Bucuresti tagged posts

Am decis recent sa devin biciclist in Bucuresti. Mai mult de nevoie, decat de voie, ce-i drept, dar acum ca s-a intamplat, o felicit pe primarita noastra, de rand cu ceilalti primari de pana acum, pentru ca n-au facut nimic pentru inlesnirea traficului. Asta pentru ca, daca n-as fi fost dezamagit de traficul bucurestean de suprafata, fie in calitate de sofer, fie in calitate de pasager in autobus, troleibus, sau tramvai, nici nu m-as fi gandit sa-mi iau bicicleta in timp ce locuiesc la bloc. Asa, insa, manat de disperarea de a incerca toate solutiile pentru a parcurge cei 6 km pana la serviciu in mai putin de 45 de minute, am devenit biciclist. Pe urma, mai exista problema cu locurile de parcare, stresul din trafic si furstrarea generala de a sta pe loc inconjurat de fiare.

Inainte de a...

Într-un acces hipsteresc de “De ce nu?”, am venit ieri pe jos de la birou spre casă, parcurgând 6 km în 70 min, la oră de vârf. Taman cât a prezis harta Google, în care se poate avea încredere. Cu mașina aș face 25 min; cu bicicleta 30 min, cu metroul 45 min, iar cu autobuzul 60 min.
Întrucât n-o să mai repet experiența până la primăvară, redau aici concluziile mele, ca să nu le uit.
E cea mai ieftină și previzibilă metodă de deplasare. Cu tot cu semafoare, treceri, mers pe carosabil și alte cele.
Obstacolele cele mai des întâlnite au fost câinii comunitari imprevizibili, șoferii grăbiți, mașinile parcate în toate pozițiile, treceri de pietoni amenajate anapoda sau șterse.
Aerul e parșiv, dar azi dimineață am auzit că la New Delhi volumul de noxe a dep...

Am urmărit și eu cu îngrijorare, vorba președintelui, cum sute de conaționali de ai noștri s-au măcelărit virtual după ce câțiva lideri ai manifestației au fost imobilizați de jandarmi pentru că au încălcat regulile stabilite anterior cu aceștia. Adică au încălcat legea, fiind și amendați pentru asta.

Mi se pare dezgustător că setea de adrenalină a acestor lideri pe care îi cunosc din 2006 și de a căror gașcă m-am delimitat definitiv prin 2009 a dus la certuri dintre oameni care, altfel, se situează de aceeași parte a baricadei. O vedem peste tot: în presă, pe rețelele de socializare, pe forumuri. Îi am în vedere pe cei care sprijină Unirea și ar vota-o la un eventual referendum...

În timp ce la București, clasa politică românească este pe cale de a se reforma, sub presiunea celor mai mari proteste de stradă de la Revoluție încoace, noi încă ne mai tragem de șireturi privind chestiuni scandalos de banale. În România, după prima zi de protest, au picat guvernul și un primar de sector cu cele mai bune șanse la primăria generală. În RM, după jumătate de an de proteste, a picat un partid care susține revendicările protestatarilor. În mod ironic, diferența uriașă de nivel este dată chiar de cuplul Ponta-Plahotniuc. Dacă primul a demisionat la cererea noului său șef pe linie de partid, Dragnea, luând cu el întregul guvern, atunci al doilea a rămas în picioare, trimițând la plimbare, printr-o majoritate parlamentară pro-moscovită, guvernul proeuropean moldovean.

Mai mult. Întregul sistem de pe malul Dâmboviței se clatină acum serios, sub ghionturile Direcției Naționale Anticorupție, iar acum și ale străzii. Căderea guvernului a sporit numărul protestatarilor din întreaga țară, care, obținând o victorie imediată, dar imensă, au ieșit entuziasmați să ceară ceea ce au tot cerut mocnit de la Revoluție încoace: o clasă politică nouă, funcționari competenți, factori decizionali integri, o justiție curată și, nu în ultimul rând, respect. Sistemul moldovenesc, însă, se regenerează mereu ca un balaur, iar majoritatea populației, fie din comoditate, fie din lipsă de viziune, fie dintr-o dură disperare, înghite gogoșile artizanilor sistemului, prin presa prostituată, sau prin rețeaua de institiții și business-uri îmbârligate, de care depind cu toții.

Scriam acum câteva zile că expulzarea liderului Acțiunii 2012 a fost o ”greșeală intenționată” a autorităților moldovene, care a contribuit la promovarea marșului din 16 mai, motivându-i simpatizanții, dar mai ales liderii, să participe și mai activ la manifestații. Dincolo de acest cadou nesperat pentru simpatizanții bine-intenționați, dar așteptat de liderii A2012, expulzarea a mai generat câteva efecte grave. Acum, după ce lucrurile s-au mai așezat, vedem că imaginea RM, care era și așa pe bună dreptate șubredă, a avut de suferit în ochii partenerilor exxterni, în urma mediatizării din presa internațională șii a gazului pe foc turnat de expulzat. În plus, relațiile româno-române au fost afectate din temelie, la nivelul societăților și a opiniei publice de pe cele 2 maluri.

