Despre situaţia drepturilor omului şi a libertăţilor cetăţeneşti în Republica Moldova

Atitudini

Memoriul PEN Clubului din Republica Moldova

PEN Clubul din Republica Moldova, filiala Asociaţiei Mondiale a Scriitorilor cu sediul la Londra, este o organizaţie profesională, nonguvernamentală, care apără principiul circulaţiei neîngrădite a ideilor şi schimburile culturale între naţiuni dincolo de orice frontiere politice, pledează pentru respectarea libertăţii de expresie şi se pronunţă în apărarea existenţei unei prese libere şi independente. Statutul său, redactat în conformitate cu principiile incluse în carta Federaţiilor PEN, îl obligă să ia poziţie deschisă împotriva oricărei forme de cenzură, pornind de la ideea că progresul necesar al omenirii către o mai bună organizare politică şi economică impune o critică a guvernelor şi instituţiilor, aşa cum este într-o democraţie. PEN Clubul din Republica Moldova consideră că problemele cu care se confruntă acest stat aflat într-o tranziţie dificilă, oscilantă, de la un sistem totalitar către unul democratic, au la origine tocmai încălcarea libertăţii de expresie şi a principiului responsabilităţii tuturor cetăţenilor – simpli contribuabili sau autorităţi publice – în faţa legii. PEN Clubul din Republica Moldova urmăreşte cu atenţie şi monitorizează evoluţiile social-politice din ţară şi, la început de an, doreşte să-şi prezinte punctul de vedere asupra situaţiei create după trei ani de mandat al actualei puteri de la Chişinău.  Partidul Comunist, ajuns la guvernare în Republica Moldova după alegerile parlamentare anticipate din februarie 2001, nu şi-a ascuns intenţiile de restauraţie politică şi a întreprins în acest interval numeroase tentative în direcţia transformării Republicii Moldova într-un stat poliţienesc, aservit unei ideologii perimate, condamnate de istorie. Aceste încercări s-au tradus până în prezent în următoarele acţiuni şi tendinţe: reînvierea cultului lui Lenin prin instalarea unor statui în câteva localităţi din Republica Moldova; reînfiinţarea organizaţiilor de pionieri şi comsomolişti, menite să continue “opera” de îndoctrinare comunistă a copiilor şi a tineretului din perioada sovietică; intenţia oficializării limbii ruse – limbă de stat în fostul imperiu sovietic şi, în prezent, limba unei minorităţi naţionale din Republica Moldova, care nici măcar nu este cea mai numeroasă – precum şi încercarea de introducere a ei ca disciplină de studiu obligatorie în şcoli; suprimarea autonomiei locale prin lichidarea judeţelor – unităţi administrative mari, reînfiinţate printr-o reformă teritorial-administrativă susţinută financiar şi logistic de instituţii din Occident; subordonarea justiţiei comandamentelor politice ale guvernării comuniste; restrângerea autonomiei universitare; încercările repetate de a înlocui disciplina “Istoria Românilor” – reintrodusă în şcolile din Republica Moldova după declararea independenţei, în cadrul unei ample reforme a învăţământului public, reformă girată şi finanţată de către Consiliul Europei şi Banca Mondială – cu un surogat de istorie de inspiraţie stalinistă, în care populaţia autohtonă majoritară dintre Prut şi Nistru este tratată ca o etnie separată de restul naţiunii române. Partidul Comunist a limitat drastic accesul la mass-media de stat electronice oamenilor politici din Opoziţie şi membrilor societăţii civile. Crearea unor instituţii publice ale audiovizualului, indispensabile evoluţiei democratice a ţării şi în spiritul celor două rezoluţii ale Adunării Parlamentare ale Consiliului Europei, adoptate în primăvara şi în toamna anului 2002, referitoare la situaţia social-politică din Republica Moldova, a degenerat într-un interminabil război de uzură între putere, pe de o parte, şi partidele democratice şi societatea civilă, pe de altă parte, între conducerea Companiei “Teleradio-Moldova”, aservită politic Partidului Comunist, şi jurnaliştii de la această instituţie care se opun cenzurii şi stilului autoritar/arbitrar de administrare, inspirat de o mentalitate străină spiritului democratic, ostilă normelor deontologiei profesionale. Majoritatea comunistă din parlamentul de la Chişinău a ignorat recomandările legislative ale Consiliului Europei şi a adoptat, succesiv, câteva variante de “reformare” a audiovizualului de stat, profund deficitare în ce priveşte independenţa, obiectivitatea şi profesionalismul mijloacelor de informare electronice – un cadru legislativ care obstaculează controlul societăţii asupra acestora, deşi în afara controlului respectiv nu se poate vorbi despre nişte instituţii publice ale audiovizualului. Cea mai recentă decizie a parlamentului, şi anume Legea cu privire la lichidarea Companiei “Teleradio-Moldova”, induce posibilitatea epurării angajaţilor săi pe criterii politice şi a reprimării ziariştilor incomozi sub pretextul “înnoirii” şi al “eficientizării” instituţiei. Monopolul politic asupra presei de stat electronice permite actualei puteri să continue manipularea şi intoxicarea opiniei publice, aşa cum s-a întâmplat în timpul alegerilor locale de anul trecut, camuflând adevărul asupra realităţilor din ţară şi distorsionând mesajele Opoziţiei şi ale liderilor de opinie din presa independentă într-un an preelectoral, 2004, an decisiv pentru soarta democraţiei şi pentru viitorul european al Republicii Moldova. Ultimele evenimente legate de intimidarea fizică şi intentarea de dosare penale unor oameni care doreau să-şi manifeste în mod paşnic dezacordul faţă de prezenţa militară rusă pe teritoriul naţional, în cadrul mitingului de protest din 25 ianuarie 2004, reprezintă un simptom foarte grav pentru soarta drepturilor omului şi a libertăţilor cetăţeneşti în Republica Moldova.Campania de dezbinare a societăţii, pe care o promovează cu o insistenţă demnă de o cauză mai bună Partidul Comunist de guvernământ, a inclus până acum şi crearea unor structuri paralele, loiale actualei puteri, în diverse branşe profesionale, cu scopul compromiterii celor existente, situate în opoziţie faţă de PCRM. Au fost înfiinţate o falsă federaţie a sindicatelor, o pretinsă uniune independentă a jurnaliştilor şi o uniune “alternativă” a scriitorilor. Aceasta din urmă exprimă ingerinţa brutală a Partidului Comunist în activitatea breslei scriitoriceşti, dorinţa de înfeudare ideologică a creatorilor în spiritul “patronajului” sovietic-totalitar asupra culturii. Cu prilejul lansării acestei pseudo-organizaţii de literaţi, numită “Nistru/Dnestr”, preşedintele Vladimir Voronin a formulat acuzaţii calomnioase, absolut nefondate, la adresa Uniunii Scriitorilor din Moldova, pe care a calificat-o drept un “partid politic extremist, care subminează statalitatea moldovenească”. Or, lucrurile stau exact invers: tocmai Uniunii Scriitorilor, cum bine se ştie, îi revine meritul de a fi dat semnalul renaşterii naţionale şi democratice la mijlocul deceniului 9 al secolului trecut. Declararea independenţei Republicii Moldova reprezintă o victorie a mişcării de emancipare antitotalitară inspirată de scriitori şi intelectuali.În aceeaşi strategie a sciziunilor cultivate de actuala putere în sânul societăţii din Republica Moldova, după cunoscutul principiu divide et impera, trebuie citită şi aşa-zisa “Concepţie a politicii naţionale de stat”, votată de parlamentul de la Chişinău în decembrie 2003 – un document care contestă comunitatea de limbă, istorie şi cultură a românilor din Republica Moldova şi din România, şi proclamă, pentru prima dată în istoria ultimilor 60 de ani, existenţa unei “minorităţi române” în Republica Moldova, deşi etnicii români alcătuiesc 65 la sută din populaţia autohtonă majoritară, indiferent de felul în care se definesc exponenţii săi: “români” sau “moldoveni”. “Concepţia politicii naţionale…” prevede impunerea unei ideologii de stat, ca pe timpul regimurilor totalitare, şi se va solda cu eliminarea pluralismului politic şi de opinie în Republica Moldova, adică – în limbajul acestui document dubios – va asigura “neutralizarea politică şi juridică” a oponenţilor politici ai Partidului Comunist. Aplicarea sus-numitei “Concepţii” va cataliza tensiunile interetnice şi va distruge fragilul echilibru social intern. În acest context, al campaniei de falsificare a adevărului despre istoria, limba şi originea naţională a populaţiei autohtone majoritare din Republica Moldova şi al blocajului informaţional la care sunt supuşi cetăţenii acestei ţări, prin cenzura instaurată de guvernanţii comunişti în presa de stat electronică şi în condiţiile absenţei unui post de televiziune alternativ, cu o largă acoperire în teritoriu, PEN Clubul din Republica Moldova îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la modul de desfăşurare a recensământului populaţiei, planificat pentru acest an. Există mai multe semne că puterea va încerca să denatureze datele recensământului, intimidându-i pe cetăţenii moldoveni de etnie română, care vor dori să-şi declare adevărata identitate naţională.Campania de românofobie pe plan intern, declanşată de autorităţile de la Chişinău, a fost dublată în ultimii trei ani de atacuri fără precedent la adresa României, acuzată în mod absurd de “pretenţii imperialiste şi expansioniste”. Totodată, o serie de declaraţii ale unor înalţi demnitari comunişti au sugerat un program politic revizionist faţă de România, extrem de periculos pentru liniştea şi stabilitatea regională, prin pretenţia la succesiune a Republicii Moldova în raport cu Principatul medieval al Moldovei, a cărui jumătate de vest forma, la 1859, prin unire cu Muntenia, statul modern România, în timp ce Basarabia (a cărei 2/3 din teritoriu constituie actuala Republică Moldova) era o gubernie a Rusiei ţariste, lipsită de orice suveranitate. Acest “război rece” al oficialităţilor de la Chişinău cu Bucureştiul este profund nociv pentru interesele naţionale ale Republicii Moldova, întrucât “dinamitează” cooperarea, în cele mai diverse domenii, dintre cele două părţi, ignoră generoasa asistenţă acordată de statul român în ultimii 13 ani Chişinăului şi sprijinul pe plan internaţional oferit de România eforturilor de integrare europeană ale Republicii Moldova. Adeziunea formală a guvernanţilor de la Chişinău la valorile europene nu are nici o credibilitate atâta timp cât aceştia cultivă o atitudine agresivă, inamicală faţă de România – ţară vecină, cu care Republica Moldova împărtăşeşte o istorie şi o identitate comună, ţară aflată în plin proces de integrare europeană şi euroatlantică.Sfârşitul anului 2003 a marcat un moment de răscruce pentru existenţa Republicii Moldova, care a fost pe punctul de a-şi pierde independenţa şi statalitatea prin semnarea aşa-zisului “memorandum Kozak” de federalizare, dictat de Rusia, în numele unei iluzorii reunificări cu regimul separatist ilegal din Transnistria. Felul în care înţelege puterea de la Chişinău să susţină aşa-zisul proces de negocieri privind reglementarea crizei transnistrene reflectă o dată în plus natura nedemocratică şi lipsa de transparenţă a actului guvernamental comunist. Puterea a refuzat până acum să ceară în mod clar şi inechivoc Federaţiei Ruse să-şi retragă trupele şi muniţiile din Transnistria, în conformitate cu angajamentele pe care aceasta şi le-a asumat la summit-ul OSCE de la Istanbul din 1999, şi nu a adresat comunităţii internaţionale o cerere oficială de sprijin pentru contracararea atitudinii sfidătoare, de tip neocolonial, a Rusiei faţă de Republica Moldova, împotriva tendinţelor Moscovei de a-şi menţine influenţa politico-militară în această parte a Europei. În loc să vehiculeze “modele” aberante de rezolvare a conflictului transnistrean, care doar ar înlesni legitimarea regimului separatist de la Tiraspol şi transformarea Republicii Moldova într-o anexă geopolitică a Rusiei, guvernanţii de la Chişinău au datoria să se îngrijească de aplicarea standardelor europene în materie de democraţie şi de ridicarea nivelului de viaţă în teritoriul pe care îl controlează. Doar în acest caz locuitorii din Transnistria vor fi stimulaţi să dorească reuni­ficarea cu Moldova şi vor avea voinţa necesară de a-şi alege reprezentanţi care să exprime în mod sincer aceste aspiraţii. O soluţie durabilă în problema Transnistriei trebuie să fie acceptabilă pentru întreaga societate din Republica Moldova. Această soluţie trebuie să implice democratizarea, demilitarizarea şi decriminalizarea zonei transnistrene, păstrând intacte şansele de integrare europeană ale ţării, iar prima condiţie pentru identificarea unei soluţii viabile în chestiunea transnistreană o reprezintă retragerea militară a Rusiei din Republica Moldova. PEN Clubul din Republica Moldova cheamă autorităţile de la Chişinău, partidele politice şi societatea civilă să-şi mobilizeze eforturile pentru eliberarea celor trei deţinuţi politici de la Tiraspol – Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Tudor Petrov-Popa – şi adresează un mesaj similar statelor civilizate, opiniei publice internaţionale. De asemenea, salută iniţiativele unor publicaţii periodice şi ale unor organizaţii civice din România de colectare a semnăturilor pentru eliberarea din detenţie a celor trei cetăţeni moldoveni, prizonieri ai regimului separatist.PEN Clubul din Republica Moldova nu face partizanat politic şi nu urmăreşte interese electorale, pledoaria şi criticile pe care le formulează au la bază propriile sale principii constitutive, inspirate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Pornind de la aceste principii fondatoare şi drepturi inalienabile, PEN Clubul din Republica Moldova cere Partidului Comunist de guvernământ de la Chişinău să renunţe la politicile sale antidemocratice, antiromâneşti şi anticulturale, promovate în ultimii trei ani, şi să-şi confirme prin fapte, nu prin vorbe, adeziunea la valorile democratice, fidelitatea faţă de proiectul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană – interesul naţional major.PEN Clubul din Republica Moldova adresează un apel marilor puteri democratice, organismelor paneuropene, comunităţii scriitorilor din toată lumea, să-şi uzeze întreaga lor influenţă pentru a împiedica lunecarea Republicii Moldova spre un regim politic dictatorial, în care drepturile omului şi libertăţile cetăţeneşti să nu mai însemne nimic.

28  ianuarie 2004, Chişinău Prezentul Memoriu a fost publicat în presa din R. Moldova şi a fost trimis, prin intermediul PEN Centrului Internaţional, guvernelor unor state, unor organizaţii mondiale şi paneuropene, şi mass-media occidentale.

http://www.contrafort.md/2004/111-112/661.html

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>