Cei mai ”votabili” candidați

Să nu fim negativiști: e la fel de rău ca până acum

Deși aș fi vrut să analizăm împreună programele principalelor concurenți electorali, politica moldovenească ne-a demonstrat că discursurile și faptele bat programele, iar uneori chiar le contrazic. Nu ne place, dar, până la niște vremuri mai bune, trebuie să ne conformăm. Discuția asta e importantă întrucât, din calitatea noastră de alegători, vrem să ne folosim dreptul de vot astfel încât să contribuim la dezvoltarea Republicii Moldova, delegând cei mai potriviți oameni în funcțiile de conducere. Iar dezvoltarea RM este strâns legată de procesul de integrare europeană, care presupune inclusiv creșterea nivelului de trai, funcționarea democrației și asigurarea libertății și a statului de drept. Presupun că până aici suntem cu toții de acord.

Iar dacă suntem de acord, ar trebui să ținem cu toții cont atât de discursurile și faptele candidaților, cât și de contextul electoral. În ceea ce mă privește, cred valorificarea maximă a voturilor noastre se va produce prin susținerea concurentului cu cele mai multe șanse de a câștiga, care are o garnitură de candidați mai integri, mai competenți și mai promițători decât ceilalți și care cel puțin promit că își doresc o integrare europeană reală. Celelalte aspecte contează mai puțin. Pentru mine, această abordare s-a dovedit a fi cea mai potrivită, astfel încât acum, la cei aproape 32 de ani ai mei, să pot afirma că aș fi fost mult mai dezamăgit dacă i-aș fi votat pe ceilalți. Iar alegeri au fost multe pe parcursul celor 14 ani de cetățenie participativă: locale, parlamentare, prezidențiale și europarlamentare în RM și România.

Cei 3 concurenți și utilitatea voturilor noastre

Acum avem de ales între 3 concurenți electorali cu șanse de a intra în Parlament, niște candidați interesanți sau dubioși pe circumscipțiile uninominale și o puzderie de partide nesemnificative. Mai întâi, avem un partid format din niște oportuniști incompetenți, care nu știu să comunice coerent în nici o limbă și care sunt atât de adânc băgați în scandaluri de corupție și furturi, încât nu li se mai văd nici ochii în rarele momente de bâjbâială demagogică în fața propriilor alegători. În schimb i se văd ochii și rânjetul țarului Putin, pe care îl scot la înaintare cu fiecare ocazie, folosind vulturul bicefal drept paravan pentru propria lor incapacitate de a genera ceva folositor. Acești oameni nu pot fi votați de cineva care se consideră rezonabil.

Mai avem pe listă un partid de buzunar al unui om care a demonstrat cu prisosință, de prin 2009 încoace, că singurul său interes este să fure din resursele populației pentru a le folosi apoi la a-i ține din scurt prin recompense și teroare pe supușii săi din gruparea pe care o coordonează. Întrucât anii au trecut, iar buzunarul s-a lărgit, am ajuns în situația în care acolo au încăput un număr impresionant de candidăței și partiduțe care, la fel ca partidul-mamă (sau tată), cu o mână flutură steagul UE, iar cu cealaltă ne caută pe la buzunare. În plus, autoritățile represive gestionate de ei comit abuzuri demne de perioada sovietică asupra cetățenilor, apărându-i pe hoții cu acte în regulă. Prin urmare, dacă ținem la libertatea și bunurile noastre, am face bine să-i lăsăm pe ăștia să se voteze singuri între ei.

La capătul listei avem un bloc electoral care, deși are printre fruntași inclusiv persoane antipatice pentru unii, aparent incompetente pentru alții, sau lipsite de integritate în general, sunt cei mai ”votabili” în actualul context nefericit. Chiar dacă ar lucra 4 ani din opoziție. Motivele ar fi inclusiv următoarele:

1) Cei mai mulți dintre candidați încă n-au fost la putere, respectiv creditul lor de încredere este automat mai mare decât al celorlalți. Iar unii dintre ei (nu toți) deși au avut pârghii, au făcut ce trebuie cu acestea.

2) Mulți dintre ei sunt mai degrabă competenți, educați și integri, în măsura în care e posibil așa ceva în politică.

3) Blocul e conectat la partidele și procesele politice europene încă de la înființarea celor 2 partide care formează blocul; respectiv promovează tot ce înseamnă valorile europene și se angajează să aprofundeze integrarea europeană a RM.

Abordarea ”hibridă” a unioniștilor: interesantă, dar neconvingătoare

Mi se pare interesantă abordarea la care au apelat unioniștii cu program la acest scrutin. Aceștia s-a adaptat noilor reguli, maximizându-și cumva șansele de a accede în Parlament: unii reprezintă un partid, alții alt partid, iar ceilalți sunt independenți. Există șanse reale ca unii dintre ei chiar să devină deputați. Iar dacă vor reuși, o vor face doar în pofida candidaților blocului, ceea ce ar putea fi sănătos pentru democrație, dacă n-ar plana suspiciunea că unioniștii răspund altor stimulenți decât propria lor conștiință și înfăptuirea mărețului ideal. Dar aceste suspiciuni există și sunt îndreptățite.

Prin urmare, a-i vota ”uninominal” pe unioniști fără a ști dacă aceștia se vor alia în Parlament cu blocul proeuropean sau cu actualul tartor ”proeuropean”, presupune un mare risc. Cu atât mai mult n-are nici o justificare rațională votarea vreunei liste a partidelor unioniste, din simplul motiv că voturile pentru partidele unioniste se vor pierde, fiind redistribuite în primul rând prorușilor.

Pe lângă toate acestea, mai este și vechea discuție despre cum unii dintre noi, cei unioniști și totodată europeniști, ne simțim mai reprezentați de o structură precum blocul decât de actualele partide declarat unioniste.

Sursă poză: ANOSR

+ muzică Beastie Boys – Fight For Your Right

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *