De ziua ta, V. Nikalaievici Sârbu!

Îţi doresc:

…să ţi se împlinească toate dorinţele, mai puţin cele legate de concetăţenii mei;

…să n-ajungi să le insufli şi urmaşilor tăi dragostea ta sadică de popor şi Ţară;

…să te întorci într-un final la ocupaţia ta de suflet, cea de panificator, iar consătenii să nu-ţi mai identifice imaginea cu cea a unei umbre cu sacul în spate;

…să nu-l mai dezamăgeşti pe tătuca Lenin din cauza pupăciunilor cu colegul de breaslă „ÎPS” Vladimir (alias general Kantarean-KGB);

…să nu-l întristezi pe unchiul Marx prin acumulările fabuloase de capital, în dauna proletarilor care te-au votat;

…să nu te mai uiţi c-un ochi la UE şi cu altul la bâta de pe spatele tinerilor;

…să nu mai produci tinerei rozovei care şi ei să „iubească Maldova”;

…să nu mai vorbeşti de pe pereţi, ca atunci când l-ai numit pe Iisus „primul comunist”;

…să nu te mai laşi amăgit de emisari cenuşii sau multicolori ai ruşilor, cum că nu eşti român moldovean, ci doar un moldovan iubitor de Rusie, victimă a sindromului Stockholm;

…să nu-ţi mai porecleşti limba pe care o vorbeşti, dar să-i spui pe nume – Română;

…să rămâi în memoria noastră drept omul care ne-a arătat cum nu vrem să fie un preşedinte;

…ca tot ce ne doreşti tu nouă să ţi se-ntâmple ţie.