Workshop şi eveniment cultural pentru obosirea creierului | Tudor Cojocariu

Workshop şi eveniment cultural pentru obosirea creierului

M-am trezit la 7 şi după ce m-am minunat de mine însumi şi de hărnicia de care am dat dovadă, m-am pornit cu toată determinarea spre casa studenţilor Preoteasa din Plevnei.
Urma să participăm la un workshop legat de chestiunea reprezentării studenţilor români basarabeni de către asociaţiile acestora din România. Chiar dacă sunt preşedintele celei mai mari structuri a studenţilor basarabeni, niciodată nu am fost adeptul ideii de „reprezentativitate” în cazul nostru. Poate că voi dezvolta subiectul în vreun articol următor. Oricum, am putea spune că LSBR e reprezentativă pentru că încorporează cel mai mare număr de asociaţii din ţară, respectiv nu există vreuna “mai reprezantativă” decât noi ca număr de membri şi activităţi, pe de o parte, iar pe de altă parte, LSBR nu este reprezentativă (la fel cum nici oricare alt ONG nu este) pentru că numărul de facto al membrilor acestora cu tot cu voluntarii care gravitează în jurul lor luaţi împreună abia dacă pot constitui 10% din numărul total de studenţi basarabeni din ţară. Am mai discutat la atelier şi despre problemele pe care le întâmpinăm noi ca asociaţii, împărţindu-le în 2 categorii mari, respectiv în unele care ţin de atitudinile şi manifestările individuale, iar cealaltă care ţin de cadrul legal şi instituţional din stat. Am ajuns la concluzia că atâta timp cât cadrul nu va fi adaptat la nevoile şi realităţile prezente, degeaba ne vom zbate cu toţii încercând “să schimbăm ceva”, vorba aia.

Apoi am hotărât noi toţi cu tot cu studenţii maghiari care tot încercau să ne pună în aceeaşi oală cu ei (noi refuzând vehement), că trebuie să colaborăm strâns-strâns (până la sufocare probabil). Unul dintre colegii noştri din ANOSR a zis la un moment dat că ar trebui să se pună accentul pe „cultura noastră basarabeană”. Evident că i-am sărit cu toţii în cap, un pic prea pripit poate, or el, omul, era de fapt bine intenţionat. Amintesc – nu există o cultură basarabeană sau moldovenească. După prânz (mulţumim frumos, ANOSR) am continuat discuţiile. Am mai vorbit noi de una-de alta, urmând ca să fie înaintată o rezoluţie către instituţiile statului. Sunt sceptic în privinţa eficienţei demersului nostru, dar având în vedere că nu le spunem cine ştie ce noutăţi, s-ar putea să ne şi bage în seamă. A fost o experienţă utilă per ansamblu, nu atât prin ceea ce am pus pe hârtie pe parcurs (pentru că am tot pus pe hârtii argumentări şi demersuri către oficialităţi), ci mai curând pentru că ni s-au oferit condiţiile necesare pentru a ne asculta şi auzi între noi, mai ales între noi, românii de pe ambele maluri ale Prutului, nevoie resimţită grav, apropo de izolarea/autoizolarea basarabenilor pe care am tot menţionat-o pe parcurs.

Pe la 16 ne-am pornit către sala de cultură a MAI. Acolo avea loc evenimentul cultural în memoria lui Grigore Vieru. Lumea a început să vină de pe la 16:30. În mare parte au fost oameni în vârstă. Am încercat noi să promovăm evenimentul, dar dacă nu există interes, degeaba… Nu vor tinerii, colegii noştri să vină la asemenea evenimente. Spun ei că e bine, că e frumos, felicită organizatorii, dar totuna nu vin. C’est la vie… Noi oricum ne vom implica şi data viitoare.

Am fost rugat să vorbesc în faţa publicului. Trebuie să recunosc, Grigore Vieru m-a marcat în primul rând prin versurile cântate de Doina şi Ion şi poate, prin Abecedar. Am citit prea puţin din poeziile sale şi nici nu m-au fermecat în mod deosebit, fiind mai înclinat spre Blaga. Nu îi pot nega însă influenţa pe care a avut-o în tot ceea ce înseamnă fundamentarea valorilor moldovenilor din stânga Prutului. Blândeţea, bunătatea, înţelegerea, modestia şi veşnica răbdare, sunt cu toate trăsături şi totodată valori promovate de poetul român Vieru, la care am aderat „cu mic-cu mare” cei mai mulţi dintre noi, chiar dacă nu ne dăm mereu seama. Mi-a fost greu să vorbesc. Cultura nu este specialitatea mea, dar a trebuit să fac un efort. Am uitat vreo 4 idei pe care intenţionam să le enunţ. Am tot repetat „valori”, „principii” şi „poet” de vreo 2 ori, chestie care nu mă caracterizează în mod normal. Nici contact vizual cu publicul nu am putut să am, pentru că mă orbeau reflectoarele. Bine că măcar sonorizarea a fost relativ bună.

Per ansamblu, a fost un eveniment reuşit. Reţeta a fost una simplă: personalităţi de valoare (Dabija, Matei, Theodorescu, Panţîru, Chilari, Mocanu, Gheorghelaş), o prezentatoare/organizatoare foarte inspirată şi, desigur, o echipă de studenţi plini de energie şi entuziasm – Dan, Dana şi Mihaela s-au mişcat pe cinste.

Închei aici. Somn.



Tudor Cojocariu

Development enthusiast | Marketing uplifter

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.