maia sandu tagged posts

Centenarul

Zilele astea celebrăm 100 de ani de la Unirea Republicii Democrate Moldovenești cu Regatul României, prima entitate devenind provincie a celei de a doua. Vă îndemn să urmăriți întreaga poveste aici, unde niște tineri istorici au reușit să prezinte Unirea pe șleau, adică așa cum se cade: cu bună-dispoziție, umor și realism. Iar în timp ce noi celebrăm (în familie, în Piața Marii Adunări Naționale, pe rețelele de socializare, sau prin articole ca acesta), alții se enervează, simțindu-se neglijați, sau chiar insultați...

E firesc să fim tentați să simplificăm lucrurile, să vrem soluții imediate, după tiparul ”aici și acum”, promovat de niște oameni ale căror viziuni n-au adus nimic bun. Frustrarea noastră, a unioniștilor, e mare și s-a acumulat în timp, timp de generații. Aceasta s-a transmis ”din tată-n fiu”, în condițiile în care spațiul public nu era nici pe departe deschis, așa cum este acum. Prin urmare, zestrea aceasta simbolică a ajuns să atârne uneori ca o ghiulea de picioarele noastre, iar alteori de gândirea noastră, împiedicându-ne în drumul nostru spre Unire. Lăsând metaforele la o parte, cred că a venit demult timpul să învățăm ceva din deriva tristului pseudostat R.Moldova și a celuilalt segment, mai mare, a națiunii române, statul român de azi...

Tocmai am dat Going unui event creat de prietenul și codublunaționalul meu Vitalie Cojocari, care m-a invitat să ne vedem duminică în jurul orei 12:00 la Ambasada Republicii Moldova din București (Aleea Alexandru 40). Noi vom fi acolo cu mândrie și cu o parte din familie. Ceilalți membri ai familiei noastre extinse vor vota pe la alte secții din Chișinău, Drochia, Bălți, Aneni, Râșcani, Glodeni, Paris, Moscova, Haga, SUA și așa mai departe. Sper să faceți și voi mâine toată ziua coadă la vot, indiferent de țara în care veți vota. Avem mare nevoie să facem asta. Nu e vorba aici doar de entitatea denumită Republica Moldova, ci de niște milioane de oameni care riscă să se îndepărteze și mai mult de civilizație.

Astăzi trebuie să fim cu toții conștienți c...

În prag de alegeri, redactorii de la Intervio.ro i-au intervievat pe 4 dintre miile de tineri români originari din stânga Prutului cu privire la alegeri și la viitorul Republicii Moldova. M-am numărat și eu printre aceștia. 

În mod evident, mesajele și îndemnurile noastre merg mai ales către tinerii din România și din Occident, care înțeleg că #maiavemoșansă duminică pe #13noiembrie. Mergeți la vot sau îndurați rușinea de după.

Deși mai temperați în acuzații, candidații la președinție Igor Dodon și Maia Sandu nu s-au abținut nici în dezbaterile de aseară de la apropouri, insinuări și glume mai mult sau mai puțin sărate. Dacă Sandu l-a ironizat pe Dodon pentru chestiuni de interes public (minciuni, coruptibilitate, incoerență, ipocrizie, discriminare hate speach, duble standarde și altele), atunci socialistul a încercat să ne îndepărteze de rivala sa prin tentative jenante de aplicare a unor etichete pe care le consideră handicapurile supreme.

A etichetat-o drept lesbiană, stearpă, unionistă și susținătoare a refugiaților. Toate acestea coincid 100% cu mesajele propagandistice din foile descoperite la Uniunea Ofițerilor de către jurnaliștii de investigație de la Anticoruptie...

Aseară a avut loc prima dezbatere electorală dintre candidații ajunși în turul II, Maia Sandu și Igor Dodon. În mod normal, cel care vorbește despre el însuși cu ”domnul Dodon Igor” nici n-ar fi ajuns aici, pentru că ar fi fost sancționat de electorat pentru lașitatea de a se eschiva de la confruntările directe din turul I cu Maia. Dar este greu să vorbim, în această campanie, despre lucruri proprii normalității.

Nici dezbaterea electorală n-a fost tocmai normală, pentru că o dezbatere normală se poartă cu cel puțin doi participanți. Dodon a venit cu bârfa învățată pe din afară de la Kremlin și a evitat să răspundă la întrebările oponentei și ale moderatoarei, care au vorbit în numele unor milioane de cetățeni ai căror președinte vrea să devină socialistul...