Ambele efecte perverse se datorează eforturilor asidue atât ale autorităților moldave, cât și ale liderilor Acțiunii, în frunte cu expulzatul. Dacă cele dintâi se fac responsabile de luarea unei decizii iresponsabile, pe care le-au ”explicat” stângaci prin citate din lege la grămadă, atunci cei din urmă au avut grijă să arate cu degetul asupra ”dictaturii de la Chișinău”, ”a neputinței instituțiilor române de a-și apăra cetățenii”, sau a ”nevalidității integrării europene ca proiect național”.

La ora la care scriu acest articol, marșul de comemorare a 203 ani de la anexarea Basarabiei (Estul Moldovei) de către Imperiul Țarist încă nu a început. Văd surse care titrează că cei care se deplasează din raioane spre Chișinău sunt opriți de poliție. ”Miliție” îi zic unele ziare, citând ”surse”, dar fără a pune la dispoziția cititorilor dovezi media, atât de accesibile astăzi oricui vrea să le obțină. Asta dacă ele, bineînțeles, există. Sursele citate provin din sânul organizatorilor acțiunii de comemorare, care, iată, s-a transformat în tot felul de alte chestii, inclusiv în protest împotriva guvernării și într-un marș care va avea loc în Piața Marii Adunări Naționale (!). O fi miting, de fapt, nu știu.

Acest protest ar trebui, dacă totul decurge conform planului unora dintre organizatori, să se asimileze în opinia publicului cu celelalte proteste organizate de ceilalți cetățeni revoltați, adică de la Platforma Demnitate și Adevăr. Diferența este că la acțiunea de astăzi se va cere Unirea necondiționată, iar la celelalte se va cere, precum s-a mai cerut, eradicarea corupției. Prin urmare, publicul larg ar trebui ca, după câteva acțiuni masive organizate și de unii și de ceilalți, să-i asimileze pe cei care vor să modifice granițele a 2 state cu cei care cer reformarea internă a unui singur stat. Diferența dintre cele 2 deziderate este, după cum bine se vede, ca de la cer la pământ. Este o diferență care se înscrie exact în dezbaterea mai largă a celor 2 scenarii de evoluție pentru Republica Moldova: 1. Reformarea, europenizarea, aderarea la UE, apoi Unirea cu România; sau 2. Unirea cu România, după care fie ce o fi, căci oricum ”suntem singuri pe pământ, nu ne interesează ce cred alte state europene și oricum n-avem nevoie de nimeni”.

În timp ce bravii noștri reprezentanți ai poporului rămân pătrunși de propria lor importanță, se șantajează reciproc și nu catadicsesc să-și împărtășească planurile cu noi, oamenii noștri de cultură ne împărtășesc talentul în cadrul unei noi inițiative reUnificatoare.

În zilele de 24 și 25 ianuarie Teatrul Național Mihai Eminescu de la Chișinău va susține la Iași 2 spectacole extraordinare, celebrând Mica Unire. Teatrul Național Vasile Alecsandri va găzdui piesele Hronicul Găinarilor și 12 Scaune, ambele regizate de Petru Hadârcă, directorul TNME.

În septembrie am putut vedea cele 2 piese la București, în cadrul unui festival extraordinar organizat de cei 2 directori ai teatrelor naționale din cele 2 capitale. De această dată, capitala ”se mută” temporar la Iași.

Titlul acestui material nu este doar un îndemn, ci şi denumirea unei campanii de promovare a participării la vot a moldovenilor pro-europeni. Iniţiativa, la fel ca altele lansate până acum, printre care EU Votez Pro-Europeni! (ACE şi PBB), EU Votez Pro-Europa! (FAB România), Votul tău contează! (OSB Bucureşti), Te provoc să ieşi la vot! (OSB Timişoara) şi multe altele, porneşte din sânul societăţii civile.

Întrebarea firească, atunci când există câteva iniţiative având acelaşi scop, este De ce nu există doar o campanie? Răspunsul, la fel de firesc, este că fiecare dintre ele se desfăşoară altfel, au un alt public-ţintă şi implică oameni diferiţi. De exemplu, specificul campaniei #FăUnBineŢării pe #30noiembrie! este că susţinătorii acesteia creează mesaje video în care ei înşişi argumentează nevoia de a vota pro-europeni pe 30 noiembrie. Filmuleţele se

Subiectul redobândirii (sau mai corect ar fi, a recunoaşterii) cetăţeniei române pentru locuitorii din stânga Prutului, este de departe, cel mai discutat şi disputat din spectrul relaţiilor România-Republica Moldova. Motivele sunt lesne de înţeles şi ţin, în primul rând, de faptul că aproape toţi locuitorii republicii au avut, au sau vor avea de a face cu respectiva politică a statului român.

