Celui evadat din vis

N-as vrea sa mi se spuna cine sunt

Nici chiar atunci cand nu voi sti nimica,

Cand voi uita ce-am fost…Mai am un gand –

O ultima dorinta – s-alung frica.

 

Mergeam cu ea pe o carare,

Negru vedeam, se-ntuneca privirea,

Simteam un hau adanc ca – apare

Si mii de tunete-mi luau vorbirea.

 

Si glasuri din urgii se ridicau –

Atunci din frica se nastea pacatul.

Minciuna si blestemul triumfau

Cand le-am simtit cu spaima ferecatul.

 

Nu mai vedeam nimic, urnisem zborul.

m-am pomenit pe-o margine de soarta,

cand cineva lovise cu piciorul

in capul meu cu frunte sigilata.

 

Infernul ma chema la nesfarsit.

Scaldat in sange am atins pamantul,

Dar mi-am dat seama ca nu e pamant

Si capul mi l-am luat in maini, privindu-l.

 

Sigiliul stralucea intunecat

Pe fruntea mea ce-a fost candva senina…

Pacatul cel nascut din alt pacat

Imi tot spunea ca nu am nici o vina.

 

Paseam peste taciuni infierbantati,

Lumina lor luatu-mi-a privirea

Si am ramas cu dintii inclestati,

Caci tunete-mi luasera vorbirea.

 

Mergeam tacut fara-a privi la drum,

Taciunii lacomi talpile mi-au ars,

Picioarele mi se facuse scrum

Si-am vrut sa socotesc ce mi-a ramas.

 

Nu mai puteam sa dau de un sfarsit,

De socoteli si cifre m-am dezis,

Frica-mi era sa nu fiu pedepsit…

Dar m-am trezit si-am evadat din vis.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *