Nina lui Ștanski ne crede proști

Proclamată de către E.Șevciuk și ruși drept ministru de externe, Nina Ștanski a mai emis o idee demnă de pseudo-funcția pe care o are. Aceasta a declarat recent pentru ziarul colonialist rus KP, că retragerea trupelor rusești din regiunea separatistă transnistreană ar fi o greșeală. Până aici nimic nou. Absurdul argumentării însă, l-ar da pe spate și pe Eugen Ionesco. Cică trupele rusești stau acolo pentru că ar exista un conflict care ar amenința toată Europa. Dar cine a provocat acest conflict și cine generează tensiuni și amenințări prin menținerea, iar mai nou prin consolidarea efectivelor militare? Oare nu tot rușii?

Ș-apoi mai ceri și suplimentarea efectivelor rusești, așa ca să nu moară partenerii din formatul 5+2 de urât. Cu alte cuvinte, ai o armată rusă care e sursă de amenințare, iar ca să reduci amenințarea, mai inviți niște fragmente din armata rusă, ca să vină de la ea acasă pe un teritoriu care nici măcar nu-ți aparține. Logică de… pseudo-ministru, ce-am mai putea spune?

Sigur, dacă citim printre rânduri, vedem că pseudo-oficialii separatiști doar o fac pe proștii, pentru că ei știu foarte bine geneza conflictului și a cui era armata comandată de generalul rus Lebedi. Doar că bălăcitul în apele tulburi pe care tot ei le-au tulburat, le convine de minune. Adică de ce n-ar mai sugera ei încă odată că acest conflict ar fi între entitatea suverană RM și entitatea voit-suverană transnistria? Ar mai fi oare vreun cadru, fie el și artificial, în care ar putea simula ocupanții ruși rolul de pacificatori? Mă îndoiesc.

Ministeriabila ne mai dă și lecții de relații internaționale. Tributară unor metode primitive de tip hard-power, aceasta arată că acolo unde există tensiuni, e cazul să avem și mai multe arme. Abordarea ne este cunoscută și se trage din mentalitatea de ”zonă” a mai-marilor separatiști și pe care, oricât de mult ar încerca să o ascundă, tot dă pe dinafară. Important este că nouă ni s-a cam lehămetit de abordările astea, în timp ce vecinii noștri de peste râu încă se visează cu cuțitul în dinți escaladând copacii patriei în căutarea veșnicului dușman de la vest.