Trupuri dezgolite de lumină

Se zice că lucrurile multe le arată celor din jur că21330

am fi niște oameni avuți, deci fericiți.

Unii au două case și se simt ai nimănui.

Avuția lor ar crește dacă s-ar muta într-una singură.

Când nu-i vede nimeni,

ei își măsoară averea-n bucățile singurului întreg

pe care îl știau de când erau mici.

Au pornit în lume drept umbre

desprinse dintr-un ceva cu sens închipuit.

Propria lor imaginație i-a făcut să nu-și vadă

trupurile dezgolite de lumina care

se reflectă din libertatea celui de lângă.

Deznodământul este ceea ce ne place

să credem că nu ne poate depăși.

De fiecare dată, îl privim cu îndrăzneală

și-i arătăm că el nu contează de fapt.

Suntem preocupați cu serbarea

libertății de a greși, iar asta ne dă aripi

pe care le purtăm când ne vine rândul.

5 comments to Trupuri dezgolite de lumină

  • indigo  says:

    Lumina nu cere de la nimeni nu nimic, ea isi ia singura ceea ce ii apartine… probabil si tu te regasesti in randul lor, a celor dezgoliti de lumina… realitatea unor vremuri care alearga nebuneste…

  • Tudor Cojocaru  says:

    De fapt, am scris versurile acestea cu gandul la Tara si la reintregirea ei. Ia uite, gasesti locurile mai evidente in care se regaseste motivul asta? 🙂

  • Lilia Cazacu  says:

    daca am fi privati de lumina am muri…prin lumina intelegand mai mult decat soare…

  • Tudor Cojocaru  says:

    Evident. Aici lumina semnifică demnitatea și conștiința. O vezi? 🙂

  • Lilia Cazacu  says:

    eu o simt…

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>