Un minim efort pentru un pas inainte
Un raport al Curții de Conturi Europene publicat astăzi, arată că finanțarea de 782 de milioane de euro acordată RM nu a fost folosită eficient. Responsabile se fac atât Comisia Europeană, care nu a fost (sau nu a vrut să fie) suficient de exigentă cu guvernările, cât și respectivele guvernări din era oligarhului, care au fost prea corupte și incompetente pentru a genera o dezvoltare vizibilă a societății. Faptul că atitudinea pozitivă a Comisiei față de conducerile de până acum a fost mai degrabă nemeritată și politicianistă nu mai poate fi contestat. La fel cum nu pot fi contestate discordanțele dintre promisiunile și (non)realizările guvernărilor ”proeuropene” de până acum. Până și cele 2 mari realizări notabile, respectiv liberalizarea regimului de vize și a comerțului au fost tot decizii politice ale liderilor Uniunii.
Totuși, deși eram conștienți de aceste lucruri, era nevoie și de un document public, scris pe înțelesul tuturor, care să contribuie la spargerea mitului europenității găștii de la guvernare. Nu cred că acest document va fi valorificat pe deplin de către opoziție, fie aceasta politică sau civică, dar cred că e de datoria noastră să încercăm să-i facem cunoscute concluziile câtor mai mulți moldoveni. Asta pentru că, acești moldoveni, concetățeni de ai noștri, riscă să-și dea votul pe 30 octombrie pentru unul dintre personajele macabre care îi mint zi de zi în legătură cu presupusele mari realizări și avansarea pe ”drumul european”. Eu însumi le-am susținut proiectul, cu sila aferentă, ce-i drept, din simplul motiv că am rezonat cu acel proiect proclamat. Și nu regret, pentru că alternativa ar fi fost un model și mai îndepărtat de valorile mele. Altfel spus, pe lângă corupția generalizată, am fi avut și o suprimare a drepturilor omului, un oligopol economic și mai pronunțat, o ideologizare a educației și culturii și multe alte ”beneficii” ale modelului putinist de trai.
Îndelungatul și chinuitul proiect al integrării europene a națiunii române, care include cele două state românești, nu a început și nu s-a terminat cu actualele partide de la putere. Integrarea europeană se produce progresiv și continuă pe ambele maluri ale Prutului, deși un mal a aderat acum 9 ani, iar celuilalt îi scad șansele de la o zi la alta de a adera, din cauza unor guvernări cleptomane.
În ceea ce mă privește, deși actorii se schimbă, aspirațiile mele rămân aceleași și pot fi sintetizate în felul următor: RM trebuie să se dezvolte într-atât, încât decalajul față de România să fie suficient de mic pentru a nu încetini irecuperabil dezvoltarea acesteia și prosperarea națiunii române în ansamblul ei.
Această aspirație simplă a rezonat, la un moment dat și într-o anumită măsură, cu ceea ce promiteau, de exemplu, PL și PLDM, în calitatea lor de partide mari și cu șanse de a guverna. De aici și susținerea multora dintre noi. Asta deși formațiunile însele n-au avut niciodată gânduri de colaborare, ci s-au tot înjunghiat pe la spate până când pe unii dintre ei i-a îngropat oligarhul. Între timp, s-au pomenit ambele în toiul unui proces de decadență, care le va face, probabil, să se contopească în alte partide (cazul PLDM), sau să dispară din viața publică (cazul PL). Cam până aici le-a fost și nu e nici o tragedie. Tragedie ar fi fost, în schimb, dacă oamenii care au crezut în viziunile declarate ale acestor partide, ar fi decăzut și ei. Aceștia, însă, doar s-au retras din viața politică, au emigrat, sau, mai nou, s-au implicat în noile proiecte politice. La fel cum, în trecut s-au repliat după declinul Frontului Popular, al PPCD, al PFD și așa mai departe.
Nu știu care este forma de distribuire a acestor oameni și a urmașilor lor în partidele care și-au lansat ieri candidații la prezidențiale, dar este evident că ideile și viziunile lor și totodată ale mele, se regăsesc în cea mai mare măsură într-unul dintre acești candidați. Vă propun vouă, cititorilor mei, să luați o pauză de la propaganda zilnică căreia îi sunteți supuși într-un mod cu totul sadic, pentru a vă convinge de diferențele dintre personaje politice cu un profil accesibil, cu un istoric arhi-cunoscut, dubios și, în unele cazuri, infam.
Analizați-le discursurile, mesajele, programele, intențiile, angajamentele, faptele, istoricul și tot ce mai puteți. Luați-vă câteva ore pentru a vedea cine sunt aceștia, cum au devenit ceea ce sunt, cum au dobândit ceea ce au, cum își argumentează deciziile și, nu în ultimul rând, cum, dar mai ales dacă, își justifică deciziile anterioare și răspund reproșurilor oponenților lor.
Ne aflăm, sunt conștient, într-o perioadă în care lehamitea este termenul care descrie cel mai bine starea noastră de spirit. Români sau minoritari. Bogați sau săraci. Unioniști sau stataliști. Ne-am săturat cu toții să fim înșelați și abuzați. Tocmai de aceea, un minim efort de cercetare poate însemna un mult-așteptat pas înainte. Fie el și unul timid. Avem această șansă pe 30 octombrie. Și, poate, cândva, peste încă vreo 25 de ani, vom avea un guvern care să nu mai fie trecut la capitolul Corrupt. Hopeless. Third world de către partenerii de dezvoltare.
