usatîi tagged posts

Am participat ieri la evenimentul de lansare a raportului anual al think-tank-ului bucureștean Expert Forum. În mod evident, așa cum bine îi stă unui think-tank, lansarea a fost de fapt o dezbatere. Și una foarte consistentă, de altfel, cu subiecte și idei foarte bine delimitate și bine argumentate. Cu cele mai multe dintre acestea rezonez și mă bucur că avem conturat un alt pol de analiză a chestiunii relației româno-române, pe lânga cel tradițional deja al Fundației Universitare a Mării Negre, alături de Acțiunea 2012 & friends. Cu cât mai multe poluri, forumuri și grupuri cu atât mai bine. În fond, relațiile sunt complexe. La fel și Unirea, tot complexă este. Prin urmare, o singură perspectivă n-ar putea nicidecum duce la dezideratul nostru comun. Puteți vedea aici înregistrarea integrală a evenimentului, inclusiv intervenția mea de pe la sfârșit.

De fapt, anume ideile exprimate în această scurtă intervenție le voi dezvolta în continuare. Ascultându-i pe vorbitori, inclusiv pe Maia Sandu, care a fost key note speaker, am avut o senzație de deja-vu. Păstrând limitele și admițând evoluția calitativă a personajelor pozitive, mi-am amintit de anii 2006-2009, când auzeam același discurs, cu alte accente și alte personaje negative, din partea Partidului Liberal, Alianței Moldova Noastră și a Partidului Liberal Democrat. Până și Partidul Democrat avea o retorică ce nu provoca doar greață, așa cum se întâmplă acum.

Protestul din seara aceasta de la Parlament este, fără îndoială, unul legitim, legal și necesar. Evident, nu aș avea cum să rezonez cu toți protestatarii, unii dintre ei având convingeri și viziuni împotriva cărora m-am tot împotrivit de-a lungul timpului. Iar cei mai mulți dintre aceștia au ajuns acolo din cauza lui Dodon și Usatîi, cărora le doresc din inimă să ajungă să conducă doar niște colegi pușcăriași. Eventual prin Siberia, dacă tot le place atât de mult Putinlanda.

Dar nu de simpatii și rezonanțe ar trebui să ne pese nouă acum, ci de singurul scop comun care îi leagă pe protestatarii de bună credință și pe noi, cei care îi sprijinim pe toate căile accesibile nouă. Iar acest scop este stoparea regimului mafiotic instaurat cam de pe vremea agrarienilor și care a continuat pe vremea comuniștilor, atingând cote înfiorătoare pe vremea găștii de fripturiști ”proeuropeni”. Așadar, atât timp cât concetățeni de ai noștri participă la protestul platformei DA, anunțat împotriva guvernului plahotniucist, manifestându-și dorințe identice cu ale primilor, este absolut normal să-i lași în pace să se manifeste. Că printre acești concetățeni supărați se află și roboțeii Moscovei este altă discuție. Dar sunt și ei cetățeni și au și ei dreptul să protesteze unde vor, chiar dacă aleg mai mereu să paraziteze protestele altora. Singurul lucru care a putut fi făcut împotriva lor a fost făcut până acum, respectiv huiduirea și interzicerea adresărilor publice în numele pieței. Pe cât a fost omenește posibil, bineînțeles. 

Ieri au fost publicate rezultatele de sezon ale Barometrului Opiniei Publice. Acestea par să fie mai bune decât mă așteptam, în condițiile în care ar trebui să fac mari eforturi pentru a-mi aminti de cineva care ar fi crezut în viitorul luminos al încăpățânatei republici.

Câteva lucruri m-au surprins în mod deosebit, ceea ce mă face și oarecum sceptic privind fidelitatea analizării acestora. În primul rând, mă surprinde ascensiunea fulminantă a ipoteticului partid al Platformei DA, care a ajuns să se bată de la egal la egal cu partidele opoziției proruse ale lui Usatîi și Dodon. Dacă rezultatele ar fi veridice, am putea afirma că lucrurile nu stau chiar atât de prost precum par la prima vedere. Doar că, să nu uităm, tot despre un stat falimentar vorbim. Popularitatea platformei, însă, este foarte firavă și depinde de foarte mulți factori. În continuare, parafrazându-l pe Murphy, cred că dacă vor fi greșeli de făcut, acestea vor fi făcute.

