Pe hotar

Mi-e despicata zestrea de inalt

De-un rau hotar cu ape de durere

Si trasa sunt spre-un mal sau celalalt

De-aceiasi forta care-mi da putere.

 

De Chisinau ma-ndeamna ca un dant

Strabunii, via, casa parinteasca,

De Bucuresti ma leaga ca un lant

Si graiul si faptura romaneasca!

Doar inima se afla la mijloc

Si leaga ca o punte apa moarta

Tot asteptand al cerului soroc

Sa ne-nsenine incruntata soarta…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *