N-ai cu cine, Dorine, n-ai cu cine!

O campanie pentru locale este una axată pe personalitatea candidatului. Orice s-ar spune, chiar şi lista consilierilor este trasă din urma tot de respectivul candidat. Nu degeaba candidaţii PL,  PLDM, PCRM (şi alţii) pentru Primărie se află în capul respectivei liste, chiar dacă în adâncul sufletului, fiecare cap de listă se imaginează în scaunul de primar. Din această perspectivă şi după o perioadă de monitorizare a manifestărilor fiecăruia dintre potenţialii candidaţi (iar de azi a candidaţilor precişi), realizez că actualul şi viitorul primar Dorin Chirtoacă nu are cu cine concura.

Există în minţile noastre, dar şi în setul de strategii electorale, anumite scheme prin care aceeaşi forţă politică scoate în faţă mai multe candidaturi pe care le utilizează drept „fundal” al unicului candidat cu şanse. În cazul nostru, mi se creează impresia că atât Buliga, cât şi Bodiu sunt părţi constituiente ale acestui fundal, dat fiind pregătirea slabă pe care o au pentru parcurgerea perioadei electorale. Sigur, putem da vina pe mai mulţi factori care au dus la construirea unei astfel de realităţi, precum faptul că Tănase, Belostecinic şi Godea păreau iniţial să aibă mai multe şanse să fie înaintaţi la funcţia de primar din partea PLDM, tărăgănări care au scurtat la maximum termenul rămas lui Bodiu pentru a învăţa cât de cât ce presupune instituţia Primăriei. În acelaşi fel, putem vorbi şi despre o ieşire din situaţie elegantă şi „alunecoasă” a lui Diacov, prin înăintarea unei candidaturi feminine, ceea ce, din nou, a prins-o pe picior greşit pe doamna „ministru al compensaţiilor şi ajutoarelor sociale”. Din păcate pentru social-democraţi, însă, eleganţa şi eschivarea nu presupune şi voturi. Poate fi uşor de dedus că aceştia nici nu speră că Buliga va deveni primar, iar asta se va vedea din cantitatea de fonduri pe care le vor investi ei în campanie. Ne putem aştepta la o prezenţă ridicată pe prime tv/fm, dar nicidecum prea multe deplasări, afişe sau panouri. Mai putem anticipa şi un discurs demagogic neacoperit din punct de vedere legislativ, care să îi creeze doamnei ministru o aură de „maica Tereza” care împarte ajutoare sociale în stânga şi-n dreapta, ceea ce-i va pune în cap întreaga Alianţă. Dar nu asta contează, ci faptul că ambii contracandidaţi ai AIE sunt mult mai slabi şi mai ne-experimentaţi în comparaţie cu Dorin Chirtoacă. Sună bizar, dar a devenit evident că acest om, la vârsta sa fragedă pentru marea politică şi pentru administraţia municipală, se poate lăuda cu o experienţă de profil imensă.

Revenind la Bodiu, trebuie să ne întrebăm în primul rând care este rolul şi rostul său în toată treaba asta, pentru că este evident că şi acesta, la fel ca şi Buliga, este o variantă de rezervă, iar argumentul lui Filat precum că PLDM-ul nu are nevoie de oameni politici la cârma capitalei, nu este decât praf în ochi. Nu-l putem crede, or toată lumea ştie că statutul de om politic le conferă personalităţilor din republica noastră cea mai mare notorietate. Şi anume notorietatea membrilor săi a fost pompa care a umflat balonul verde numit PîLîDîMî. Aşadar, nu putem îngiţi braşoava lui Filat precum că de data asta, brusc, partidul verde renunţă la personalităţi care să fie votate pentru carisma şi cv-ul lor. De fapt, Filat şi-a pus piciorul în prag şi a forţat nota cu acest Bodiu. Nu degeaba a fost catalogat de mai mulţi comentatori drept un Napoleon al politicii moldave.

Argumentele candidatului care „nu face politică”, dar care şi-a construit întregul mesaj pe ceea ce au indicat sondajele PLDM-ului ca fiind reproşurile societăţii la adresa lui Chirtoacă, sunt fade. Anume asemenea strategii de creare a imaginii candidatului Bodiu denotă natura profund politică a conceptului de „candidat tehnocrat”. Aşadar, Bodiu şi-a tras profil de FB pe care şi l-a împânzit cu poze de familist, şi-a asumat eticheta de mare expert în proiecte investiţionale, s-a detaşat de marile jocuri politice etc. În plus, ţinta sa pare să fie colegul său de Alianţă, Chirtoacă, chiar dacă ne-am fi aşteptat de la un reprezentant al unui partid care a militat pentru „o Moldovă fără comunişti”, să-şi direcţioneze eforturile împotriva celui cu care s-a întâlnit „întâmplător” la o cafea în oraş. Poate că nu-şi asumă faptul că noua sa ipostază îl recomandă strict în calitate de produs şi experiment politic, sortit eşecului. Sau poate că acest lucru  îl interesează prea puţin pe acest Julien Sorel cu aspiraţii municipale.

Frustrarea că a fost împins în lupta mediatică pentru scaunul de primar fără a i se fi oferit în prealabil posibilitatea de a se pune la curent cât de cât cu cele ce ţin de administraţia municipală, îl fac să afişeze o îngâmfare cinică, mascată de un surâs fals şi de glume dispreţuitoare. Deosebit de bolnăvicios reacţionează la întrebările privind perioada în care a cooperat cu Filat la procesul de privatizare al unor obiective importante de stat. Se înroşeşte subit şi îşi aminteşte de găurile din asfaltul lăsat zestre de la întreaga pleiadă de agrarieni, predecesori ai superiorului său. În plus, se pare că anume dualitatea dintre detaşarea lui de treburile politice şi tentativele dizgraţioase de a-şi lustrui noii superiori din partid, dublată de crasa necunoaştere a afacerilor dubioase ale partidului vor condamna la eşec noua născoceală a tehnicienilor peledemişti.

Mai rămâne Dodon, care a optat pentru acest start de campanie să stea deoparte, să acumuleze argumente că membrii Alianţei „se mănâncă între ei pentru ciolan”, pentru ca ulterior, prin sursele sale media, să se promoveze drept unic statalist patriot şi care ne va integra în Uniunea Europeană, în uniunea rusia-belarus, ne va reintegra în Calea Lactee, iar dacă vom fi cuminţi, ni-l va aduce înapoi pe Ştefan cel Mare şi va reintegra Moldova căreia-i va zice el „cea Mare”. Nu este o tactică absolut greşită, chiar dacă riscă să ajungă precum Iordan, care şi acela nu prea dezbătea subiectele importante decât în compania unor domniţe despuiate şi doar sub monitorizarea camerelor video instalate de colegii săi de partid. Problema sa este că primarul şi-a dat lesne seama pe ce mizează burghezul cu cămaşa înflorată, zădărnicindu-i încercările prin temperarea avântului de june verde al lui Bodiu care deja creează impresia că este singurul în acest duel căruia-i licăresc ochii şefului cu gândul la ciolan, din fundul propriilor ochi.

Să urmărim, aşadar, în ce măsură vor conta produsele unor maşinării partizane în faţa unui administrator experimentat şi coerent, care a demonstrat că a fost împreună cu locuitorii acestui oraş, pentru Chişinău.

One thought on “N-ai cu cine, Dorine, n-ai cu cine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *