Nemulțumiri fără întrebări (replică unui coleg grăbit)

IntrebareÎn primul rând, mă bucur că un coleg de al nostru, pe care eu nu îl cunosc, a făcut efortul de a-și scrie părerea despre asociațiile studenților basarabeni din România pe blogul său. Din păcate însă, judecățile de valoare pe care le-a făcut, precum și părerile personale bazate pe impresii au fost ridicate de acesta la nivel de adevăr absolut.

Voi încerca să fiu succint, în tentativa de a nu plictisi și de a răspunde cât mai clar nemulțumirilor enunțate de Ion care, probabil, sunt comune și altor colegi. De asemenea, îmi exprim speranța ca pe această cale să inițiez un dialog cu toți cei care au nelămuriri sau nemulțumiri legat de activitatea asociațiilor reunite în jurul LSBR. Evident, acest lucru poate avea loc doar într-un cadru deschis, iar interlocutorii nu se ascund în spatele unor pseudonime sau entități imaginare. Sper să fiu înțeles corect. Nu am cum să discut lucruri importante cu entități anonime.

Ion începe printr-o expresie cu foarte mult sens, regăsită în vocabularul profesorui său de geografie – ”Fiecare înnebunește în felul său”. Nimic mai adevărat, doar că din rândurile ce urmează rezultă că aceasta se referă mai mult la noi, cei care suntem implicați în activitățile asociative, decât la oricine altcineva. De ce oare? Argumentarea sa nu întârzie să vină.

Afirmă, cu ghilimelele de rigoare, că România e o țară străină (ironic, probabil) și continuă prin blamarea inițiativei LSBR de a oferi asistență și cosiliere studenților care vin în anul I (”se aduna in grupuri mai mici sau mai mari pt a face viata mai “usoara”, pt a acorda, vezi Doamne, sustinere celor plecati de acasa, doar la 20 de ani, cand te rupi de fusta mamei, sustinerea iti mai lipseste?”). Replică: Adoptă un boboc ține de oferirea unui cadru favorabil depășirii problemelor mărunte care fac viața, dar și activitatea sa academică unui student în România, mai anevoioasă. Am considerat cu toții că nu e nici un păcat să ne oferim noi, studenții mai mari, sprijinul în acest sens pentru tinerii din RM, cel puțin în primă instanță, pentru ca mai apoi fiecare dintre ei să-și vadă de treburile lor personale cum vor considera de cuviință. În plus, noțiunile de ”consiliere” și ”asistență”, după cum știe aprope oricine presupun o atitudine binevoitoare și lipsită de careva presiuni sau condiționări. Așadar, care e păcatul?

Ion ne mai vorbește despre anumite ”lupte acerbe în cadrul organizațiilor de basarabeni, pentru că toți vor să fie președinți sau șefi de departamente”. Evident, greșește. Ar fi bine să dea exemple concrete pentru ca vorbele sale să nu rămână fără acoperire și deci, aberante. Între timp, eu vă pot spune că nu există lupte, cu atât mai mult acerbe, pentru putere în cadrul asociațiilor. Până la noi argumentări ne-speculative, rog să mi se dea crezare. În plus, ar trebui să ne gândim bine ce presupune de fapt această ”putere”. Poate ne va lămuri ulterior Ion.

Concurența de care vorbește Ion nu există de fapt, dar și din păcate. Poate că ar fi în ordine să existe una productivă și democratică, doar că momentan acest lucru nu se întâmplă. În prezent, doar în București putem vedea mai multe asociații legal constituite. În rest, sunt doar câte una (a se vedea celelalte 8 orașe în afară de București).

Ion vorbește despe prostia noastră (”Prostia merge mai departe”). El zice că ligile vorbesc în numele tuturor studenților. Ei bine, în afară de unii, a căror nume nu are rost să îl dau, dar care sunt notorii prin capacitatea lor de face fum din repetiții și scântei, ceilalți vorbesc numai în nume propriu, sau în numele asociațiilor pe care le conduc (vezi cazul LSBR). Din câte se poate vedea, anume Ion generalizează și bagă în aceeași oală toate asociațiile, fără a-și da seama că inclusiv aceste gesturi de grandomanie ale unora dintre ei au și dus la scindarea unor studenți în mai multe grupuri, unele mai mici, altele mai mari.

