Sărăcie și ură în loc de politică

Motto: „Aceste mișcări știrbesc din viața noastră creștinească. Au pus și ce-i al lui Dumnezeu și ce-i al Cezarului în același castron. Ei sunt ca o oaste care au un cip montat în minte și se cred mai presus decât Sfânta Scriptură” (preotul Ioan Ciuntu, Catedrala Sf. Teodora de la Sihla)

Acum câțiva ani, eram martorul unor proteste împotriva introducerii pașapoartelor biometrice în România. Acestea erau organizate de un grup compact de oameni al căror comportament părea greu de înțeles. Le-am urmărit și mesajele, chiar dacă nu-mi făcea plăcere, dar degeaba. Nu i-am înțeles și bine-mi pare. În continuare, i-am ignorat.

Astăzi am citit un reportaj în care era prezentat un protest având același mesaj, dar a cărui manifestare a căpătat noi forme. Treptat, acțiunile protestatarilor, creștini ca și noi (de parcă ar mai conta confesiunea fiecăruia) devin rutinare. Aceștia se trezesc dimineața, își fac treburile intime într-un cadru la fel de intim printre colegii lor de protest, discută despre alianță, înghit sarmalele și ”apa dulce” gătite pe instalații improvizate și pregătite de ”oameni speciali care au grijă de toate”, discută despre alianță, se spală pe bucăți la niște lavoare completate cu săpun lichid și prosoape de hârtie, discută despre alianță, se culcă în corturi cu saltele și plapume și perne, discută despre alianță, adorm. Și dimineața o iau de la capăt.

Între timp, lucruri dubioase se întâmplă în ”camping-ul de pe Cebotari street”. Participantele la protest care-și exercită dreptul democratic de a se exprima în public, au roșu la exprimări în privat: „la iurist sau la preot. Noi nu avem binecuvântarea să vorbim”. Democrația lor se rezumă la un satrap, sau în cel mai bun caz, la câțiva satrapi. Mă întreb dacă și aceștia sunt la fel de speciali ca și ”oamenii speciali care au grijă de toate”, invocați adineaori.

Protestatarii luptă pentru adevăr, dar nu au voie să vorbească despre adevăr (ce o mai fi și aia). Asta înseamnă că alții luptă pentru adevărul lor. Alții care nu le-au ”dat dezlegare” pentru a spune ce cred. Maica Domnului este instanța care le spune cât să mai stea pe iarba de sub corturi. Dar poate că la rândul ei și în ochii lor, Maica Domnului n-are nici ea dezlegare de la ”oamenii speciali care au grijă de toate”, să spună ce crede.

Preotul Pavel Borșevici spune că de fapt, creștinii au alte forme de manifestare: postul, spovedania, rugăciunea, dar fiecare în chilia lui. De-asta au creștinii biserici. Cei care au îmbrăcat sutana bisericească și țin slujbe în fața Palatului Republicii fac mendrele unui partid politic despre care ar trebui să-l întrebăm pe Tkaciuk”. Probabil că pașaportul special al lui Tkaciuk îl face să urască perspectiva liberalizării regimului de vize pentru protestatari. Îi vor fi fiind dragi peste măsură și-i vrea acasă, numai pentru el, fără acte ”cu coduri” și fără standarde europene.

În schimb, trecătorii au părere și o și exprimă-n public și-n privat: „De când preoţii au treabă cu politica?”. Dar de când orice protest presupune politică? Uneori mai presupune și sărăcie și ură.


Tudor Cojocariu

Program officer | Researcher | Community manager | Content editor | Columnist

One thought on “Sărăcie și ură în loc de politică

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.