Sunt surprins de înțelepciunea de care au dat dovadă concetățenii noștri, votând -o pe Maia Sandu, chiar dacă, poate ar fi preferat, în alte condiții, pe altcineva (Leancă, Ghilețchi, Ghimpu, Radu, Guțu). Mă aștept ca toți 5 să dea și ei dovadă de aceeași înțelepciune și să o sprijine declarativ și faptic pe singura candidată care l-a putut bate, de la bun început, pe clovnul horror Dodon.

Merită aprecieri speciale susținătorii PPDA, care au găsit puterea de a participa la vot, deși au criticat-o anterior pe Maia Sandu. Ei au demonstrat că deja nu mai e vorba de nume, ci de programe. La fel cum unioniștii au demonstrat că nu cred balivernele bădăranului Mihai Ghimpu...

De parcă nu era suficientă propaganda oligarhică și rusească, a mai turnat și Ion Sturza niște gaz pe foc, aducându-i o serie de reproșuri neîntemeiate și făcând mai multe aluzii dure în adresa Maiei Sandu. Și n-ar fi fost grav dacă sfaturile pentru Maia Sandu ar fi fost transmise în privat, pentru că era evident de la bun început că acestea urmau să fie urmate de o replică a destinatarei și, probabil, de o continuare a polemicii publice inutile dintre doi oameni de la care moldovenii proeuropeni au așteptări imense. Și nu numai ei.

Dincolo de aluziile, insinuările și înțepăturile care deranjează cel mai mult spectatorii cu bune intenții, printre care mă număr, începutul de discuție are la bază două idei...

Un raport al Curții de Conturi Europene publicat astăzi, arată că finanțarea de 782 de milioane de euro acordată RM nu a fost folosită eficient. Responsabile se fac atât Comisia Europeană, care nu a fost (sau nu a vrut să fie) suficient de exigentă cu guvernările, cât și respectivele guvernări din era oligarhului, care au fost prea corupte și incompetente pentru a genera o dezvoltare vizibilă a societății. Faptul că atitudinea pozitivă a Comisiei față de conducerile de până acum a fost mai degrabă nemeritată și politicianistă nu mai poate fi contestat. La fel cum nu pot fi contestate discordanțele dintre promisiunile și (non)realizările guvernărilor ”proeuropene” de până acum...

Așadar, opoziția s-a unit. Cel puțin pentru o perioadă care sperăm cu toții că va transcende prezidențialele și, poate, parlamentarele. Fie acestea din urmă la termen sau anticipate. Cele 3 partide reunite în jurul scopului suprem și ”antioligarhic” își propun să atragă în jurul lor și alte formațiuni politice mai mici, care să contribuie la obținerea victoriei la prezidențiale.

Mesajele prin care își propun să obțină această victorie, adresate atât potențialilor parteneri, cât și populației și partenerilor externi, sunt cele consacrate deja, mai ales de când cu renumitul ”jaf al secolului” (sau, mai degrabă al celor 25 de ani de ”independență”, pentru că în URSS resursele nu se furau, ci se duceau direct și deschis la Moscova). E vorba despre necesitatea de a democratiza societatea, de a genera reforme europeniste ireversibile, de a liberaliza piața internă și spațiul public, de a elibera justiția, de a stopa crimele economice și de a facilita pedepsirea legalo-morală a infractorilor.

Am participat ieri la evenimentul de lansare a raportului anual al think-tank-ului bucureștean Expert Forum. În mod evident, așa cum bine îi stă unui think-tank, lansarea a fost de fapt o dezbatere. Și una foarte consistentă, de altfel, cu subiecte și idei foarte bine delimitate și bine argumentate. Cu cele mai multe dintre acestea rezonez și mă bucur că avem conturat un alt pol de analiză a chestiunii relației româno-române, pe lânga cel tradițional deja al Fundației Universitare a Mării Negre, alături de Acțiunea 2012 & friends. Cu cât mai multe poluri, forumuri și grupuri cu atât mai bine. În fond, relațiile sunt complexe. La fel și Unirea, tot complexă este. Prin urmare, o singură perspectivă n-ar putea nicidecum duce la dezideratul nostru comun. Puteți vedea aici înregistrarea integrală a evenimentului, inclusiv intervenția mea de pe la sfârșit.