Manifestările unei (in)justiții selective

Nu ne va aduce nimic bun, poate doar o alianță centristă pseudo-reformatoare și pseudo-europeană, cu o eventuală denumire populistă de tipul ”pentru Moldova”, sau vreo altă aberație de amăgit naivii. Aceasta ar urma să fie formată din Partidul Democrat, Partidul lui Usatîi și actualul Partid Comunist, care va fuziona, probabil, până atunci, cu PD. Doar o asemenea monstruozitate i-ar putea asigura lui Plahotniuc parazitarea, în continuare, pe seama statului. Această soluție de urgență a început să fie luată în calcul odată cu sporirea nemulțumirii populare și a identificării tuturor problemelor republicii cu persoana lui Plahotniuc. Catalizarea acestor nemulțumiri s-a produs și datorită PCDA, care s-a coagulat de la bun început împotriva acestui adversar comun, reprezentat de oligarh și care, a devenit de mai mulți ani un adevărat simbol al nemerniciei întregii guvernări. Chiar dacă, de 6 ani încoace, PLDM a fost singurul partid care a condus guvernul. Astăzi, înțelegem, însă, că această ambiție de a guverna alături și împreună cu o sursă de cancer, poate duce la contaminarea unor părți din organism, iar uneori chiar la extirparea forțată a acestora.

După câteva săptămâni de la reținerea liderului PLDM, percepția că (in)justiția noastră acționează abuziv a devenit unanimă. Nu mai există actori publici rezonabili sau dezinteresați, care să încerce să demonstreze contrariul. Încălcările de procedură care au precedat reținerea, manipularea continuă a surselor de propagandă mediatică din trustul lui Plahotniuc, poziționările publice cinice ale liderilor PD, precum și ignorarea cronică de către instituțiile de drept a ilegalităților oamenilor afiliați acestora din urmă, indică asupra caracterului selectiv și injust al sistemului. Satisfacerea angoasei generale, dar și a principiului dreptății, ar fi presupus reținerea și confiscarea averilor ilicite ale tuturor celor care au furat din banii publici, inclusiv a unor indivizi din anturajul democraților, socialiștilor și comuniștilor, nu doar ale liberal-democraților. Iar dacă se va păstra actualul establishment, nici nu vom vedea altceva, pentru că, până să ajungă la ceilalți făptași, justiția noastră se va fi liniștit.

Moldovenii nu pot fi, cu mici excepții, decât exaltați sau depresivi. Echilibrul și analiza ne sunt, de regulă, străine. Exaltările pot veni datorită nunților, cumătriilor, petrecerilor de orice fel, zilelor de intrare a banilor de la rudele din străinătate, cumpărăturilor luxoase, a reunirilor la garaj, sau a altor asemenea evenimente pline de rost.

Dar după râs vine plâns, chiar și pe ”planeta Moldova”. Nimeni dintre noi încă n-a reușit să doboare această dură legitate a vieții. Și iată că unul dintre sondajele relativ veridice, dat astăzi publicității, cuantifică depresia moldovenilor, arătând că 87% dintre aceștia consideră că societatea lor se îndreaptă într-o direcție greșită. Pentru cei cărora li se pare că cifra asta este insuficient de grotescă pentru a se convinge că trăiesc în mocirlă, reformulez rezultatul: 9 din 10 moldoveni consideră că societatea în care își duc veacul, își gâfâie ultima suflare. Societatea, nu statul. Adică nici Unirea, nici aderarea la UE, nici contopirea virtuală cu Rusia, prin regiunea separatistă transnistreană, nu va schimba situația. Asta pentru că societatea, spre deosebire de stat, nu se schimbă prin simpla redesenare a granițelor politice. Oamenii, adică noi, tot acolo vom fi. Și tot la fel de jalnici.

Așadar, Igor ”Seceră” Dodon și Renato ”Ciocan” Usatîi, și-au dat seama că nu sunt suficient de penibili de unii singuri și au decis să se ia de mână. După ce orgoliile lor mari de oameni mici nu i-au lăsat să-și unească devierile, acum s-au văzut nevoiți de tutorii lor financiari, deci morali, să se împreuneze.

Ca niște veritabili pui de Dzerjinski, au pus mâna pe recuzita aferentă și au pornit în șir sovietic, adică buluc, să mărșăluiască pe străzile Chișinăului, blocând circulația și acoperind găurile din trotuarele cu borduri sparte. Flancați de concetățeni de ai noștri, care nu s-au dumirit nici în 2015 că uniunea sovietică nu mai există decât în mințile lor, cei doi au vociferat cu aplomb lozinci pentru creiere înfierbântate și plate...

În Piața Marii Adunări Naționale, lucrurile evoluează într-un ritm alert. Iar dacă în PMAN lucrurile se întâmplă cu o asemenea viteză, atunci ecourile acestor evenimente ajung neapărat și în republică prin presă, prin oamenii care circulă, prin studenți, instituții, sau prin filialele partidelor. Iar ecourile se întorc și ele pe aceeași direcție.

Există mărturii din orașele republicii, precum că oameni cu funcție de răspundere din cadrul celor două formațiuni, au trimis autocare la Chișinău, pentru protestul din 6 septembrie, fără știrea organizatorilor. Nu știu cât de adevărate sunt acestea, dar nu m-aș mira dacă ar fi așa. Punându-mă în locul celor doi tineri lideri moscoviți, Usatîi și Dodon, mi-aș face griji pentru că unii care nici măcar n-au partid, mi-au luat-o înainte și au scos câteva zeci bune de mii de oameni în stradă. Asta în timp ce eu, ditamai aspirator de bani murdari, finanțat de cel mai puternic și totodată cinic om de pe planetă, n-am reușit să scot decât câteva sute. Tocmai de aceea, aș fi decis, sau i-aș fi lăsat pe alții să decidă în locul meu, să încerc să preiau energiile strânse la un loc prin efortul altora, recunoscându-mi incapacitatea de a organiza ceva similar.

Comparând rezultatele scrutinului cu rezultatele tuturor sondajelor de nivel național produse înainte de votare, vedem că aceste alegeri locale au reconfirmat un lucru pe care mai toată lumea îl intuia.

Politica locală nu se potrivește cu cea națională. Sau, exprimându-ne mai tehnic, raportarea cetățenilor la filialele locale ale partidelor este total diferită față de raportarea acelorași cetățeni la partidele în sine. În mod evident, cauzele țin de calitatea oamenilor care reprezintă partidele la diferite nivele, de credibilitatea lor, dar mai ales de acțiunile lor. Liderii locali rareori sunt învinuiți de starea jalnică a întregii republici, sau cu atât mai mult de furtul miliardelor din sistemul bancar.

Vina pică, așa cum este și corect, pe autoritățile centrale, mai ales pe Parlament, pe Guvern și pe Banca Națională. Asta înțelege și lumea, la fel cum înțelege că partidele proeuropene actuale nu vor ajunge nicăieri cu actualii lor lideri. Iar dacă vina este a acestor instituții, respectiv a liderilor de partide care le conduc prin interpuși delegați politic, este evident că vina trebuie să cadă în mare parte pe liderii partidelor de la guvernare, pe care îi știe toată lumea.

Simt acum cam ceea ce simțeam pe 1 Decembrie, de Ziua Națională a românilor. Doar că e mai rău. Pentru că dacă la sfârșitul anului trecut vedeam, la propriu, roșu în fața ochilor, dar speram, bazându-mă pe angajamentele celor 3 șefi de partide, care promiseseră că vor forma AIE3, astăzi realizez că ne-am băgat singuri într-o groapă din care cu greu vom mai ieși.

Acum avem în față tabloul impotenței și ignoranței concetățenilor noștri. Aceștia n-au mai putut judeca drept, așa că au judecat strâmb, punându-i în fotoliul de primar pe 2 dubioși care vor face un tandem minunat împotriva a tot ce înseamnă europenitate, democrație, dezvoltare și civilizare...

Aşadar, ai noştri au câştigat alegerile parlamentare din 30 noiembrie, iar zilele acestea negociază noul acord al alianței/coaliției pro-europene și elaborează programul de guvernare. Acum, ce înseamnă ”ai noștri”? Ai noștri sunt cei care declară că au aceleași aspirații europene pe care le avem și noi. Ai noștri sunt cei care au lucrat la liberalizarea regimului de vize, la semnarea Acordului de Asociere și liber schimb cu Uniunea Europeană. Tot ai noștri sunt cei care ne-au promis, timp de 5 ani, culminând cu această campanie electorală de 45 de zile, că Republica Moldova va deveni în următorii 10-15 ani membră a UE.