Din comunicatul LSBR citit de Ion pe girbsv.wordpress.com rezultă că autorii lui vorbesc din numele oamenilor reuniți în jurul asociațiilor pe care le reprezintă, nicidecum în numele tuturor studenților. Anume din acest motiv, persistă cuvintele ”LSBR” și ”noi”. Ion, fii ami atent sau, cel puțin, mai corect.

În legătură cu lipsa LSBR din alte orașe decât cele 9 de acum, pot să vă spun doar că înființarea unei asociații ține în primul rând de voința și posibilitățile localnicilor, nicidecum de inițiativa LSBR. Liga este constituită din președinții a 9 gupuri deja constituite. Ea nu a creat nimic, doar a reunit.

LSB Timișoara (grup de initiativa) o are în frunte pe Svetlana Ursu, care împreună cu cboard-ul de conducere a fost silită să demisioneze din fruntea OSB Timișoara de către oameni care nu mai sunt demult studenți, deci fără drept de vot. Ce va urma, vom vedea cu toții.

Despre scrisoarea către dna ministru Andronescu: nimeni nu are dreptul să vorbească în numele tuturor studenților. De la premisa asta am pornit noi, cei din LSBR. Ne pare rău, dar niciodată nu vom adopta poziții publice în numele unor studenți cre nu au și nu vor să aibă de a face cu vreo asociație. Îți sugerez să te conformezi cu ideea. Dacă vrei să vezi comunicate semnate de câțiva indivizi care vorbesc în numele tururor, consultă materialele altor asociații decât LSBR sau cele din jurul ei.

Legat de Comunicatul nostru în care ne declaram solidari cu principiile Declarației de Independență din RM, te rog să ai în vedere că este vorba despre atitudinea noastră doar referitor la aceasta, nu și la ce a urmat, respectiv la debarasarea de URSS, nu și la ne-înfăptuirea Unirii cu Țara. Acesta este însă un alt subiect, în mare parte distinct. Țin să îi aduc aminte lui Ion și de faptul că toți liderii Alianței pentru Integrare Europeană au serbat Ziua Independenței RM față de URSS. Tu ai fi preferat să rămânem dependenți de ei?

Ion arată cu degetul la persoanele din conducerea asociațiilor ca fiind farisei și ”susținători ai fotbalului transnistrean, dar și ai Rusiei”. Este important că noi blamăm același tip de comportament ca și colegul nostru agresiv, deci îl rog pe Ion, din nou, să vină cu exemple. În rest, vorbe goale și răutate de copil mic.

Ion mai amintește ceva despre unitate. Ei bine, LSBR încurajează unitatea de valori și principii. Oamenii sunt însă diferiți, respectiv, valorile și principiile sunt diferite. Dacă vrei să afli care sunt acelea, îți sugerez să te ridici de pe banca spectatorului și să te implici în cel mai cumpătat mod posibil în activitățile noastre, ale tuturor, conform preferințelor și caracterului tău. Până atunci, ar fi corect să recunoști că tu mai degrabă ”crezi” ceva, decât că ”știi”.

Ideile enunțate de Ion sunt multe, dar mult prea superficial și scurt exprimate pentru a putea să ofere o abordare complexă a problemelor. Mi-aș dori ca Ion să vină în replica ce va urma, probabil, cu argumente mai multe și cu speculații mai puține.

Chiar dacă ar fi trebuit să vorbești cu cei pe care îi învinuiești înainte de a publica articolul, dând dovadă de demnitate și bărbăție, la urma urmei, pentru a avea un tablou cât de cât real al situației, Ion, eu te invit la dialog public. Cu bine!

