Granița de Est a UE nu trebuie să fie stabilită pe Prut

ursul si ceilalti

Chestiunea extinderii Uniunii Europene este una deopotrivă sensibilă și importantă, cel puțin din punct de vedere al securității regionale. Chiar dacă această structură este una economică, în principal, modul în care aquis-ul comunitar poate fi implementat va fi, cu siguranță, decisiv pentru societatea statelor ex-comuniste din jurul Mării Negre.

Printre aceste state se regăsesc și Republica Moldova și Ucraina, două țări cu o situație mai mult decât ambiguă. Dacă în RM societatea este împărțită între cei care doresc apropierea de UE (în proporție de peste 70%) și ceilalți care nu sunt siguri sau sunt împotrivă (cetățeni ruși sau pro-ruși, în general), atunci Ucraina se confruntă cu probleme cu mult mai grave. Această țară, de unde a pornit civilizația rusă (n.a. Rusia Kieveană) se află în situația de a fi ”sfâșiată” (Brzezinski, Zbiegniew) între est (pro-ruși) și vest și nord (pro-europeni) în proporții relativ egale. În asemenea condiții, UE ar apărea ca un element reglator, mai degrabă decât unul destabilizator, dacă e să ne referim la Rusia, or comportamentul celei din urmă este unul imperialist prin definiție, neavând nevoie de vreun pas în plus al adversarilor simbolici, fie aceștia UE sau NATO, pentru a menține o stare de instabilitate și insecuritate. În fond, cei care suferă sunt în primul rând cetățenii, mulți dintre ei pro-europeni declarați.

Mă voi referi în continuare, pe scurt, la principalele direcții de acțiune posibile ale UE în legătură cu RM.

Politica UE nu permite intervenția în statele extra-comunitare fără a ține cont de atitudinea populației, dar și cea a guvernării, presupus alese în mod democratic de către aceeași populație, deci care trebuie să fie tratată ca atare. Aceasta este una dintre rațiunile de funcționare ale UE. Astfel, Uniunea se regăsește în situația ingrată de a se mișca ”tiptil”, astfel încât orice acțiune a ei să nu deranjeze prea mult autoritățile, dar în același timp, încercând să-și implementeze valorile și direcțiile prin intermediul programelor pe cât de mult posibil. Oricât de ciudat ar părea, această precauție a oficialilor europeni își găsește lesne îndreptățire în faptul că, până la urmă, tot cetățenii vor fi cei care suferă. Să dezvolt ideea. În momentul în care apar semnale din partea societății civile, a mediului întreprinzătorilor sau a oricărui alt cerc sau grup neafiliat conducerii, CoE trebuie să reacționeze, în virtutea planurilor și organizațiilor din care face parte și RM. De cele mai multe ori, guvernarea reacționează în concordanță cu recomandările CoE (chiar dacă, în mod normal, cu întârziere), dar acțiunile următoare ale celei dintâi nu pot fi considerate sunt nici pe departe dovezi ale faptului că s-a înțeles mesajul. Se creează mai curând impresia că statul RM joacă rolul de cerber care are nevoie, periodic, să i se dea peste bot, pentru ca mai apoi să revină cu și mai multă virulență pentru a-și duce la capăt sarcina. În asemenea situații, pericolul major constă în riscul ca, în lipsa unei autorități exercitate constant, prin mecanismele caracteristice de democratizare, tot cetățenii să fie cei care suferă, pierzându-și treptat încrederea în instituțiile europene.

În aceste condiții, demersul Uniunii Europene trebuie să capete o formă mult mai coerentă și adaptată situației concrete din zona vizată, eliminând din start chiar și simpla posibilitate de a fi incluși ”la pachet” cu un alt stat (vezi Ucraina). Factori precum elementul etnic, situația geopolitică, fondul cultural și contextul istoric sunt cu toții decisivi în contextul integrării europene și în aceeași măsură specifici fiecărui stat în parte, deci a-i ignora ar însemna să dăm dovadă de lipsă de responsabilitate și clarviziune.

Având în vedere cele de mai sus, o strategie complexă care să ia în considerare toate aspectele dezvoltării statului, pare mai mult decât necesară.

În acest context, trebuie menționat principalul avantaj al RM în raport cu celelalte state din spațiul euxin și anume existența unui stat european vecin cu o cultură, populație și istorie comune.

