Scrisoare deschisa catre E.S. Ambasadorul SUA la Chisinau

Excelență,

Am citit interviul pe care l-ați dat televiziunii de stat cu prilejul marcării a 25 de ani de la dobândirea Independenței RM față de URSS și m-am întristat. Să vă explic de ce.

Din fericire pentru mine, fac parte dintr-o generație care nu i-a așteptat pe americani până când i-au prins comuniștii și i-au împușcat. Dar aceste imagini rămân acolo, în memoria noastră și în arhivele recente ale istoriei. Noi suntem mai norocoși decât cei dinaintea noastră, pentru că așteptarea noastră are toate șansele să se materializeze cumva. Cumva altfel, pentru că vremurile s-au schimbat, iar venirea americanilor este pentru noi totuna cu democratizarea, dezvoltarea, europenizarea și, în unele cazuri, cu reunirea RM cu România. Cu revenirea la normal, adică.

Pentru generația mea, venirea americanilor nu va fi niciodată totuna cu venirea velikorușilor. Asta pentru că americanii, spre deosebire de velikoruși, fie ei imperialiști, sovietici sau putiniști, nu ne-au călcat niciodată cu bocancii sau cu șenilele. Americanii nu ne-au măcelărit niciodată familiile și nu ne-au distrus localitățile. Americanii încearcă să ne arate că se poate trăi și altfel decât în comunism. Ba chiar mai bine. Americanii ne învață să ne pese unii de alții, construind comunități vii în locul unei societăți muribunde. Americanii ne construiesc și drumuri și spitale și aziluri, ne sprijină ONG-urile și afacerile. Acestea sunt deosebiri de care, mă tem, mulți dintre reprezentanții de azi ai oligarhiei noastre pe care Occidentul o mângâie obsesiv pe cap nu sunt și nu vor să fie conștienți. Or admiterea acestor fapte ar însemna să-și desconsidere propriul lor sistem de valori, care rămâne unul profund sovietic și anti-occidental. Dar știți care este, pentru noi, cea mai importantă deosebire dintre americani și velikoruși, Excelență? Faptul că, ocupația de la 1940, dezmembrarea țării noastre, propaganda și crimele care au urmat nu au fost mâna americanilor, ci a nomenklaturii velikoruse.

Chiar Dvs., Excelență, ne-ați învățat limba română într-un an, din respect pentru moldoveni, precum recunoșteați într-un interviu de la începutul mandatului. Asta în timp ce ambasadorii Federației Ruse nu ne-au vorbit niciodată limba. Tocmai de aceea, așteptările noastre de la poporul american și de la Dvs. personal sunt cu totul altele. Nu ne-am fi așteptat, de exemplu, să desconsiderați viziunile tuturor oamenilor de știință, de cultură, a intelectualilor, în fond, care au susținut în nenumărate rânduri că locuitorii de pe dreapta și stânga Prutului fac parte din aceeași națiune și că au aceeași istorie, același background cultural și valoric. Sigur, înțelegem bine că afirmațiile au fost făcute în contextul reiterării sprijinului SUA pentru ca RM să devină o democrație consolidată în cadrul unor granițe certe și cu o populație educată. Sprijinul este, vă asigur, apreciat. Dar, în cazul nostru, statul nu este totuna cu națiunea. A merge mai departe, negând identitatea românească pe care și-o asumă o bună parte din societatea noastră, aspirațiile de reîntregire națională și eforturile atâtor generații de a repara accidentul istoric al ocupației sovietice, este prea mult și dezamăgește foarte mulți moldoveni. Până și membrii clanului de la putere, care se reproduce ca o hidră de la Independență încoace, recunosc, iar uneori chiar proclamă unitatea noastră națională, de cultură și istorie. Fără a admite modificarea granițelor ce-i drept și doar atunci când e vorba să primească bani din bugetul României. Dar aceasta este o altă discuție.

Afirmațiile Dvs. ne dezamăgesc pentru că noi avem o cu totul altă imagine despre SUA și americani. Ne-am creat această imagine crescând, începând cu anii 90, în cultura țării pe care o reprezentați și asimilând valori precum dreptatea, onestitatea, triumful binelui și toate celelalte. Mai mult, unii dintre noi am beneficiat de vizite, burse și de multe alte programe finanțate din taxele conaționalilor Dvs. În ceea ce mă privește, experiența programului Open World, prin care am trecut în toamna anului 2014, a contat foarte mult. Lucru pentru care voi rămâne recunoscător, pentru că am cunoscut oameni extraordinari care mi-au reconfirmat valoarea adevărului, a sincerității, a deschiderii și a lucrurilor temeinic făcute. De exemplu, gazda noastră din America a fost surprinsă să afle că limba pe care o vorbim noi este cea română, el folosind cu referire la noi expresia ”vorbitori de limbă moldovenească”. Dar, după câteva discuții cu noi, acesta a avut deschiderea și înțelegerea necesare pentru a-și schimba formulările. Iar eu sunt convins că și Dvs. veți face la fel și veți ține cont de valul de reacții care, iată că nu au întârziat să apară în urma interviului pe care l-ați acordat.

Știu că țara Dvs. nu-și dorește un nou război rece. De fapt, nu-și dorește nici un fel de război și nici măcar un conflict. Cel puțin nu în această parte a Pământului și nu cu implicarea rușilor, care oricum trăiesc și gândesc într-un sistem de valori paralel. L-am tot auzit repetând acest lucru și pe secretarul general al NATO, în contextul instalării scutului antirachetă din România. Dar a renunța la RM este o greșeală. Or, girarea unui non-proiect precum este construcția unei ”națiuni moldovenești” înseamnă a renunța la noi în favoarea mizeriei și autoritarismului rusesc. Asta pentru că invenția ”națiunii moldovenești” a fost doar un element de propagandă menit să legitimeze actul ilegal al ocupației sovietice. Și, pe urmă, s-ar putea ca în raport cu rușii să fie nevoie doar de mai multă fermitate, nu neapărat de forță armată.

Scriind aceste rânduri mi-am amintit de un citat al președintelui Teddy Roosevelt, pe care l-am văzut pentru prima oară inscripționat pe postamentul propriului monument în filmul-alegorie Red Dawn (Invazia roșie) și care-mi va servi drept încheiere. După cum probabil știți, pelicula prezintă povestea unui grup de tineri prieteni americani care se refugiază undeva în munții din Colorado, în urma unei invazii a forțelor armate sovietice. În scurt timp, deși puțini, speriați și fără experiență, aceștia devin cea mai temută grupare de gherilă împotriva celor care începuseră al treilea război mondial. În engleză, citatul sună în felul următor: “Far better it is to dare mighty things, than to take rank with those poor, timid spirits who know neither victory nor defeat.”

În speranța că veți ține cont în viitor de aceste idei, comune și altor conaționali de ai mei, vă asigur de toată considerația.

Tudor Cojocariu

Notă: Prezenta scrisoare a fost transmisă în formă electronică pe adresa Ambasadei SUA la Chișinău odată cu publicarea acesteia pe blog, în dimineața zilei de 29 august 2016.

Update 1. Ambasada a venit cu un răspuns pe care nu l-am putea considera decât evaziv. Din păcate. Reproșurile celor care s-au revoltat au ținut de chestiunea identității naționale, în primul rând. Abia apoi de cea a Unirii, respectiv a modificării granițelor statelor.

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>