În ultima perioadă au putut fi remarcate progrese notabile în ceea ce priveşte mecanismul de acordare al cetăţeniilor româneşti românilor din afara graniţelor, prin urmare sporind numărul de cetăţenii acordate. E adevărat că pot şi trebuie să fie aduse îmbunătăţiri mecanismului, dar rămâne o certitudine că lucrurile au evoluat comparativ cu perioadele anterioare. În acest context, putem considera firească sensibilitatea moldovenilor la tot soiul de zvonuri cu privire la sistarea

Într-un articol întitulat AIE – ostatica lui Ghimpu, Dionis Cenușă arată că Lupu și Filat ar pierde, citez, ”fluxurile de bani pe care fiecare le controlează în diverse domenii”, și totuși îi așează mai presus decât pe Ghimpu în ”topul legitimității și rațiunii”, după cum putem să înțelegem din logica expusă.

Orgoliul personal al lui Ghimpu, pe care unii au decența de a-l numi onoare, se situează în seria de argumente ale autorului, în timp ce orgoliul chiar e o chestiune greu de identificat, mai ales dacă încerci să-l prezinți drept mobil într-un angrenaj complicat precum este (geo)politica noastră. După care, autorul vine cu mai multe judecăți de valoare privind întregul Partid Liberal, afirmând că singurul motiv pentru care ar fi acesta în parlament, ar ține de existența unui electorat care-și dorește ”o unire metafizică cu România”. Dincolo de faptul că autorul insultă toți membrii partidului, acesta îi insultă și electoratul, care s-ar purta ca niște turmentați care

COMUNICAT. Clubul Liberal pentru R. Moldova a organizat cu prilejul sărbătorilor de Crăciun acţiunea „Fii Moş Crăciun pentru Cristina!”, în cadrul căreia au fost colectate mai multe obiecte, cărţi şi resurse financiare pentru o elevă orfană din raionul Anenii Noi.

Cristina Efros, elevă în clasa a IX-a, a rămas fără părinţi, alături de un frate mai mic pe care îl are în grijă şi care se află într-un centru de plasament. Ea nu are în acest moment unde locui, din acest motiv fiind nevoită să locuiască la diriginta ei. Tânăra urmează să participe după absolvirea gimnaziului la admiterea într-un colegiu profesional în Bălţi, pentru a putea deprinde o profesie.

Având în vedere situaţia foarte grea a tinerei, membrii CLM, alături de Tineretul Naţional Liberal din România, au venit cu iniţiativa de a organiza

Sfârșitul săptămânii care a trecut mi-a adus bucuria de a revedea o mulțime de oameni pe care îi cunosc demult. Și care ar fi putut fi prilejul ce mai potrivit, dacă nu o seară tradițională cu muzică, dansuri și, desigur, de-ale gurii multe și de toate, toate servite cu mai multe feluri de tării serioase, dar și șugubețe?

Am redescoperit cu ocazia asta că dansurile maramureșene sunt la fel de frumoase jucate în Sighet, precum sunt și în centrul Bucureștiului, iar săriturile la fel de zgomotoase pe podea de casă de țară, precum sunt și pe podea de monument arhitectural de oraș. Și țuica, fie pe iarbă, fie la masă, tot cea mai bună tărie rămâne. Și nu-mi mai trebuiesc încă 100 de ani nici vodka rușilor,

Clubul Liberal pentru R. Moldova a comemorat duminică, 13 noiembrie, la București, 11 ani de la încetarea din viață a unuia dintre cei mai importanți lideri ai Mișcării de Eliberare Națională a românilor moldoveni, Gheorghe Ghimpu.

Tineri români de pe ambele maluri ale Prutului au depus flori și au aprins lumânări în memoria regretatului luptător anti-comunist, după care au ținut un moment de reculegere în memoria acestuia. Acțiunea a avut loc în Piața Universității din București, la borna KM 0 al democrației, locație care îi reunește cu diverse ocazii pe cei care cred în lupta împotriva dictaturii comuniste

Acum un an eram la Bucureşti, în anul III de facultate, având doar grija asociaţiilor şi a facultăţii, cel puţin până la ora 13, când împreună cu alţi studenţi din Bucureşti ne-am întâlnit într-un local din Universitate şi am hotărât să organizăm acţiuni publice de solidarizare cu protestatarii, colegii noştri de generaţie, de la Chişinău. Acum sunt aici, acasă, iar revenirea mea atât de timpurie nu ar fi putut avea loc decât datorită acestora din urmă. Acum, din faţa Parlamentului răsună muzica soţilor Aldea-Teodorovici. Acum nu mă aştept să vină poliţia pentru a închide curentul. Acum am încredere în ziua de mâine. Acum toată ţara e în doliu, cu tot cu cele circa 30 de oraşe româneşti de o parte şi de cealaltă a Prutului. Acum…

Vo...

Nu mă mai miră nimic. Totuşi, de fiecare dată, amestecul de ştiri constrastante mă surprinde pe de o parte, iar pe de alta mă bucură, dat fiind că surpriza are capacitatea de a dinamiza nişte procese. Dat fiind că înainte de instalarea noii guvernări nici nu speram să văd vreodată luminiţa de la capătul tunelului, în sensul că lucrurile nici nu păreau să înceapă să se îmbunătăţească, ci din contră, să se întunece din ce în ce, dinamizarea vine acum ca un fapt pozitiv, aducător de schimbări.

Două evenimente.

Primul. Proiectul de lege privind voluntariatul a primit aviz pozitiv, iar acum urmează ca legea să fie adoptată...