Libertatea mass-media în Republica Moldova și atitudinea cetățenilor față de aceasta

Situația din fosta republică sovietică socialistă Moldovenească, care există în prezent sub denumirea de Republica Moldova, este una deosebită față de restul statelor din Europa, dar oarecum asemănătoare celor din fostul lagăr socialist. Mă refer la nivelul economiei, drepturile fundamentale ale individului și nu în ultimul rând, la libertatea presei. Promovarea acestora, dar și a altor asemenea valori sunt esențiale pentru construirea unei societăți democratice veritabile.

Mă voi opri în cele ce urmează asupra celei din urmă chestiuni, și anume asupra atitudinii populației referitor la mass-media.

Voi avea în vedere atât aspectele generale, cât și particulare, bazându-mă pe surse oficiale, respectiv lucrări de specialitate, sondaje și barometre de opinie publică.

Per ansamblu, atitudinea cetățenilor cu privire la mass-media este una lipsită de încredere, dat fiind faptul că aceasta este aservită unor anumite interese politice. Această raportare a oamenilor nu este una întâmplătoare, dat fiind că însăși existența presei este condiționată de investițiile din Rusia, sau România. În aceste condiții cititorul este pus în situația de a alege între partide sau ideologii, ignorând adevăratul rol al mass-mediei, cel de a informa, și nu de a face propagandă.

Voi analiza, în continuare, rezultatele Barometrului de opinie publică din aprilie 2008, publicat la Chișinău.

La pagina 40 a BOP men’ionat sunt prezentate rezultatele referitoare la încrederea cetățenilor în anumite instituții. Astfel, 27,3 % dintre persoane au declarat că nu prea au încredere în masss-media, 46,4 % au declarat că au o oarecare încredere, 13,0 % nu au deloc încredere și doar 7,4 % au declarat că au foarte multă încredere în instituțiile respective. Rezultatele sunt îngrijorătoare, or însăși rațiunea de a fi a presei pare să fie amenințată. Publicul-țintă, chiar dacă se informează și cumpără materialele media, nu va mai reacționa potrivit la mesaj, acesta pierzându-și pur și simplu din efect. Și atunci rezultatele sunt următoarele: a patra putere din stat nu își are rostul, iar una dintre condițiile de bază ale unei democrații nu este îndeplinită. De aici și multitudinea de probleme care au rolul de a destabiliza situația internă și de a crea un mediu investițional și de dezvoltare nefavorabil. În același timp, încrederea în Guvern, Parlament, președinte și partidele politice este foarte mică, mai exact doar în jur de 4 % dintre respondenți au foarte multă încredere în acestea (4, 1, 3,9, 7,6, 2,4 % respectiv). Este interesant de remarcat că oamenii au cea mai mare încredere în biserică (36,9 %) (Institutul de Politici Sociale, Barometrul Opiniei Publice, martie-aprilie 2008, p. 40).

Foarte important este de asemenea faptul că la nivel de personalitate politică, oamenii au încredere în comuniștii Voronin, Tarlev și Lupu, abia apoi urmând liberalul Chirtoacă, ceea ce demonstrează într-un fel și faptul că cetățenii nu sunt încă pregătiți pentru o societate democratică și deschisă. Această idee este completată și de răspunsurile la întrebarea ”Câtă încredere aveți în următoarele partide?” ( id., p. 45), la care s-a răspuns în felul următor:

      Partidul Comuniștilor din RM – 13,1 %, Alianța ”Moldova Noastră” – 2,8 % și Partdul Democrat – 1,7 % (partide de centru, aservite Rusiei și conduse de foști nomenklaturiști sovietici), Partidul Liberal – 2,2 %, Partidul Popular Creștin Democrat – 1,5 % (partid care are printre obiective integrarea europeană și libertățile fundamentale ale omului și a presei, respectiv) și Partidul Liberal Democrat – 1,5 %.

Am făcut această scurtă trecere în revistă a situației, prezentată prin prisma cifrelor, pentru a mă putea opri asupra ipotezei ”Cu cât resursele statului sunt controlate de grupări care își revendică rolul de urmași ai comunismului, cu atât mai puțină libertate va avea presa și cu atât mai puțină încredere față de aceasta vor manifesta cetățenii.”

Întru susținerea acestei ipoteze vine și studiul publicat de Colegiul Invizibil din Moldova, în care se afirmă că:

”În Republica Moldova atât prin Constituţie, cât şi prin legea organică, statul

insistă asupra unui control al presei, deşi constituţional cenzura este interzisă.

Astfel până în anul 1999 structurile autorităţii de stat – începând cu guvernul şi

încheind cu administraţiile locale – apăreau drept fondatori şi finanţatori a circa

70% din numărul ziarelor şi al revistelor de informare şi opinie. Începând cu 1999,

odată cu reforma teritorial administrativă – desfiinţarea raioanelor şi formarea

judeţelor – majoritatea structurilor administraţiilor publice locale au încetat

finanţarea ziarelor fondate de ele din lipsă de fonduri.” (Moscovici, Mihai, Presa în societatea de tranziţie:structură, funcţii, tendinţe, cazul Republica Moldova, p. 31).

Menționez că acel ”până în anul 1999” se referă tot la o perioadă în care statul a fost condus de foști activiști și membri ai Partidului Comunist din RSS Moldovenească.

Este elocvent și următorul citat din Institutul de Politici Publice (Rezumat de presă, Chișinău, 2008): ”Totodată, 54% (cu 10% mai mult faţă de anul 2006) din respondenţi afirmă că mass-media nu este liberă să prezinte ştiri şi comentarii fără cenzură din partea guvernului. În acest sens, menţionăm că aproape fiecare al doilea respondent (ceea ce reprezintă cu 20 la sută mai mult decât în 2006) susţine că Teleradio Moldova (Compania Publică de Radioteleviziune) reflectă evenimentele oarecum sau exclusiv prin prisma intereselor partidului de guvernământ (Institutul de Politici Publice, Rezumat de presă, p. 3).”