De fapt, anume ideile exprimate în această scurtă intervenție le voi dezvolta în continuare. Ascultându-i pe vorbitori, inclusiv pe Maia Sandu, care a fost key note speaker, am avut o senzație de deja-vu. Păstrând limitele și admițând evoluția calitativă a personajelor pozitive, mi-am amintit de anii 2006-2009, când auzeam același discurs, cu alte accente și alte personaje negative, din partea Partidului Liberal, Alianței Moldova Noastră și a Partidului Liberal Democrat. Până și Partidul Democrat avea o retorică ce nu provoca doar greață, așa cum se întâmplă acum.

Pe fundalul intrigilor politicianiste ale social-democraților lui Plahotniuc, dar și a mișcării de veritabil om de stat a președintelui Nicolae Timofti, Maia Sandu a reușit să se poziționeze în dimineața aceasta deasupra tuturor.

Lansarea de către fosta ministră a educației a demersurilor pentru înființarea unui partid politic ar fi putut constitui știrea zilei în oricare dintre zilele lui 2015. Iar din acest punct de vedere, ca efort de ”rotunjire” a unor așteptări masive, decizia de a lansa proiectul în pre-ajunul Crăciunului este una simbolică și care vrea să sugereze înnoire. Înnoirea va fi, probabil, laitmotivul noului proiect, iar calitatea oamenilor din echipa Maiei Sandu ar trebui să fie cel mai mare avantaj. Mai ales în condițiile în care aruncatul cu bani, pe modelul partidelor de acum, uzate și urâte de majoritate, n-are cum să fie însușit de un personaj ca fosta membră a guvernului.

După o nouă suită de întâlniri ascunse de ochii lumii, cu declarații goale și priviri din spatele geamurilor fumurii ale limuzinelor lor negre, liderii celor 3 partide au ajuns la concluzia că noi nu merităm o schimbare în bine. În schimb, merită ei o continuare glorioasă a marasmului numit generic ”dezvoltarea Republicii Moldova”.

În scurta noastră istorie, prima opțiune a pierdut mai mereu în fața celei de a doua. Iar acum, după ce ne-a fost furată și iluzia unui guvern condus de, probabil, cel mai eficient ministru pe care l-a avut vreodată RM, senzația de frustrare și revoltă a devenit și mai mare. Exact ca într-un film cu proști, cei 3 președinți de partide declară că vor susține candidatura Maiei Sandu, după care, tot ei scot din pălărie un alt candidat, invocând motive idioate și insultând-o pe cea care le-ar putea da oricând lecții de reforme. Mă refer, bineînțeles, la liderul PL, pentru că liderul formal al PD nici nu s-a obosit să explice de ce a fost nevoie de înlocuirea candidatului, în alunecosul și consacratul stil diacovist. A acuza un șef de cabinet de miniștri că vrea să aibă un cuvânt de spus în privința componenței acestuia, dar și a pachetului de reforme pe care același șef de cabinet ar urma să le implementeze, denotă demagogie, lipsă de viziune și cinism. Este, de fapt, o manifestare normală pentru un individ care se autodescrie drept un ”luptător pentru niște reforme care de 26 de ani nu se mai petrec”.

Iată că astăzi, după toate câte s-au întâmplat, noi încă mai așteptăm să primim vești bune de la aceeași trei lideri politici cărora le datorăm marasmul moldav din recenții 6 ani. Singur acest fapt provoacă o profundă stare de dezgust, care poate fi alungată doar prin autoamăgire. Ceea ce nu este un lucru neapărat rău, chiar dacă ironic, pentru că autoamăgirea poate genera niște situații inedite, la care, la un moment dat am fi putut doar spera.

De exemplu, o asemenea situație inedită este desemnarea Maiei Sandu drept candidat al proaspăt lansatei mai puțin proaspete Alianțe, pentru funcția de prim-ministru. O asemenea evoluție a lucrurilor putea fi doar imaginată acum câteva luni, când criticile ministrei în exercițiu a Educației împotriva sistemului din care face parte, alinau revoltele populației lehămetite de corupția, abuzurile și aroganța castei politice. Dar astăzi se discută la modul serios despre numirea acesteia în funcție. Ea a fost cea care s-a opus unor decizii judecătorești împotriva instituției pe care o conducea, respectiv a reformării acesteia. Ea a fost cea care s-a pus de-a curmezișul unor decizii dăunătoare ale Guvernului. Tot ea a fost cea care a rezistat tirurilor opoziției putiniste, dar și a unor actuali colegi, pentru că a implementat niște reforme dure, dar caracteristice oricărui manager profesionist cu formare occidentală. Dar, mai presus de toate, Maia Sandu a adus un aer de decență și coerență în discursul public al mai-marilor acestui stat.