Codrului

Ma iarta, codrule, ca-n pleata-ti deasa

Atat de rar mi-am ratacit privirea

Si n-am stiut, curata si frumoasa

Sa-mi rabojesc in tine amintirea.

Ma iarta ca n-am vrut sa-ti fiu fiica,

Sa ma topesc visand la umbra-ti verde

Sa canti din mine cand o frunza pica

Temandu-ma ca-n ceruri ma voi pierde.

Ma-ntorc acum, sfios sa-ti sorb lumina

Coaroane-i tale fara-alean si moarte

Si las izvoarele sa-mi spele vina

Si catre vechea ta poveste sa ma poarte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *