Contraste reci, moldoveneşti – cinstim voluntariatul printre băieţi cu “şleapkă”
Nu mă mai miră nimic. Totuşi, de fiecare dată, amestecul de ştiri constrastante mă surprinde pe de o parte, iar pe de alta mă bucură, dat fiind că surpriza are capacitatea de a dinamiza nişte procese. Dat fiind că înainte de instalarea noii guvernări nici nu speram să văd vreodată luminiţa de la capătul tunelului, în sensul că lucrurile nici nu păreau să înceapă să se îmbunătăţească, ci din contră, să se întunece din ce în ce, dinamizarea vine acum ca un fapt pozitiv, aducător de schimbări.
Două evenimente.
Primul. Proiectul de lege privind voluntariatul a primit aviz pozitiv, iar acum urmează ca legea să fie adoptată. Anunţul a fost făcut într-o conferinţă de presă de către Ion Cebanu, ministrul tineretului şi sportului, care nu a uitat să îi şi felicite pe ONGişti pentru mult-râvnitul lor succes pentru care s-au zbătut 4 ani. Antoniţa Fonari a venit cu anumite completări din interior, în calitatea sa de secretar general al Consiliului ONG, menţionând prevederile privind sporirea protecţiei sociale a voluntarilor, stabilirea unui număr de credite pentru voluntari în cadrul facultăţilor acestora, stabilirea ponderii voluntariatului în contextul angajării în câmpul muncii şi altele. Evenimentul merită remarcat atât pentru valoarea sa factuală în sine, cât şi pentru semnificaţia sa simbolică, or în RM se întâmplă mai rar ca lideri din “societatea civilă” sănu critice guvernarea şi să mai fie şi susţinuţi de un ministru. Am fi văzut aşa ceva în timpul guvernării comuniste? Mă îndoiesc, or dezvoltarea unei societăţi puternice şi responsabile nu i-ar fi avantajat deloc pe roşii. Pentru a înţelege importanţa evenimentului, trebuie să mergem la veşnica dezbatere dintre cele două paradigme, conform cărora ONGurile trebuie să joace rolul unui câine de pază sau a unui partener în raport cu guvernarea. Faptul că avem acum dovada unui parteneriat dintre cele 2 “tabere” este un semn de progres şi care nu poate genera decât optimism. Acum nu ne rămâne decât să urmărim cum se va schimba “în teren” situaţia, după ce va fi schimbată pe hârtie. Oricum, premisele au fost stabilite şi nu e puţin.
Al doilea. Damian Hâncu, tânărul student la Drept din Franţa, a mărturisit că a fost urmărit prin Bucureşti de un individ “în şleapkă” rusească care mai avea şi nişte “parteneri” prin capitală, cu care se sfătuia periodic, chiar în faţa urmăritului. Acesta sfida ţinta. Anume sfidarea este folosită preponderent ca metodă de intimidare a unui individ care “a călcat strâmb” faţă de cineva, iar noi ştim cu toţii cine a pus ochii pe Damian Hâncu încă din perioada protestelor din aprilie. “Filatorul”, dacă doar atât era şi dacă doar informaţii despre mişcările subiectului voia, ar fi încercat să nu fie observat de acesta din urmă. Însă, anume datorită comportamentul demonstrativ al acestuia, a devenit clar că intenţia era de fapt intimidarea ţintei.
