Problema identitatii nationale – cruce vesnic dusa de basarabeni

“Că acestu nume moldovan ieste de pre apa Moldovei (…) iară acela carele este vechiu nume stă întemeiat şi înrădăcinat: rumân’”      

(Miron Costin)

Problema „moldovenismului” este mai veche decat isi imagineaza unii, totusi din toate timpurile s-a incercat luminarea poporului si aceste incercari nu au fost zadarnice. Congresul invatatorilor din Basarabia (25-28 mai 1917) este unul dintre acele evenimente de importanta majora pentru locuitorii Basarabiei, astfel incat acesta a reprezentat o contopire a tuturor ideilor unioniste din acea vreme, reusind sa explice termenul de „moldovean” celor prezenti la for. In cadrul acestui congres au participat circa 250 de invatatori. Multi dintre ei nu cunosteau istoria romanilor. Cand Paul Gore s-a adresat de la tribuna cu cuvintele „Frati romani”, unii invatatori l-au intrerupt: „Nu suntem romani, ci moldoveni”. A fost nevoie de toata sinceritatea, cultura, cunostintele profunde ale lui Alexe Mateevici, Ion Codreanu, Vladimir Herta, Stefan Ciobanu, Arhimandritul Gurie, Pan Halippa, Semion Murafa, Iustin Fratiman, Vlad Cazacliu si a altor oratori pentru a-i convinge cu argumente ca totusi sunt romani, iar mai apoi Alexe Mateevici, urcandu-se la tribuna a tinut un discurs care avea urmatorul mesaj: “Da, sîntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele popor român, aşezat în România, Transilvania, Bucovina… N-avem două limbi şi două popoare, ci numai una, aceeaşi ca peste Prut. Aceasta să se ştie din capul locului, ca să nu mai vorbim degeaba.” Aceste cuvinte au insemnat intreaga istorie, fiind contopite intr-o fraza care a devenit crezul nostru pe veci.    

De ceva timp, ne tot ciocnim de diferite declaratii aberante, care sunt un atentat direct la identitatea noastra nationala, la istorie si mai nou, la credinta. Ce poate fi mai tragic si mai dureros ca asta? Ce poate sa taie mai adanc decat masacrarea sufletului unui popor? Ne temem ca in curand, vom fi numiti niste degradati, niste oameni, care nici macar in interiorul tarii nu pot ajunge la un numitor comun: cine suntem, cine au fost stramosii nostri si multe alte detalii care astazi au devenit scopuri principale intru manifestarea spritului romanesc pe teritoriul Basarabiei.     

E mai trist ca niciodata sa fii pierdut in propria ta identitate. Suntem slabi si vulnerabili in fata atacurilor directe la limba si istoria noastra. Nu putem sa controlam propria vointa, propriul ego pentru a ne argumenta odata si pentru totdeauna apartenenta noastra nationala. Am ajuns sa fim niste papusi lipsite de vlaga si de propria parere, urmand orbeste miscarile papusarului.    

Cu cata ura unii din noi isi privesc fratii, cu cat dezgust si dezamagire isi amintesc de trecut, cu cata uscaciune vorbesc despre adevar. Suntem dezbinati, romanii de pe vechiul pamant dac, suntem rupti de la Patria-Mama si aceasta ruptura a provocat dezastrul poporului nostru: nestiinta si lipsa de incredere. Or, asta este, de fapt, procesul incet, dar sigur de deznationalizare, de lipsire de principiile morale primordiale si nimicire a spiritului romanesc.     

Sufletul romanului totusi simte aceasta profunda durere in fata atentatelor directe la limba, nationalitate sau istorie. Asta, oricat ar parea de paradoxal, ne intareste, ne da forte, ne face sa luptam prin orice metode pentru emancipare, astfel cum zicea Nicolae Iorga – marele istoric si purtator de cuvant al romanilor: „Oriunde am fi, oricum nu am fi, suntem hotarati sa mergem pana la capat, in credinta ca nu se poate, cu nici un chip, ca, inaintea celor mai salbatice forte organizate, sa piara drepturile unui popor de a trai pe pamantul in care nu este fir de tarina care sa nu fie acoperit cu cel mai nobil sange.”  Acest sange a fost varsat pentru ca noi, urmasii, sa fim mandri de tara, limba si istoria noastra si la nevoie sa luptam pentru idealurile noastre!   S-ar părea că suntem istoviţi de atâta luptă şi nu mai avem putere şi nici resurse pentru a continua, dar Nu! Revenim cu noi si noi forte, cu noi si noi argumente, pentru ca romanul niciodata nu moare, pentru ca romanul a luptat mult prea mult pentru Limba, Patrie si Neam pentru a-si permite sa cedeze! Razboiul abia incepe! Vom lupta pana la moarte pentru tot ce este Sfant pentru noi, vom rabda sete si foame, durere si neputinta, disperare si indiferenta pentru ca sa ajungem clipa cand vom putea afirma cu toti intr-un glas: Suntem Romani, iar limba noastra cea de veci iubita este cea Romana si istoria scrisa cu sange este a noastra: a Romanilor!  

Ana B.