Avanpremiera realității “furăcioase” la moldoveni
Falsitatea se pedepsește. O știm cu toții, chiar dacă nu ne place și nu vrem s-o recunoaștem.
Chișinăul este un oraș liniștit, de fel. Sau este cel puțin un oraș fără un exces de dinamică, așa cum sunt, de exemplu Bucureștiul, sau mai marele și mai murdarul București denumit Paris. Există, însă, momente când orașul nostru prinde viață, prinde suflet, iar uneori chiar aripi. Nu, nu mă refer la tradiționalele concerte din Piața Marii Adunări (Beții?) Naționale și nici la petrecerile organizate sub egida redbull (ăla care cică-ți dă aripi), ci la vizitele unor politicieni de primă mână din întreaga lume. S-a întâmplat și în cazul vizitei vicepreședintelui SUA Joe Bidden, se întâmplă și acum în cazul iminentei vizite a cancelarului German Angela Merkel.
Copăcei sădiți, străzi cârpite cu asfalt, garduri proaspăt vopsite, iar uneori chiar fâșii întregi de gazon înșirate pe unde s-a încercat, dar nu s-a reușit să se astupe găurile. Tocmai această fâșie buclucașă are zilele astea rolul de hârtie de turnesol care ne arată cum stăm de fapt cu gradul de civilizație noi, românii moldoveni. Aflăm, așadar, că ditamai bucata de 20 m din ”covorul verde” proaspăt așezat pe găurile dintre drumuri, a fost furată. Și nu a fost furată oricum, ci chiar de sub ochii vigilenți ai poliției noastre municipale și patrulatoare. Cum de s-a putut întâmpla așa ceva, eu personal nu pot să-mi explic, în pofida faptului că nu obosesc să mă minunez de inventivitatea și adaptabilitatea co-naționalilor mei.
Nu pot să-mi amintesc de eterna vorbă, care ne definește oarecum existența și pe care o redau literalmente, ”am vrut bine, dar ne-a ieșit ca întotdeauna”. Am vrut să acoperim găurile pe care le vom repara (poate) mai încolo, dar am rămas fără 20 m de gazon, evaluat la circa 200$. Situația este pe cât de amuzantă, pe atât de penibilă. Iar dacă germanii ”s-ar pune cu noi într-o minte”, ar fi și tragic, pentru că ar lăsa aceste forme fără fond să afecteze imaginea republicii, iar prin urmare și atitudinea lor față de noi în calitatea noastră de parteneri. Apropo de imagine. Să nu ne imaginăm că germanii nu știu cu cine au de a face și că nu știu cum arată de fapt drumurile noastre proaspăt construite, reparate sau cârpite. Au și ei jurnaliști delegați pe spațiul estic, au investitori care se tot plâng de condițiile (ne)asigurate de statul moldav, au politicieni mai mici în rang decât cancelarul, care s-au tot plimbat pe drumurile noastre de le-au sărit roțile.
Și totuși, noi insistăm să-i mințim pe străini și pe noi, în aceeași măsură, lipind abțibilduri cu inscripția ”nou” pe niște cozi de mătură în mod vădit uzate. Iar dacă ne întoarcem totuși la miza pe care o comportă vizita dnei cancelar, avem toate motivele să avem o proiecție și mai tristă. Citeam zilele astea un interviu cu unul dintre politicienii retrași din viața publică actuală din România, care povestea despre mirarea oficialilor europeni din cauza oficialilor români care spuneau Da la aproape orice solicitare a europenilor. Abia mai încolo, după aderare, au înțeles oficialii străini de ce se întâmpla chestia asta. Pur și simplu, partea română știa că oricum nu va face mare lucru din ceea ce promite. Sigur, între timp, mecanismele europene i-au făcut pe politicienii din dreapta Prutului să-și schimbe atitudinea și să-și îndeplinească angajamentele. Iar acum lucrurile merg spre mai bine. Însă nu așa a fost dintotdeauna și ne-am pornit mai greu.
Este o lecție asta, pe care noi, românii din stânga Prutului ar trebui să o luăm în calcul. Respectiv, decât să-i mințim pe alții și pe noi înșine că ”oficial ne merge bine”, ar fi mai bine să ne recunoaștem defectele și să nu-i considerăm pe ceilalți drept proști sau orbi. Altfel, riscăm să ni se întâmple și în continuare ca realitatea ”furăcioasă” de sub ochii noștri să se înfățișeze sub ochii celor pe care ne zbatem să-i impresionăm chiar atunci când ne pare viața mai dulce.
Articol scris pentru AllMoldova