Dacă am aborda relatarea prin prisma unui spectator, sau a unui telespectator care trebuie să-şi expună părerea pe marginea unui film, nu ar fi nimic grav, ba din contra, am lua-o ca pe o banalitate. Aşa însă, tocmai banalitatea întâmplării (pentru un film, adică), îi creşte importanţa având în vedere că asta s-a întâmplat în viaţa relaă, în lumea reală, care ne priveşte pe fiecare dintre noi, mai ales pe tineri. Adică, în locul lui Damian ar putea fi la un moment dat oricare dintre noi. Şi atunci ce facem? Cine e responsabil de urmări dacă lucrurile o iau razna? Şi nu mă refer aici la acea responsabilitate ipocrită care urmăreşte dividende de vreun fel…
Am vorbit mai sus despre două cazuri legate de aceeaşi tineri ai zilelor noastre, colegi de generaţie şi cu mine. Ambele sunt importante, dar fiecare ne provoacă să facem inferenţe de tipuri diferite, cu implicaţii diferite şi să ne gândim la propriul viitor şi siguranţă în moduri diferite. Aici sunt contrastele. E ca şi cum am privi lumea cu două tipuri de lentile – una deschisă la culoare, iar cealaltă întunecată. Vedem R. Moldova. Tot pe ea – infinită şi imposibilă.
Nu voi spune nimic altceva în plus, ci doar vă voi provoca să vă gândiţi singuri la fundal, motive, rezultate şi responsabili pentru aceste contraste.
lucruri frumoase se intapla in Basarabia, si acum ma gandesc daca eu tot ma implic in ONG uri si voluntariat din 2004, si mi s-ar fi acordat credite la Univ pentru asta pai atunci as fi putut cumula credite suficiente pentru un an de studiu:)
Sunt doar 5 credite, dar e un inceput important. Sper sa apara din ce in ce mai multi voluntari.
prea putin clara legatura dintre cele doua cazuri prezentate mai sus (desi, ea-legatura-exista). in rest, e un subiect ce da de gandit!
asta si era ideea – legatura e doar RM si simultaneitatea evenimentelor constrastante care sunt prezentate public.
Tudor, prin prisma unor experienţe de patru ani 😉 şi cucuie cauzate de advocacy şi lobby nu sar în sus de bucurie până nu văd legea cu privire la voluntariat publicată în „Monitorul Oficial”. Că ultima oară când am răsuflat uşuraţi 😉 Victor Stepaniuc a cerut avizul Serviciului de Informaţii Secrete asupra documentului şi am început povestea a treia oară, în cerc…
MERCI pentru susţinere 🙂 şi succese în ceea ce faci!
Asta mai lipsea – sa sarim in sus de bucurie :)!
Nu era vorba de asta. Orice ar urma, eu m-am referit si am atras atentia asupra altor lucruri.
Iti multumesc pentru urari. Sper sa vedeti lucrurile miscandu-se! 🙂
Pe 27 martie 2010 toate drumurile duc la Chişinău!
De eşti din Cahul, de vii din Timişoara sau de la Orhei, din Bucureşti, din Iaşi sau din Ungheni, eşti tu de la Oradea, Soroca, Bălţi, Cluj ori Constanţa. De ai originile pe malurile Dâmboviţei, ale Nistrului, ale Oltului, ale Răutului, ale Jiului sau Prutului,
VINO
pe 27 martie 2010 în Piaţa Marii Adunări Naţionale din or. Chişinău să încingem împreună toţi fraţii o Horă a Unirii aşa cum nu n-a mai văzut vreodată Pământul Românesc.
P.S.
