Andrei nu va fi uitat

Dincolo de tragismul evenimentului în sine, care ne-a făcut să pierdem un prieten și un om de la care am fi avut ce învăța, trebuie să avem în vedere și faptul că modul în care s-au raportat față de Andrei o pleiadă întreagă de studenți și elevi din România, dar și din RM, s-a datorat atât firii sale binevoitoare, cât și faptului că el crea mereu senzația că mereu mai are ceva de zis, de arătat, de ajutat… Potențialul acestui om este ceea ce ar trebui să regretăm cu toții că nu a fost valorificat până la capăt. Chiar dacă a reușit atât de multe, sunt sigur că odată cu trecerea vremii, aportul său în reconstituirea unor importante valori în rândul tinerilor pe care îi cunoștea, ar fi fost imens, la fel cum imensă este și paguba pe care ne-a produs-o dispariția sa prematură.

L-am cunoscut prea puțin, dar îndeajuns pentru a-i observa acele calități care l-au făcut să se remarce dintre cei din anturajul său. A fost acel factor de echilibru, reținut și calculat care reușea să dea o notă de calm atmosferei de fiecare dată când era prezent. Vedeam cum încerca să preîntâmpine mereu conflictele pe care le considera de cele mai multe ori inutile, iar acest lucru nu poate fi apreciat, din păcate, decât mai târziu.

Mă adresez prin acest mesaj în primul rând părinților care trebuie să știe că fiul lor a fost respectat, admirat și prețuit fie de oameni care l-au cunoscut personal, fie de cei care doar au auzit de faptele sale. Mă alătur suferinței lor și le aduc sincere condoleanțe tuturor celor care l-au cunoscut pe Andrei.

Andrei nu mai este printre noi, dar va rămâne mereu în amintirea noastră, chiar dacă nu ne vom putea obișnui vreodată cu gândul că a dispărut.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!