Notes on the Theory of Political Opinion Formation (Avery Leiserson) – recenzie

      Articolul Notes on the theory of political opinion formation, scris de Avery Leserson, trece în revistă unele dintre ideile cele mai importante referitoare la conceptul de opinie publică. Autorul relevă modurile în care se raportează comunitatea ştiinţifică dar şi persoanele ne-specializate la termenul de opinie publică.   

   Avery Leiserson a fost unul dintre cei mai importanţi cercetători din domeniul ştiinţelor politice, membru a numeroase comunităţi ştiinţifice, beneficiar al multor distincţii şi nu în ultimul rand – o autoritate notorie în domeniu. A activat o mare parte din viaţă în cadrul Universităţii Vanderbilt din Nashville, Tennessee, SUA. Toate acestea recomandă articolul menţionat ca o sursă de informare potrivită pentru oricine e interesat de subiectul opiniei publice, dar şi a metodelor de studiere sau analiză ale acesteia.  

   Articolul începe prin afirmaţia că “în procesul politic, rolul opiniei publice este mai degrabă justificat decât explicat”, ceea ce ne face să credem că termenul dat are nevoie să-i fie motivată existenţa. Apare întrebarea “faţă de cine?”. Tot autorul răspunde în continuare, oferindu-ne un şir de exemplificări reprezentând categoriile de persoane care au de a face cu domeniul dat. Astfel, în contextul idolatrizării termenului de opinie publică, putem vorbi despre eretici, agnostici, ateişti şi necredincioşii agresivi, Cei din urmă par să aibă cea mai interesantă atitudine faţă de opinia publică – “comportamentul politic nu este decât o derivaţie a uniformităţilor sociale adânci rezultate din interacţiunea personalităţii şi culturii în etapele maturizării atunci când indivizii depăşesc experienţa lor socializatoare comună, integrată, cu ajustările dintre părinţii şi ceilalţi membri ai familiei, atitudinile sexuale, dezvoltarea codurilor morale şi credinţelor religioase, experienţelor educaţionale, rolul social şi situarea în cadrul unei clase”.  

   Se accentuează două dintre atitudinile predominante. Mai întâi se menţionează abordarea simplistă a opiniei publice, văzută ca un ansamblu de atitudini care pot fi măsurate prin simpla cercetare (utilizând chestionare, interviuri, sondaje în general), după care opinia publică este definită ca “distribuirea în comunitatea publică a reacţiilor la probleme, personalităţi, simboluri sau evenimente”.   

   În continuare autorul vorbeşte despre diferenţele dintre politicile publice şi opinia publică, ajungând la concluzia că cercetările ce vizează opiniile “au scopul de a extrapola opinia publică de complexul de procese politice, în care autorităţile publice şi liderii de opinie guvernamentali care îşi asumă responsabilitatea pentru formularea programului au anticipat deja consecinţele scrutinului public referitor la viziunile acestora asupra poziţiilor lor responsabile şi influente.”    

   O definiţie edificatoare a lui Harold Lasswell este adusă la cunoştinţa cititorilor: “Opinia politică este acel sentiment predominant care susţine poziţia influentă a liderilor politici sau a elitelor, iar propaganda constituie ansamblul tehnicilor manipulatoare prin care politicienii influienţează atitudinile maselor referitoare la anumite probleme controversate.” Lasswell, este, alături de G. Mosca, W.Pareto şi R. Michels, adeptul teoriei conform căreia “indiferent de modul în care s-a obţinut puterea, ea este trecută în sarcina unei “elite guvernante” (http://www.dictsociologie.netfirms.com/M/Termeni/masa.htm). Or acest lucru îl afirmă Lasswell în articolul lui Leiserson – procesul politic este controlat de anumite structuri aşezate ierarhic şi anumiţi lideri care acţionează în folosul acelor clase sociale din care provin. Opinia publică este controlată de aceste cercuri, fiind orientată spre atitudini favorabile celor dintâi. Anume la acest proces se referă Lasswell prin termenul de “propagandă”.  

   În acest sens, ni se aduc patru caracteristici ale relaţiei dintre opinia publică şi propagandă, căreia îi este caracteristică, în viziunea elitelor, o anumită diviziune tehnică a muncii. Acestea cuprind un set de acţiuni necesare pentru controlul părerilor publicului, printre care şi strângerea de informaţii despre aliaţi, oponenţi şi entităţi intermediare. Toate acestea ne reamintesc, încă odată, despre calomniile şi jocurile politice la care putem asista, prin intermediul mass-media.   În continuare, politologul Avery Liserson expune şapte idei de bază a analizei făcute anterior. Acestea privesc rolul mass-media, a liderilor de opinie (jurnalişti, analişti, politicieni, etc.), dar şi reacţia publicului vizat. Prin aceasta, autorul doreşte să clarifice unele aspecte ale modului în care este percepută opinia publică, atât de către factorii decizionali, cât şi de către publicul larg. Este evident interesul autorului pentru relaţia dintre govern şi mass-media, cât şi stabilirea rolurilor acestora.   

   Deosebit de interesantă este şi enunţarea câtorva întrebări foarte clar structurate. Una dintre aceste întrebări care atrag atenţia în mod deosebit este: “Cum ar trebui ca reprezentanţii mass-media să asigure accesul la sursele autorităţii care formulează programul, fără a pierde elementele vitale ale independenţei necesare pentru perspectivele şi înţelegerea publică?” Însă, pentru a răspunde numai la această întrebare ar fi nevoie de mai mult de un articol. M-a surprins, în acest context, utilizarea expresiei “informarea opiniei publice”, or opinia publică nu poate fi personificată, deci nici informată. Aceasta este rezultatul interacţiunii părerilor, atitudinilor şi comportamentelor mai multor indivizi, şi nu o entitate vie.  

   În ultima parte a articolului, Avery Leiserson determină şi analizează rolurile liderilor de opinie, a mass-media şi al factorilor de decizie. În accepţia politologului american, cercetarea în mass-media din comunitate este de a arăta cum ţin politicile publice care afectează mass-media de caracterul organizaţiilor politice din industria opiniei, impactul politicilor publice asupra grupurilor de control din media, cât şi tipul de aranjamente practicate între managerii media şi liderii publicului guvernamental sau non-guvernamental, în căutare de exprimare publică a viziunilor lor politice.  

   Modul în care este prezentat conceptual de opinie publică în acest material îl recomandă drept o importantă resursă de răspunsuri la varii întrebări ce ţin de acest subiect. Per ansamblu, articolul Notes on the theory of political opinion formation oferă o perspectivă clarificatoare asupra problematicii opiniei publice referitoare la domeniul politicului.                            

Tudor Cojocari