E.G.: Despre Stefan cel Mare cronicarii vremii scriau ca  face fapte mari cu mijloace   modeste. Prin faptele lor  o parte din  romanii basarabeni demonstreaza ca  in spatiul Pruto-nistrean traiesc demni urmasi ai marelui domnitor. Unul dintre  ei este domnul Victor Tibrigan din comuna Varvareuca, raionul Floresti. Domnia sa, dintr-o pensie (cred cea mai mizerabila din inteaga Europa) a reusit sa ridice o troita in memoria ostasilor romani cazuti in luptele pentru reintregirea neamului. Anul acesta, de Ziua Armatei Romane (25 octombrie), la Varvareuca va fi deschis primul  muzeu inchinat ostasilor romani. Acestea fiind spuse, ii adresam d-lui Tibrigan intrebarea cum au apreciat consatenii   faptul ca  a cedat propria-i casa in favoarea muzeului. Iata ce ne-a raspuns Domnia sa:

V.TIBRIGAN: Ce va pot spune? Eu de cand ma stiu sunt patriot al acestui  pamant si al neamului romanesc. De la inceput m-am incadrat in miscarea de  eliberare nationala. Am fost la Podul de flori, de unde  am tricolorul, care  ne- a fost inmanat de orasul Iasi. Acesta se  gaseste in muzeul care a fost fondat de mine. Muzeul a fost fondat in comuna Varvareuca in anul 2000. A fost primul muzeu inchinat ostasilor romani din Basarabia. Am gandit ca trebuie sa facem ceva pentru tara si pentru reintregirea acestui popor demn de toate cele bune, care au fost  si care vor mai fi de acum incolo.

E.G: Cum s-a ajuns ca muzeul sa fie gazduit in propria Dv. casa?

V.TIBRIGAN: Am cedat casa pentru ca in primii 4 ani am activat in casa de cultura,insa  regimul comunist imi crea probleme si am fost nevoit sa transfer muzeul de acolo. Eu colaborez cu Oficiul pentru cultul eroilor de la Bucuresti si cu Departamentul Pentru Romanii de Pretutindeni. Impreuna cu aceste doua institutii si cu mesterul Borza din Maramures am adus si am  ridicat o troita  in fata muzeului. De Ziua Armatei Romane inauguram monumentul inchinat ostasului roman din primul si  cel de-al doilea razboi mondial. Eu gandesc ca in aceasta ograda sa fac un complex memorial si un paraclis pentru ostasii romani.

E.G:  Cati ostasi romani au cazut la datorie in satul Dumneavostra?

V.TIBRIGAN:  In  14-18 iulie 1941 la  Bortoasa au cazut cu moarte de erou 14 ostasi identificati si 38-neindentificati. Avem numele lor, numai ca din pacate nu stim localitatea de unde sunt, iar urmasii nu pot veni sa vada unde au cazut parintii lor pentru a elibera satul nostru si pentru a reintregi neamul.

E.G: In perioada sovietica s-au pastrat mormintele ostasilor romani?

V.TIBRIGAN: Cu parere de rau, nu. In raionul Floresti a  existat un  cimitir al eroilor care a fost arat de buldozerele comuniste-bolsevice si pe locul acestuia s-a construit o casa. La poarta cimitirului din oras  noi am ridicat o troita, tot adusa din Romania. Acolo, noi impreuna cu oamenii de buna credinta  sarbatorim Ziua  Eroilor si Ziua Nationala a Romaniei, la 1 decembrie.

E.G.:  In ceea ce faceti aveti sustinerea oamenilor din sat?

V.TIBRIGAN: Trebuie sa va spun ca satul nostru e chiar langa oras. Din partea orasenilor nu prea avem sustinere. Aici in sat noi facem totul dupa putintele noastre.

E.G.: Stim ca ati reabilitat si o fantana despre care satenii spun  ca a fost sapata de ostasii romani.

V.TIBRIGAN: Am curatit-o si am  reconstruit-o impreuna cu satenii. Am sfintit-o. Asta a fost cu patru ani in urm. A fost si preotul.

E.G.: Cat de aproape sau cat de departe este Romania de satul Dumneavostra? Cum simt consatenii aceasta distanta?

V. TIBRIGAN: Multi in suflet nadajduiesc, au speranta. Daca inainte aveam trecere libera, fara vize acum ,cu parere de rau… multi ar vrea sa vina liber, sa plece liber in Romania pentru a-si castiga o bucata de paine, ori pe foi turistice. Dar au venit vremuri ca suntem lipsiti de  aceasta. Noi speram ca vor veni zile mai bune (cum pretind ai nostri, spun, ca repede ajungem in Europa cu Romania la un loc). Eu sper ca vremurile celea sa vina cat mai repede. Fiecare din noi ar fi bine sa apropie acest lucru ca sa fim iarasi o tara si un neam.

Eugenia Guzun

SURSA imaginilor