 Acestea, dar și alte argumente demonstrează că atât libertatea presei, cât și atitudinea cetățenilor față de aceasta țin de nivelul democrației și libertății de expresie dintr-un stat. 

Termeni-cheie:

Comunism – Mod de organizare socială bazat pe forme colective de proprietate asupra mijloacelor de producţie şi pe o distribuţie egală a resurselor. În antropologia socială a secolului al XlX-lea se utiliza conceptul de c. primitiv pentru a desemna societăţile presclavagiste, fundate pe o proprietate comună şi pe un consum egalitar, reglat printr-o distribuţie colectivă a bunurilor. În marxism, tip de societate postcapitalistă (http://www.dictsociologie.netfirms.com/C/CTermeni/comunism.htm).

Democrație – Modalitate de conducere a unui sistem social caracterizată prin participare, în diferite forme, a membrilor respectivului sistem la procesul de conducere. Originar, d. s-a constituit cu privire la conducerea politică a societăţii, însemnînd „conducerea poporului de către popor”. În ultimele decenii, tehnicile de conducere d. s-au extins la toate nivelele şi în toate sferele organizării sociale, luînd forme specifice: la nivel de grup – stilurile d. de conducere; la nivelul întreprinderilor – forme d. de conducere (d. industrială); la nivelul conducerii şi administrării localităţilor; la nivelul conducerii so-cietăţilor globale – d. politică. Caracteristic d. este difuzarea largă a funcţiilor de conducere la nivelul grupului, colectivităţii. Opusă este separarea de grup, de colectivitate a funcţiilor de conducere şi exercitarea lor de către o persoană/un grup/organism în afara controlului colectivităţii conduse. D. este opusă politic dictaturii, formelor unipersonale de conducere (http://www.dictsociologie.netfirms.com/D/Termeni/democratie.htm).

Libertate – Posibilitate a unui sistem (persoană, grup, organizaţie, colectivitate) de a realiza finalităţile sale. Pentru sistemele social-umane, caracterizate printr-o logică proprie, cristalizată în finalităţi specifice, posibilitatea de a realiza aceste finalităţi reprezintă o cerinţă funcţională fundamentală. Cu cît un sistem social prezintă o autonomie funcţională mai ridicată, dinamica sa fiind orientată de finalităţi proprii, cu atît l. va constitui pentru el o cerinţă mai accentuată, luînd forma idealului, aspiraţiei, revendicării (http://www.dictsociologie.netfirms.com/L/Termeni/libertate.htm).

Mass-media (lat. massa „o cantitate mare de entităţi agregate”; medium, pl. media, mijloc de transmitere a ceva), termen consacrat mai întîi în limba engleză referitor la mijloacele de comunicare în masă; seturi de tehnici şi metode de transmrtere, de către furnizori centralizaţi, a unor mesaje unei audienţe largi, eterogene şi dispersate geografic. Într-o perspectivă instituţională, m.m. sînt considerate instituţii sociale, atît culturale cît şi economice (http://www.dictsociologie.netfirms.com/M/Termeni/massmedia.htm).

Atitudine – Orientare personală sau de grup, rezultată din combinarea de elemente afective, cognitive şi conative, care exercită influenţe de direcţionare, motivare sau evaluare asupra comportamentului. Cînd ating un grad mai înalt de stabilitate, a. se constituie ca însuşiri caracteriale ale unei persoane, în relaţie cu valorile formează aşa-numitele sisteme de valori atitudini (R. Linton) care au funcţia de vectori orientativi personali (de exemplu: a. faţă de sine, faţă de muncă, faţă de instituţie sau ideologie etc.). (http://www.dictsociologie.netfirms.com/A/Termeni/Atitudine1.htm). 

Bibliografie

2 thoughts on “Libertatea mass-media în Republica Moldova și atitudinea cetățenilor față de aceasta

  1. Situatia este complicata dar eu cred ca lucrurile ar putea sta altfel doar atunci cin mass-media va deveni o instiutie a economiei de piata, bazata pe princiipii antreprenoriale. Din pacate legilslatia moldoveneasca e de asa natura ca nu permite venirea unor grupuri de presa internationale care ar investi in media (asa cum se intimpla in Romania). Acest lucru nu este intimplator caci o presa tinuta in saracie e o presa obidienta si controlabila. Dar acesta e doar un punct care determina starea actuala. Exista insa importante probleme legate de atitudinea populatiei fata de media. Incepind cu faptul ca oamenii nu prea cumpara ziare (vezi cit de mici sunt tirajele presei moldovenesti) si terminind cu mentalitatile din trecut. Mai pe scurt, e mult de lucru la acest capitol 🙂

  2. Sunt de acord, Ion. Partea proasta insa, in ceea ce priveste mass-media finantata de grupuri financiare “apolitice” este ca in RM tot autoritatile au puterea financiara(stim cu totii povestile cu proprietati trase peste noapte). Asa ca tot la politica, respectiv obedienta, se ajunge.
    Atitudinea populatiei, este una de sictir si sila(la comentarii imi permit sa ma exprim mai liber) din cate am observat, ceea ce este si firesc la cum decurg evenimentele pe plaiul est-moldav. De aceea consider c amai intai ar trebui educata atitudinea cetatenilor si numai apoi sa avem cerinte de la aceasta. Ea nu s eeduca singura, dupa cum a fost demonstrat dintotdeauna. Momentan, insa nu pute decat sa semnalam situatia, prezentand importanta problemei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.