turcilor ciprioţi.

Neutralitatea RM şi demilitarizarea Rusiei

Al doilea grup de factori care alimentează optimismul lui Voronin are ca punct de pornire neutralitatea RM. El consideră necesară „recunoaşterea internaţională a neutralităţii” RM de către Rusia, Ucraina, UE şi SUA”, fiind convins că „apărarea consecventă anume a unei atare logici poate deveni… o premisă sigură pentru soluţionarea problemei transnistrene”, precum şi ”demilitarizarea părţilor în conflict, unirea resurselor lor umane, transformarea forţelor lor armate în contingente profesioniste, pregătite să îndeplinească doar funcţii pacificatoare”. Voronin nu a precizat dacă neutralitatea este o condiţie a Rusiei şi dacă Rusia este de acord să respecte neutralitatea RM, retrăgându-şi trupele. Vor pleca ele înainte sau după rezolvarea conflictului?

Spaţiul ipotezelor

În al treilea rând, preşedintele RM îşi argumentează optimismul prin faptul că „şi Federaţia Rusă, şi Ucraina, şi UE, şi SUA pornesc de la ideea că soluţionarea problemei transnistrene este posibilă doar pe principiile integrităţii teritoriale şi suveranităţii R.Moldova”. Ceea ce nu este deloc nou. „Toţi sunt de acord cu aceea că Transnistria trebuie să dobândească un statut garantat temeinic în cadrul unui stat unitar” – adăugă el, fără a da alte detalii.

Faptul că Moscova renunţă la federalizare este într-adevăr foarte important, dar nu singurul necesar pentru a mişca negocierile din loc. A renunţat Moscova şi la condiţia ridicării a ceea ce Tiraspolul numeşte „blocadă economică”?
Rezumând, putem spune că discursul lui Voronin a promis mai mult decât a dat. Expunerea motivelor optimismului exacerbat a preşedintelui RM nu a fost suficient de clară, lăsând spaţiu ipotezelor. Patosul nu putea înlocui informaţiile pe care erau în drept să le aştepte colegii-preşedinţi după o introducere atât de intrigantă. Aşa că întrebarea „Pe ce se bazează Voronin când spune că problema transnistreană va fi rezolvată în viitorul apropiat?” a rămas deschisă.

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>