România este acel partner de încredere al RM care o poate ajuta în dificilul drum al integrării europene. Ar exista mai multe aspecte în care aportul statului vecin ar fi indispensabil și de ne-înlocuit. În primul rând, UE încurajează integritatea și consolidarea statelor-națiune. Încă președintele francez Charles de Gaulle milita, la mijlocul secolului trecut, pentru o Europă a națiunilor în care nimeni să nu se simtă inferior unei altei națiuni. Printr-un discurs articulat și documentat România ar putea duce mesajul existenței unei națiuni în două state (”un popor în două state”, sintagmă promovată intens de președintele Băsescu) dincolo de urechile propriilor cetățeni, către cele ale factorilor de decizie europeni. Un alt palier pe care ar putea funcționa cu succes mecanismele implementate de statul vecin, ar fi democratizarea spațiului public (Dungaciu, Dan). Marea parte a publicațiilor de limbă română din RM au un conținut vădit pro-european, în timp ce mai toate publicațiile de limbă rusă au adoptat (și își mențin cu insistență) discursul anti-occidental și pro-rus, militând, în cel mai fericit caz, pentru integritatea RM și ”neimplicarea unor state străine în politica internă a RM”. De notat ar fi că această neimplicare se referă cu precădere la România, or multe dintre comisiile trimise în RM din occident sunt conduse de maghiari (cei mai noi ”prieteni” ai RM). Aplicând în mod sistematic lovituri presei de limbă română, autoritățile lovesc inevitabil și conștient și în libertatea de exprimare, accesul liber la informație și drepturile omului în RM, valori general-umane, dar și europene, în lipsa cărora democratizarea spațiului public și crearea unui mediu de dialog deschis ar fi imposibil.

Nu putem vorbi despre o eventuală modificare a granițelor Uniunii Europene fără a ține cont și de situația geopolitică din zona Mării Negre, căci de bazinul acestei mări este în primul rând vorba când ne referim la avansarea graniței UE spre Est. Tind să cred că unul dintre factorii care afectează negativ și creează tensiune în zonă este suprapunerea zonelor pe care UE le consideră ”vecinătate europeană” și a ceea ce numește Rusia ”vecinătate apropiată”, păstrându-și atitudinea imperialistă caracteristică. Interesul UE ar consta în primul rând în stabilirea unui cordon de securitate pe axa Nord-Sud în fața Rusiei, format din Belarus, Ucraina, RM, Georgia și Armenia. O reușită în acest sens ar însemna ca Rusia să rămână singură la Marea Neagră în fața Uniunii Europene, ceea ce ar declanșa reacții neprăvăzute și violente din partea colosului estic. În acest sens merită de avut în calcul zonele de conflict ale căror conflicte au fost înghețate și unde se găsesc rezerve importante de armament rusesc (vezi Kaliningrad și fâșia Transnistria).

Cert rămâne faptul că procesul de democratizare este unul ireversibil, chiar dacă cel de europenizare instituționalizată rămâne sub semnul întrebării.

Tudor Cojocaru

10 thoughts on “Granița de Est a UE nu trebuie să fie stabilită pe Prut

  1. Dupa recentele evenimente,care au starnit reactii antidemocratice din partea autoritatilor,e mai greu sa vorbim despre vreun proces de democratizare in RM…de fapt,e un proces,dar e parcurs invers(!)…D’abia dupa alegerile din 2009 s’ar putea schimba directia politicii RM,care,speram,sa fie un sanatoasa!

  2. Dupa recentele evenimente,care au starnit reactii antidemocratice din partea autoritatilor,e mai greu sa vorbim despre vreun proces de democratizare in RM…da,e un proces,dar e parcurs invers(!)…D’abia dupa alegerile din 2009 s’ar putea schimba directia politicii RM,care,speram,sa fie un sanatoasa!

  3. La Multi ani, Mordechai si tuturor vizitatorilor!
    Victor, comunistii si roscovanii isi dau singuri in cap, nici macar nu e nevoie sa le ajuti.
    Elena, da-mi voie sa fiu optimist si sa spun ca in 2009 vom avea surprize foarte placute. Este un fenomen ireversibil desteptarea cetatenilor.
    Vlad, da.

  4. eu zic sa mai iei sa citesti ca nu stiu de unde ai luat prostiile astea cu state-natiune…. cauta si o sa vezi ce inseamna ue,ce inseamna capitalizare graduala si libera circulatie.. mai citeste despe sistem economic european si dupa aia mai vorbim. succes! si sarbatori fericite 🙂

  5. Vlad, in primul rand, iti multumesc pentru sfaturi si sugestii. As fi si mai recunoscator daca, cel putin pe blogul meu, ai lasa la o parte aluziile rautacioase.
    Acum, la subiect. Dupa cum ai vazut, ma refeream la faptul ca UE incurajeaza statele-natiune in contextul in care insusi Charles de Gaulles vedea structura aceasta ca una a natiunilor. Germanii s-au unificat conform acestui principiu, dar si ca un soi de “reparare” a unei greseli istorice. Subiectul, fiind RM si oamenii ei, am opinat ca etnia comuna cu cea a statului UE, Romania, ar putea fi folosita in folosul cetatenilor moldoveni.
    Cunosc semnificatia termenilor amintiti de tine si cred ca existenta a asemenea procese pe care le denumesc acestia nu incurca UE sa incurajeze statele-natiune.
    Apartenenta la spatiul romanesc, daca mai tii tu minte, a fost invocata de mine ca fiind un avantaj al nostru pentru aderarea la UE, la acea dezbatere de la Preoteasa, cu Bodu, Banicioiu si altii. Atunci nu ai avut obiectii.
    Sarbatori fericitie si tie!
    p.s. Scuze pentru intarzierea cu raspunsul, dar nu am avut acces la net.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.