Pe hotar
Mi-e despicata zestrea de inalt
De-un rau hotar cu ape de durere
Si trasa sunt spre-un mal sau celalalt
De-aceiasi forta care-mi da putere.
De Chisinau ma-ndeamna ca un dant
Strabunii, via, casa parinteasca,
De Bucuresti ma leaga ca un lant
Si graiul si faptura romaneasca!
Doar inima se afla la mijloc
Si leaga ca o punte apa moarta
Tot asteptand al cerului soroc
Sa ne-nsenine incruntata soarta…