8 thoughts on “Nemulțumiri fără întrebări (replică unui coleg grăbit)

  1. Nu cunosc subtilităţile problemelor şi “problemelor” vizate. Acum înţeleg de ce ar fi fost mai bine ca aceste chestiuni să fie lămurite într-un off-line, ca mai apoi, public, să se pună, pas cu pas, pe tavă.
    Oricum ar fi, e bine că în România există un dialog de acest gen printre studenţii basarabeni (şi nu numai). Dacă liceenii din stînga Prutului rămîneau la studii în R. Moldova, ar mai fi existat oare pentru ei acest “obiect/subiect al discuţiei”?!… 😉

  2. Intr-adevar, acestea ar trebui sa se rezolve fata in fata, cu demnitate si cu onoare, nu pe la colturi. Problema este ca in situatiile astea, unii se vad nevoiti sa ofere replica pentru ca nu exista disponibilitate din partea tuturor de a da un telefon, de a da un mail sau de a se intalni la un ceai. Daca nu spunem lucrurilor pe nume, pe de alta parte, s-ar putea sa sufere cei care nu merita. Uite, de exemplu de data asta, Ion Ign. nu a binevoit sa imi raspunda, asa cum am facut eu, pas cu pas, zicandu-mi ca mai sunt si altii la coada sa ii raspunda. Deci, ce vrea omul asta de fapt? Lamuriri sau scandal si show?
    Solutii ar fi multiple, adica si altele in afara decat dialogul fata in fata.

  3. Tudor, felicitări pentru modul onorabil în care ai răspuns şi pentru argumentele expuse clar şi logic. Eu cred că este uneori cazul să polemizezi, dar cu oameni care măcar încearcă să înţeleagă ce spui, au capacitatea să evalueze corect nişte realităţi sau evenimente istorice, au bun-simţ şi respect faţă de alţii. Iar în cazul celor ce aplică “terorismului” lingvistic, cel mai bine ar fi să apelăm la înţelepciunea populară – “nu te băga în tărâţe…”. Nu reuşeşti să le schimbi atitudinea. Şi încă se mai minunează că alţii “ajung miniştri”, dar ei nu sunt luaţi în serios.

  4. Eleonora,
    si-o fi fiind expus Tudor gandurile, dar nu vad acea “onorabilitate” de care vorbesti si acele argumente. Eu am spus ce cred eu pe baza unor informatii, el a spus ce crede pe marginea celor scrise de mine prin comentarii “infectate” de convingeri personale asupra a cate-unui fragment din articolul meu…

    Tudor,

    “Am renuntat sa comunic pe alte unde.”

    ok, lux, fain,… cum vrei. Dar imi explici si mie si mai aveam un vizitator care iti cerea o explicatie… de ce ai inserat intreg articolul asta pe blogul meu? Si mai inserasesi unul mai tarziu…

  5. p.s. de la etichete scoate “ignatiuc”. Nu ma reprezinta sub nici-o forma… cred ca nici tie nu ti-ar placea sa ti se strambe numele sau prenumele, nu?

  6. Ion, Ignatiuc este continut in adresa blogului tau.
    Informatiile, atat vreme cat nu sunt exemplificate, argumentate si nu se cunoaste sursa, risca sa devina speculatii ieftine.
    Tu nu mi-ai raspuns la articol, dar ai expectorat pe propriul blog transformandu-l intr-un cos de gunoi, de manuta cu celalalt specimen. Acum incerci sa faci acelasi lucru aici. Dat fiind ca atitudinea ta nu s-a schimbat (te vad cu aceleasi aberatii si aici), acestea 2 vor fi ultimele comentarii pe care iti permit sa apara aici, la fel voi proceda si in cazul celuilalt. Blogul meu nu este cos de gunoi sau loc de scuipat pentru cineva cu imaginatia prea bogata. Cand veti invata sa discutati in public si cand veti lua in seama ce zic si altii, oferindu-le replica, intr-un mod decent, manifestand educatie elementara, poate ca vom discuta altfel.
    Pana atunci, va salut si va urez multa lumina!

  7. Am remarcat acum cateva minute ca in lipsa mea a avut loc un schimb de replici intre Napocel si Eleonora, beneficiind si de prezenta inoportuna a lui Ion.
    Dupa cum le-am promis celor 2, nu le voi mai da acces la blogul meu pentru ca il murdaresc. Am fost nevoit sa trec la spam si comentariile Eleonorei pentru a nu parea in afara contextului. Imi cer scuze, Eleonora.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *