Uniti impotriva coruptilor. Vrem autostrada, nu corupti pe strada

În acest an 2018, la 159 de ani de la Mica Unire, am sărbătorit în stradă. Așa că, de data asta, gustul sărbătorii a fost de două ori mai amar. Dacă până acum serbam cu un nod în gât pentru că Unirea ne pare, în continuare, prea departe raportat la speranțele noastre (același nod din 1 decembrie și 27 martie), ieri am am mai simțit un nod. De câțiva ani, cam de pe la protestele împotriva exploatării abuzive a zăcămintelor de la Roșia Montana, iernile ne sunt marcate de proteste. De cele mai multe ori împotriva abuzurilor autorităților: ba cetățenii români din afara granițelor n-au putut vota liber, ba au mai luat vreo decizie în favoarea lor și împotriva noastră, ba au încercat să-și salveze propria piele de justiție, ba au dat legi cu dedicație pentru clientela lor economico-politică și tot așa.

Iar toate acestea se circumscriu unei viziuni strâmbe asupra modului de conducere a acestui stat, care este proprie demnitarilor și funcționarilor români, cam dintotdeauna. În ultimii ani, însă, pentru că spațiul public a devenit mult mai liber, mai transparent și mai deschis tuturor actorilor implicați, multe dintre mizerii au ieșit la suprafață. Prin urmare, am ieșit și noi în piață. Decidenților le este foarte greu să facă măgării în ziua de azi, fără ca cei interesați să afle de ele. Iar numărul românilor interesați crește pe zi ce trece, mai ales că și numărul victoriilor noastre împotriva corupților au crescut. De exemplu, nu s-au mai distrus munții de la Roșia Montana și au renunțat la adoptarea Ordonanței 13. Această ordonanță din iarna lui 2017 merită o atenție deosebită, întrucât acoperea exact îndeletnicirile predilecte ale corupților, oricare le-ar fi naționalitatea și obârșia. Aceasta-i scutea de probleme în plus pe cei care comiteau abuzuri și neglijență în serviciu, cei care aveau conflicte de interese, care foloseau în interes propriu resursele statului și așa mai departe. Aici s-a văzut cum funcționează interesele de clan economico-politic în interesul membrilor acestuia.

Totuși, la început de an, aceeași persoană care a propus Ordonanța 13 în calitatea sa de ministru atunci, ajuns între timp președintele Comisiei juridice din Parlament, s-a reapucat (de data asta mai pe îndelete) de transpunerea Ordonanței 13 în legi adoptate de Parlament. Pachetul se află în prezent la Curtea Constituțională, de la care așteptăm verdictele privind constituționalitatea legilor, precum și măsura în care acestea sunt concordante cu recomandările Comisiei de la Veneția. Cu toate acestea, Comisia Europeană nu a așteptat prea mult și a venit ieri cu un mesaj dur pentru coaliția de guvernământ, arătând că este mai sensibilă la aspirațiile legitime ale populației decât la interesele egoiste ale clanului. Din păcate și mai ales de Ziua Micii Uniri, demnitarii de la putere au ales să răspundă țâfnos la solicitările pertinente ale Comisiei, manifestându-și pe deplin apucăturile populiste și chiar național-comuniste, învinuind vestul de conspirații, invocând structuri paralele (poate și cosmice) și motivând promovarea unor penali prin mârlănescul ”pentru că putem”.

De celalaltă parte, molcomul, dar cumpătatul președinte Klaus Iohannis transmite mesajele corecte, făcând uneori și gesturi ferme împotriva supremației corupților. Acceptarea Vioricăi Dăncilă în fruntea Guvernului n-a fost unul dintre acestea, ce-i drept, spre dezamăgirea multora. De ziua Micii Uniri a avut, totuși, un discurs frumos și oportun, amintind de  mesajul lui Kogălniceanu către A.I. Cuza: ”Fă ca legea să înlocuiască arbitrariul, fă ca legea să fie tare!”. Păcat că poziția sa nu-i oferă și toate pârghiile pentru a se manifesta pe deplin și faptic în concordanță cu discursul său. Dar poate că vom mai avea norocul de a avea oameni ca Dacian Cioloș în fruntea Guvernului, pentru a vedea o coerență mai mare a instituțiilor în lupta împotriva corupției.

Între timp, la manifestațiile de la Iași s-a strigat ”Vrem autostradă, nu penali pe stradă!”, ceea ce mi se pare cel mai bun slogan auzit în ultima vreme. Acesta pune degetul pe o frustrare mare a populației de pe ambele maluri ale Prutului, respectiv dezinteresul și incapacitatea autorităților din România și RM să construiască împreună, poticnindu-se în propriile orgolii, în apucăturile corupte și interesele înguste. Așadar, există și crește pe zi ce trece, o masă critică de oameni care conștientizează un lucru pe cât de simplu, pe atât de important: deși avem la guvernare în cele două stat românești două partide care colaborează foarte bine, faptul că sunt corupte distrug din fașă orice șansă de a ne vedea reUniți. Din contra, din cauza intereselor lor egoiste și în defavoarea majorității populației, Unirea riscă să devină dintr-o speranță, o himeră.