27 de recomandări pentru 27 martie 2010
1. Nu modifica conţinutul mesajului,
2. Multiplică şi transmite altora acest anunţ (utilizează toate metodele posibile – printare→ distribuire, lipitul afişului pe stâlpi, foloseşte la maxim reţelele sociale ca Facebook, Odnoklassniki, Hi5, Neogen, Faces, Twitter, sms-urile telefonice, Messenger, ICQ, Scype, forumurile pe torente, Unimedia, bloguri etc.),
3. Transmite de mai multe ori anunţul unei şi aceleaşi surse,
4. Organizaţi-vă în grupuri de prieteni, de colegi, de buni cunoscuţi atât pe reţele sociale dar şi în realitate,
5. Prin sms transmite doar anunţul de bază fără compartimentul P.S. (fii tu însuşi liderul grupului convocat prin sms),
6. Ia aminte: Hora Unirii din 27 martie 2010 nu se află deocamdată sub patronajul statului deaceea responsabilitatea totală pentru buna desfăşurare şi eficienţa manifestului depinde în totalitate de tine, de mine, de prietenii şi de colegii tăi,
7. Se va scanda: Unire fraţi români, Trăiască România Mare sau Trăiscă Unirea (de 3 ori) apoi în context Ro – mania (de mai multe ori ca la fotbal), Trăiască şi-nflorească Moldova, Ardealul şi Ţara Românească, Basarabie română hai să dăm mână cu mână (toată lumea va ridica mâinele sus şi se va lua de mâni), Sfântă-i Unirea, Avem un sânge şi-avem o credinţă, Jos hotarul de la Prut, Noi suntem români şi punctum,
8. Imnul “Deşteaptă-te române” se va cânta la început şi la mijlocul evenimentului (repetaţi versurile imnului sau aveţi-le la îndemână pe o foaie de hârtie),
9. Se va cânta “Hora Unirii” de 2 ori în prima jumătate a manifestului şi la final. (Învăţaţi ca pe tatăl nostru şi “Hora Unirii” , ajutaţi pe cei care nu găsesc sursele versurilor,
10. Demonstrează-ţi sie însuşi şi colegilor, prietenilor că eşti un bun organizator dar şi bun coechiper,
11. Nu implica minori,
12. Fii gata şi pregăteşte-te să lipseşti de la orele de studii, serviciu, nuntă, cumătrie, zi de naştere (pretinde să obţii ceea ce ţi-ai propus),
13. Fă rost de ceva bani de cheltuială,
14. Nu te deda în acţiuni provocatoare (să batem botul, să aruncăm cu pietre, să ardem drapele, să luăm televiziunea, să prădăm magazine, să răsturnăm maşini, consultaţi pe net acţiuni provocatoare), nu vă dedaţi în scandarea lozincilor provocatoare (Cemodan – vokzal; Jos Voronin, Transnistria – pământ românesc, Trăiască Filat ori Ghimpu sau Lupu, Băsescu, Geoană, Chirtoacă, Urechian ori alţi politicieni atât din România cât şi din Republica Moldova). Cred că un manifest frumos n-are loc pentru astfel de atenţii.
15. Întrerupe împreună cu membrii grupului tău orice provocare reeşind din context prin metode paşnice şi conciliatoare,
16. Fă rost de cât mai multă atributică naţională, dar şi pancarde, fulare, trompete, tobe etc.
17. Dacă eşti din România pregăteşte-te să înoptezi la Chişinău (nu aglomeraţi mijloacele de transport, poate chiar veniţi de miercuri, joi, vineri şi plecaţi duminică, luni, marţi; Deaceea stabiliţi legături cu fraţii basarabeni pentru a vă oferi cazare,
18. Basarabenii trebuie să fie binevoitori şi responsabili ca să fie gata să ofere cazare şi masă fraţilor români în măsura posibilităţilor,
19. Acceptaţi subordonarea, conveniţi asupra determinării unui coordonator în grupul vostru, fiţi cât mai organizaţi,
20. Nu consumaţi alcool etc. (vrem să scrie istoria despre noi ori vrem să regretăm încă 100 de ani o şansă care se iscă secular),
21. Transmite chiar acum primele mesaje, timpul ne presează,
22. Nu te limita la mesajele transmise acum de dragul participării,
23. Fiecare ceas, fiecare zi este preţioasă şi tu poţi fi autorul unui act istoric,
24. Dă dovadă de maximă responsabilitate,
25. Crede sincer în izbândă, transmite crezul acesta şi altora,
26. Acesta nu este un joc,
27. Asta e! Să facem împreună istorie!
Important! Mai citeşte odată totul de la început,
Ai trecut la cititul repetat???
Doamne ajută!