Cântecul Basarabiei

Cand zgura-mbraca ramul inflorit

Se stinge-un neam de dor si de balada

Abia, abia, mai mai vine sa ne vada

Cate-un strabun de sila povarnit.

 

Cu teama parca de-osandit pasim

Pe-ogorul ce respira libertate;

Ne credem orbi si muti, fara sa stim

Ca a vedea si a vorbi se poate.

 

Strabate firul mare, omenesc

Prin fratii mei, il simt adinc in mine,

Si tot ma-ntreb de ce nu se iubesc

Nici chiar atunci cand ora sfanta vine,

 

Si cand pamantu-i cheama din strafund

Cu vocile stramosilor sub talpa

Iar ei ca niste cartite se-ascund

Cu dorul fara dor si mintea calpa…

Tags:  ,

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>