O lectie pentru artistii inchipuiti ai (ne)presedintelui impostor
La fel ca (ne)președintele Dodon, ajuns prin înșelăciune în masă la putere, trupa de pop-hop Lume, tutelată de mancurt, pot obține succese doar prin înșelăciune. Unul și-a înșelat electoratul, mințindu-i despre sirieni, iar ceilalți și-au înșelat publicul, mințindu-i cu titulatura de artiști. Dacă electoratul încă nu s-a dumirit de tot privind amenințarea falsă a (ne)președintelui, societatea R.Moldova le-a transmis (non)artiștilor în nenumărate rânduri că ceea ce fac ei este o bătaie de joc. Aceștia nu prea sunt invitați pe la concerte, nu prea apar prin topuri și nu sunt luați în serios de breaslă. Ceea ce arată că, în stânga Prutului, încă nu este totul pierdut.
În ceea ce mă privește, problema mea cu ei este că, la fel ca dodonul, ei se poartă ca niște amibe fără personalitate, gata să-și vândă și pielea de pe ei, dar mai ales de pe conaționalii lor, pe nici 2 bani (aceeași 2 bani despre care au cântat cu rânjetul fals pe buze la iUmor). Aceștia sunt promotorii (poate și autorii) porcăriei audiovizuale ”Da, noi suntem moldoveni”, devenită un fel de imn ideologic al partidului socialiștilor, prin care niște politicieni închipuiți au încercat să ajungă la tineri cu ajutorul unor artiști închipuiți. În plus, ei profanează prin ”muzica” lor cultura tuturor românilor, dar mai ales a celor care locuiesc la sate, amestecând cuvinte definitorii pentru foarte mulți oameni cu mesaje vulgare și kitsch-oase.
După care, Tarasiuc, solista grupului, a mai și primit cetățenia română, demonstrând prin acte că este româncă și asumându-și prin jurământ identitatea română. Treaba asta a generat un val de revoltă din partea conaționalilor ei români de pe ambele maluri ale Prutului, mai ales după insulta de masă trântită pe Facebook de aceeași Tarasiuc: “Paşaportul românesc este pentru mine doar o viză care-mi permite să fiu mobilă, nu înseamnă cetăţenie. Eu sunt moldoveancă şi punctum.” Așa cum această individă își imaginează că este moldoveancă, tot așa aceasta își imaginează că este artistă, afirmând în fața publicului și juriului de la iUmor că în RM, ea este considerată artistă. Cea mai potrivită replică a venit de la Cheloo, care i-a arătat că piesa lor este un gunoi și o insultă adusă tuturor trupelor din RM care încearcă să facă hip-hop. Și nu doar hip-hop, aș adăuga eu. Lipsa de scrupule a membrilor trupei este debordantă, aceștia reconfirmându-și lipsa de conștiință de sine și de elementar bun-simț. Stați să vedeți acum vendette anti-românești și revărsare de ură față de tot ce este românesc, care probabil că vor urma după această tristă experiență de la București.
Ultima dată când am scris despre prestația unor concetățeni de ai mei moldoveni la un spectacol-concurs televizat din România a fost despre Cătălin Josan, care a fost foarte aproape de câștigarea concursului, consolidându-și numele de artist și făcându-ne să ne simțim mândri. De data asta, însă, a fost vorba de cealaltă extremă. Dar are și asta avantajele sale, pentru că este nevoie de ambele viziuni asupra Prutonistriei de la București. Or, așa cum am mai zis, există în continuare riscul ca o imaginată Unire de mâine să ne facă pe mulți să vrem să ne ”dezunim” poimâine din lipsă de cunoaștere reciprocă azi. Și încă un lucru important: Dodon și alții ca el știu foarte bine că, odată produsă Unirea, sunt șanse mari ca politicienii impostori moldoveniști să fie tratați cu aceeași fermitate de către ”breasla” politică, dar și de către electoratul român reunit. De aici și frica lor obsesivă: din pierderea avantajelor materiale și a statutului, nicidecum a pseudoidentității naționale moldovenești, la care tot fac referire.
