gagauzia tagged posts

2016 este anul în care ne-am făcut de râs, din nou, după ce majoritatea concetățenilor noștri l-a făcut pe Dodon (ne)președinte. Cu ilegalități, cu încălcării ale normelor bunului simț sau ale eticii, trista pată rozalie de pe fața R.Moldova a ajuns în fruntea statului. Tot în 2016, cei mai importanți donatori externi ai republicii care l-a instalat pe Dodon la președinție, au fost Uniunea Europeană, Banca Mondială, Organizația Națiunilor Unite, România și Statele Unite ale Americii. Totuși, la aproape 1 an de (ne)președinție, Dodon declară că cei mai importanți prieteni ai noștri sunt Rusia și Turcia. Pe ce se bazează, care-i sunt calculele, ce viziune are și ce strategie aplică acest mancurt, nu-i poate fi pe deplin clar unui om întreg la minte...

Acum câteva zile, locuitorii orașului Vulcănești, populat preponderent de etnici găgăuzi, au fost martori, iar alții participanți activi, ai unei manifestații publice rupte dintr-o realitate paralelă, salutată inclusiv de proaspăta bașcan Irina Vlah. Concetățenii noștri au defilat cu o panglică ”a lui Sf. Gheorghe” uriașă, proslăvind epoca sovietismului stalinist. În mod ironic, această panglică a fost interzisă pe vremuri tocmai de către nomenklaturiștii sovietici, fiind considerată, pe bună dreptate, un simbol al imperialismului țarist burghez. Abia în 2005, sub oblăduirea regimului neo-fascist al țarului Putin, panglica bicoloră a fost instituită drept simbol al victoriei sovietice asupra Germaniei naziste. Tot atunci, acest simbol străin a fost cooptat de către structurile semi-obscure ale propagandei rusești din RM, care le bagă sistematic pe gâtul unor concetățeni de ai noștri naivi, manipulabili și dezinformați.

2014 a fost pentru mine un an plin de activități, evenimente și schimbări.

Aveți aici reprezentarea video a unor fragmente dintre acestea, petrecute alături de colegii și colegele de la Asociația Convergențe Europene.

La mulți asemenea ani tuturor!

Avem noi, ca cetățeni, un talent de a ne crea singuri probleme false, ignorând problemele cu adevărat importante. Iar odată cu problemele, îi ignorăm și pe oameni, doar pentru că îi preferăm pe alții, care se poartă mai frumos cu noi, care ne zâmbesc mai mult, sau care ne primesc mai bine. Este și cazul concetățenilor noștri găgăuzi, care sunt, în mod inexplicabil, ignorați de mai toată lumea. Sigur, am putea găsi mai multe explicații pentru acest fapt.

Prima este legată de lipsa dorinței politicienilor de a-și părăsi zona de confort, asumându-și provocarea de a crea punți de comunicare cu regiunea. A doua ar fi că locuitorii regiunii au devenit de-a lungul anilor din ce mai rupți de realitățile restului statului moldovenesc, implicit de restul concetățenilor lor. O altă explicație ține de sentimentul de frică, atât de blamați de noi toți, dar atât de comun populațiilor neintegrate din statul nostru, mai ales găgăuzilor.

În mod ironic, autonomia mult-râvnită și oferită imediat după independență, nu le-a folosit prea mult, efectele acesteia fiind perverse și generând o izolare periculoasă. Chiar dacă, din punctul lor de vedere, autonomia avea foarte mult sens în acele vremuri tulburi de după destrămarea URSS, ideea s-a dovedit a fi păguboasă pentru toată lumea. Dincolo de satisfacția de a fi singurii găgăuzi

Am revenit recent de la Vulcănești, unde am organizat, alături de colegii mei din Asociația Convergențe Europene, dezbaterea Beneficiile Acordului de Asociere.

Acțiunea, parte din programul mai vast UE Vine la Tine Acasă!, a pornit de la o premisă simplă, respectiv că problemele trebuie să fie rezolvate acolo unde acestea sunt mai grave. Bineînțeles, nu ne putem iluziona acum, post-eveniment, că am rezolvat cine știe ce probleme, dar un pas înainte tot am făcut. Rareori se întâmplă ca un ONG să organizeze o dezbatere publică în regiune și cu atât mai mult ca experți și oficiali din România să calce pe acele pământuri și să discute liber cu acei oameni, cu sau fără traducător. Iar pentru că acțiunea a fost una reușită, ne vom continua demersurile, mergând și în alte localități din regiune.

Recunosc, fiind sub influența mass-mediei, a diverselor persoane publice și a imaginii pe care ne-am creat-o cu toții de când eram mici, privind comportamentele și aspirațiile concetățenilor noștri de origine găgăuză, aveam anumite îngrijorări