De cand ma stiu eu pe lumea asta frumoasa si incitanta, am tot auzit in jurul meu vorbindu-se despre originalitate ca despre un fel de religie. Trebuie sa fii original, sa atragi atentia prin ceva, sa te manifesti (nu conteaza cum) sau pur si simplu sa fii “altfel”. Este total lipsit de importanta daca te faci de ras, daca iti incalci principiile sau daca ii intimidezi pe ceilalti, ideea este sa fii tu “cel mai tare din parcare” si sa ii impresionezi pe altii, sau daca ai noroc, pe altele.
Fie cand iti etalezi bunurile, fie cand incerci sa iti impui ideile in fata cuiva sau cand incerci sa gasesti o iesire dintr-o situatie delicata, astfel incat sa se retina nu rezultatul sau rezolvarea, ci modul in care ai scapat de problema, nu se poate sa lipseasca originalitatea. Daca aplici pentru un post de munca, sa zicem, unul dintre criteriile pe baza carora esti selectionat este “smechereala”, ceea ce se confunda deseori cu capacitatea de a improviza, or aceste doua aspecte difera prin simplul fapt ca improvizatia nu lezeaza interesul cuiva in mod intentionat. Desigur, e mult mai greu sa te gandesti la altul in timp ce tie “iti arde”.
Empatia nu e in puterea tuturor, din contra, unora le-ar place sa uite de ea, sa nu mai aiba nici acea constiinta pisaloaga care nu iti da pace sa respiri in voie. In asa cazuri nu intarzie sa apara intrebarile: „cum poate sa se poarte asa cu mine?“, „ de ce a uitat ce l-am rugat?“, “de ce nu mi-a spus daca stia ca ma intereseaza?” si alte mirari actoricesti de acest gen. O posibila explicatie – foarte putine se uita, chiar daca vrem sa credem ca suntem buni si intelegatori. Cred ca este vorba de un reflex care ar putea fi enuntat cel mai bine prin expresiile populare “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!” sau “cine sapa groapa altuia cade singur in ea”.
Mi se pare foarte ciudat ca foarte multe dintre comportamentele pe care le adoptam pentru a parea originali sunt de fapt niste kitch-uri ieftine menite sa creeze o societate omogena. Ma mira cu atat mai mult aceasta ignoranta generala, cu cat nici macar nu e o idee noua. Din acest punct de vedere, mediile care ne influenteaza se impart in doua categorii majore: cei care sunt “raii si manipulatorii” declarati si cei care ii combat prin toate metodele posibile (pana le iau locul, desigur). Nu incerc sa ii “bag pe toti in aceeasi oala”, intrucat vorbesc despre niste lucruri generale, adica cele care se vad, lasandu-le pe celelalte oarecum in umbra. Sa dau doar un simplu exemplu, mai comun – subcultura rock (inclusiv punk, metal, alternative, etc). Adeptii mai entuziasti ai acestui curent si-au creat un scop din a fi impotriva lumii si a regulilor general-acceptate. Totusi, ei si-au creat un sir de noi reguli care trebuie respectate in vederea integrarii in grupul lor. Difera doar denumirile si valorile pe baza carora se elaboreaza regulile.
Lumea nu poate fi mai mult decat ceea ce este, dar cine cunoaste limita?
A fost o mare bucurie să găzduiesc, în sfârșit, comunitatea Connect MI Moldova - Ireland…
Decembrie aduce sărbători de sfârșit de a și timp petrecut alături de cei dragi. Dar,…
În această lună octombrie, Career Hub trece de la promisiuni la dovezi. Explorează succesele timpurii…
Tocmai am lansat LinkedIn Learning Career Hub — următorul capitol din evoluția LinkedIn Learning, acum…
Sunt onorat să fiu recunoscut drept Top Coach de LinkedIn pentru al doilea an consecutiv.…
Valorile care au adus PAS la guvernare – onoarea, onestitatea, seriozitatea și integritatea – par…
View Comments
Limita proprie o cunoaste fiecare, fiecare are principii, fiecare are drept la ceva in viata proprie. Omul ce alege, aceea culege. ;) Cam asta ar fi filozofia cu a fi sau a nu fi, ce anume nu conteza, dupa cum spunea Hamlet a lui Shakeaspeare "A FI SAU A NU FI, ACEASTA-I INTREBAREA"