Discursul naiv al comunistului roz

Mai întâi îl vedem pe comunistul roz cum se rebrand-uieşte dintr-un economist-comunist-capitalist feroce bordo într-un roz. Probabil că „polittehnologii” estici le-au amintit că roşul închis dăunează grav echilibrului şi că dacă va mai înmuia ceea ce nu poate fi înmuiat (dictatura din partid care a dat pe din afară), trecând la roz, lumea îl va îmbrăţişa, îl va pupa pe fălcile umflate din pricopsirea de 8 ani şi-l va înscăuna primar de capitală.

Apoi, îl vedem pe comunistul roz refuzând o dezbatere televizată cu cei mai importanţi contra-candidaţi ai săi, motivând prin faptul că acesta nu vrea să „încălzească scaunele de prin televiziuni” şi că preferă să discute cu cetăţenii. Între timp, acesta lansează atacuri direcţionate în aceeaşi direcţie prin intermediul presei, evitând interacţiunea face-to-face cu interlocutorul său. Aşadar, pe de o parte, acesta spune că nu vrea să intre în dezbateri, pe de alta, provoacă în mod continuu şi premeditat, făcând aluzii perverse la adresa activităţii primarului, fie de pe blog, fie prin interviuri, fie la evenimentele publice la care participă. Cu alte cuvinte, preferă metode cinice şi laşe.

Acum, îl vedem pe acelaşi comunist roz, eschivându-se de la invitaţia publică de a identifica prin discuţii soluţiile la problemele chişinăuienilor. Drept motivare a poziţiei sale, „comunistul reformat” recurge la speculaţii şi etichetări, afirmând că primarul ar fi agresiv şi scandalagiu doar pentru că a lansat o chemare publică. Mai mult, aceste o face pe baba Vanga, efectuând previziuni legate de scenariul conform căruia va decurge dezbaterea. Încrederea în sine a comunistului nu va scădea, pentru că mecanismul auto-amăgirii va merge şi de data asta, dat fiind că are şi terenul propice: aroganţa şi îngâmfarea. Culmea este că, la rândul lui, comunistul roz îl invită pe primar la dezbateri publice, doar că într-un al loc, la altă oră. Conştient fiind că nu se mai poate ascunde ca şobolanul în vizuină, comunistul roz alege să facă uz de metoda „sângur tu vinî unde zic eu”, orgoliul sintetic nepermiţându-i să onoreze invitaţia lui Chirtoacă.

Aşadar, cel care este aşteptat, alege să aştepte, schimbând din mers regulile jocului şi dând din colţ în colţ ca o fată mare.