Finantatorii sa ne finanteze, politicienii sa ne faulteze

Recent, reprezentanții mai multor parteneri de dezvoltare ai Republicii Moldova i-au înmânat premierului o notă informativă consistentă, elaborată în ianuarie și făcută publică abia acum, în martie, după învestirea lui Gaburici. Cele 29 de politici vizează toate instituțiile guvernamentale, de la ministere la agenții, au primit teme pentru acasă de la cei care sunt responsabili de banii națiunilor occidentale care, de la Independență încoace, ne finanțează. Pe scurt, scopul finanțărilor este de a contribui la dezvoltarea societății, în toate sectoarele și în beneficiul tuturor cetățenilor. Și chiar dacă experiența, simțul comun și cifrele le-au arătat finanțatorilor că mare parte din banii lor au fost cheltuiți pe satisfacerea poftelor unor găști de indivizi viciați, pe care noi îi numim eronat ”politicieni”, sprijinul a continuat să vină.

De aceea, am convingerea că nici după emiterea acestui document, lucrurile nu se vor schimba. Să nu uităm că nici pe timpul comuniștilor nu am fost ignorați. Din contra, dialogul cu regimul lui Voronin a fost foarte ”dinamic”, chiar dacă instabil. De aceea, să nu ne mirăm că, astăzi, partenerii occidentali ne privesc, poate, cu la fel de multă indulgență precum îi priveau pe membrii găștii de kaghebiști bătrâni ai generalului sovietic. Sigur, după o ”guvernare a diplomaților” în persoana unor oameni ca Leancă, Gherman, Corman, Groza și alții, așteptările vesticilor capătă noi valențe, dar, per ansamblu, am rămas aceeași oportuniști fricoși, nesiguri pe noi, dar siguri privind propriile noastre ambiții deșarte. Delegând într-o proporție incredibilă (pentru etapa de evoluție a lumii din jurul nostru) în Parlament partide ca PSRM, PCRM și chiar PD, am demonstrat din nou că pilonul principal al societății noastre rămâne tragicul homo sovieticus. Prin urmare, putem considera că documentul i se adresează anume acestei pături socio-ideologice, cu tot cu reprezentanții lor de la vârf.

Partea proastă este că, dacă populația este profund marcată de frânele ideologice ale trecutului, cele 3 partide de la guvernare par a fi legate de o ideologie putredă a oportunismului și corupției. Tocmai de aceea, am ajuns ca după 6 ani de guvernare ne-comunistă, recomandările imperative să rămână valabile. Iar acesta este cel mai grav lucru. Nu că riscăm să rămânem fără banii europenilor și americanilor, ci că noi am învățat prea puțin până acum. Noi de dragul nostru, nu de al altora. Pur și simplu.

Mai țineți minte celebra expresie a fostului șef al Delegației UE la Chișinău, Dirk Schuebel, precum că ”luna de miere dintre UE și RM” a luat sfârșit? Ei bine, înmânarea documentului constituie o reeditare a acelei atitudini. Cu o importantă mențiune: de data aceasta este vorba despre UE plus Organizația Naţiunilor Unite, Banca Mondială, USAID, Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei, Agenţia de Dezvoltare Austriacă, Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare,  în coordonare cu reprezentanțele diplomatice ale SUA, Suediei, Elveţiei, Germaniei şi Austriei. Cu alte cuvinte, toată lumea bună, cea care a pompat oxigen în organismul populației și bani în vilele și mașinile demnitarilor. Și-ar putea imagina cineva, în aceste condiții, că ne vom pomeni cu veșnicul cablul de alimentare din priză scos, tocmai acum și în condițiile în care guvernarea s-a declarat cea mai frumoasă și mai proeuropeană din lume? Permiteți-mi să mă îndoiesc.

Cu toate acestea, gestul tranșant de transmitere a unui document care pune degetul pe rana deschisă a fiecăruia dintre noi, ar trebui să trezească societatea civilă din veșnica hibernare. Pentru că ignorarea Notei informative ar însemna perpetuarea marasmului socio-economic în care se află cei guvernați, nicidecum sărăcirea guvernanților, care oricum au avut mereu acces la resursele din străinătate. Și vor avea în continuare, pentru că teritoriul RM va rămâne unde este și acum, adică la granița UE. Fețele politicienilor se vor schimba, însă, la un moment dat. Iar când spun ”societate civilă”, nu mă refer doar la ONG-uri, care oricum nu au anvergura pentru a promova niște mesaje decisive. Mă refer, însă, la necesitatea vitală ca fiecare cetățean, indiferent de poziția lui, să-și propună să devină mai bun. Asta presupune muncă, informare, studiu, analiză, dezvoltare personală și profesională. Trebuie să învățăm să vrem mai mult de la noi înșine, înlocuind trufia goală cu autocritica și critica celor care ne conduc, temporar, destinele.

Articol scris pentru TIMPUL de vineri, 13 martie 2015