Eu nu cred că voi toți realizați, dar votanții din raioanele tradițional pro-ruse manifestă o prezență extraordinar de mare față de 2010. În plus, electoratul lui Usatîi s-a mutat aproape integral la Dodon, ceea ce-l poate împinge în Parlament cu un scor suficient de mare încât să se alieze cu Voronin şi să omoare din faşă visul nostru european.
De aceea, se impune ca noi toţi să ne contactăm prietenii și rudele pentru a-i determina să iasă din case și să-și facă datoria față de viitorul lor și al copiilor/părinților lor.
Convingeți-i să lase pretențiile, ifosele, dezamăgirile și să voteze pentru PLDM și PL. Iar dacă-s mai stângiști de fel, să voteze cu PDM, dar nu cu pcrm, psrm, plr, antimafie sau altele asemenea. E simplu, dar vital.
Alt...

Titlul acestui material nu este doar un îndemn, ci şi denumirea unei campanii de promovare a participării la vot a moldovenilor pro-europeni. Iniţiativa, la fel ca altele lansate până acum, printre care EU Votez Pro-Europeni! (ACE şi PBB), EU Votez Pro-Europa! (FAB România), Votul tău contează! (OSB Bucureşti), Te provoc să ieşi la vot! (OSB Timişoara) şi multe altele, porneşte din sânul societăţii civile.

Întrebarea firească, atunci când există câteva iniţiative având acelaşi scop, este De ce nu există doar o campanie? Răspunsul, la fel de firesc, este că fiecare dintre ele se desfăşoară altfel, au un alt public-ţintă şi implică oameni diferiţi. De exemplu, specificul campaniei #FăUnBineŢării pe #30noiembrie! este că susţinătorii acesteia creează mesaje video în care ei înşişi argumentează nevoia de a vota pro-europeni pe 30 noiembrie. Filmuleţele se

Îmi amintesc de primăvara-vara lui 2009. Totul începea tot în data de 6, acum exact 67 de luni. Tocmai se calmaseră evenimentele din aprilie, care ne-au solicitat nervii, energia și timpul. Țin minte că slăbisem 4 kg în 2 săptămâni, fiind implicat în organizarea manifestațiilor anti-comuniste de la București și din celelalte centre universitare din România. Comuniștii lui Voronin blocaseră vama de pe Prut, iar mulți dintre studenții care încercau să participe la revolta de la Chișinău erau întorși sau puși sub urmărire, dintr-un moft al bătrânului general sovietic. Prin urmare, unii dintre noi, care ne aflam atunci în România, ne asumaserăm internaționalizarea aspirațiilor protestatarilor în România și în raport cu ambasadele străine de aici. Devenisem purtător de cuvânt al Comitetului pentru alegeri libere din R.Moldova, un soi de nucleu

Comunistul socialist Igor Dodon a lansat recent o nouă bălăurie cu pretenție de capodoperă de pe Bîc. Acesta, asemenea mai extravagantului său coleg într-ale potlogăriilor, Renato Usatîi, care vorbește despre el însuși la persoana a treia, a finanțat realizarea unui material propagandistic despre sine însuși, denumit ”Pocemu mî liubim Maldovu” (”De ce iubim Moldova”). Filmul de jumătate de oră reia minciunile și jumătățile de adevăr propagate de ani de zile, de data aceasta ambalate și mai atrăgător.

Din păcate, sunt tentat să cred că unele dintre enormitățile enunțate în material ar putea fi înghițite de către unii dintre ”moldovenii di piști tăt”, la care strigă un individ dubios chiar în debutul filmului. Orgoliul acestora este gâdilat în cel mai cinic mod prin intermediul mesajelor din film. Tocmai de aceea, le recomand să nu se îmbete cu apă rece, ci să atragă atenția la câteva detalii care se desprind din lingușirile cu accent de ocupant exprimate în spot.

Lingușirea nr. 1: Statul moldovenesc modern (655 de ani) a apărut cu mult înaintea celui românesc (155 de ani). Se evită 2 fapte esențiale.