poezie

Ce-ar fi sa bat la usa melcului? Cred ca si-ar scoate coarnele In prag   Si m-ar lasa sa intru-

Ai incaput in gura-lupului Cascata de nesomn. Vin sa ma sprijine Poala catifelei, De frica sa nu te stranut Din

Am adunat tot verdele In palmele Mele Culoarea-mi topeste mainile Se prelinge incet Printre degete. Iarba si frunzele Prind culoare

Un fulg întârziat să vină Îşi caută prin vămi cărare. – Coboară dorul de-mi alină Urează-mi iară sa cresc mare!

Maidan udat de ploi mărunte Îmi gâdilă tălpile. Lovani răsturnaţi Îmi iau minţile. Şi apa curge De mă duce.  

Ascult lumina becului Paloarea mângâie urechea Încreţită de scârţâitul civilizaţiei. Seacă izvorul cu apă vie.      

Unde-i mâna Cerşetoare de păcat Să-i dau piatra din sân? Copii schilozi, schelele mergătoare, Vin umbre ca să-mi fure setea