Capătul nostru de drum traversează cerul
Opinia ne face să nu ne-ndoim
de ziua de mâine.
Noi nu cunoaștem limite,
iar capătul nostru de drum traversează cerul.
El ne arată că dacă nu sfidezi norii,
lumina soarelui îți ocolește privirea.
Lecțiile se-nvață jonglând cu variabile.
Ele au alungat constantele cinice și
i-au amintit omului de sine.
Lectiile vietii se invata
cu viteza de parca ne-am teme
de timp!
nu incerca sa fii sau sa te eschivezi,
te vor ajunge oriunde,
indiferent daca esti aici
sau intr-o alta emisfera!
Într’adevăr…conştiinţa de sine…e cea mai înaltă învăţătură…De fapt,e o necesitate…să’ţi cunoşti,să simţi propria persoană…Să ştii că,probabil,poeziile tale “traversează cerul”…
Lilia, tu din ce emisfera esti? 🙂 Multam pentru versurile-comentariu.
Elena, as vrea sa cred ca poezia mea traverseaza cerul, dar cred ca ma voi limita la credinta in gandurile noastre, care o fac :). Probabil ca o viata tot incercam sa ne ajungem din urma pe noi-insine.
după articolele sociologice şi politice precedente, interesante aceste găselniţe ..felicitări
iar Lilia, Tudor, dacă nu ştiai e din Suceava, GIRB Suceava 🙂
Oxana, da’ eu am mai multe din astea. Inca nu le-ai gasit :-p? De Lilia nu stiam, dar nici nu ma mai mira ca e din Suceava..de ce oare? 😀
Tudor, cred ca sunt din aceeasi emisfera cu tine…:) sau sa raspund tot in versuri…
alaturi esti de mine,
fiind tot mai departe
si lacrimi ne desparte
si ganduri ne destrama…
Nu vreau sa-ti “stric” blogul 🙂 scuze
Lilia, nu cred ca ai putea sa-mi strici blogul :).
Ai scris versurile cuiva drag, fiind la Montpellier? 😉
aaa, nu! versurile astea-s vechi de vreo 5 ani 🙂 alta era durerea atunci 🙂
Wow. 5 ani e mult. Cum de le mai retii? Eu niciodata nu imi retin versurile :D.
nu le tin minte pe toate, doar o parte 🙂
noroc pe mine ca tocmai pe astea le-ai retinut, care erau la subiect ;).