4 gazde si 1 oaspete, sau cum a cedat Tudor Darie (NMG / Unimedia) hartuielilor noastre

Inca din momentul in care am aflat de pe blogul lui Dumitru Ciorici ca Unimedia va trimite pe cineva sa monitorizeze activitatea Summit-ului NATO desfasurat la Bucuresti, mi-am aratat dorinta de a-i cunoaste pe cei care au revolutionat mass-media de la Chisinau. Nu degeaba se cheama New Media Group.

Am luat legatura pentru prima oara cu Tudor Darie postand un comentariu pe blogul sau. Mi-a raspuns in scurt timp, dupa care ne-a gasit si Nadina (careia ii atrag atentia ca inca nu are blog si spre care nu pot plasa un link) prin ciberspatiu. Vitalie Cojocari (de la ProTv) era deja pe ”lista de bere”. Vlad Durnea, reprezentantul OSBB, s-a descurcat singur in a-l ”vana” pe Tudor, astfel incat mi-a sunat deja la Bucuresti anuntandu-ma ca vine si el. Inainte cu o zi, adica joi, Tudor imi spuse ca ramane sa ne vedem sambata, astfel incat m-a cam surprins schimbarea de planuri (din cauza nu spun cui, poate recunoaste chiar el cu ocazia asta…). A fost in regula, nu aveam nimic planificat pentru vineri seara, poate doar odihna. Dar, avand in vedere ca odihna e ceva care inca imi permit sa o aman, nu am stat prea mult pe ganduri in a accepta intalnirea, pe care sigur nu mi-as fi putut permite sa o ratez.

Am ajuns la fix in Piata Universitatii. Ploua marunt, ceea ce nu le-a incurcat baietilor sa se plimbe cu mainile in buzunare si fara umbrele prin fata Teatrului National Bucuresti. Tudor parea chiar interesat de ceea ce ii arata si povestea Vlad, lucru demn de admirat dupa trei zile de munca. Nu am mai zabovit. In 10 minute am ajuns La Conac, un local vechi din centrul Bucurestiului, probabil fosta resedinta boieresca. Acesta a devenit destinatia mea preferata de ceva vreme intrucat toate localurile colorate, afumate si galagioase a la McDonald’s, Spring Time sau aproape oricare altul, imi stateau deja in gat. Avand in vedere ca eram cu totii dupa o zi de munca, am hotarat sa stam tocmai in acest local linistit si ”ca la bunica” (dupa cum a remarcat si Nadina la un moment dat). Pe drum ne-am intalnit cu George si Andrei, doi dintre cei cativa tineri care au organizat protestul din iunie 2006, pentru cei 4 elevi de la liceul Gh. Asachi, dar si initiatorii campaniei Basarabia, Pamant Romanesc. Era vineri seara totusi, cand nu se prea sta in casa. Mai tarziu l-am intalnit si pe Dave, un alt prieten vechi care ne-a ajutat mult de cand am ajuns in Romania.

Odata ajunsi, ne-am pus pe treaba. Ma refer la discutiile aprinse despre evenimentul care tocmai se incheiase, nicidecum la bere, mici sau alte bucurii gastronomice ”sanatoase”.

Atmosfera era neasteptat de familiara, sau cel putin asa am simtit-o eu. Discutiile, care in scurt timp au devenit dezbateri, s-au axat in primul rand pe Summit-ul NATO, motivul pentru care a ajuns Tudor in capitala romanilor, dar si pe situatia politica din RM din prezent. Am incercat sa facem o legatura intre ceea ce se intampla in lume la cel mai inalt nivel si ceea ce se intampla in statul romanesc din care provenim. Concluzia a ramas cam aceeasi ca si pana acum: totul se va schimba in timpul apropiat, va fi construita o noua generatie care va reforma clasa politica si care va veni cu un discurs modern, european, bazat pe realitatile cunoscute si nu pe false ideologii.

In scurt timp am primit un sunet de la Vitalie. Nu il mai vazusem de foarte mult timp. Era prima oara cand il vedeam imediat dupa munca (era deja ora 20:08). Arata (si sper ca nu se si simtea) a om chinuit si exploatat, dar care inca mai are multe de facut si de spus. Asa se intampla cand lucrezi intr-o televiziune care are pretentia de a avea cea mai mare audienta din tara.

Incepuse sa fie si mai interesant. Eram deja patru. Va dati seama ca odata cu venirea unui reporter de la o televiziune importanta, discutiile capatau o noua dimensiune – cea creata de omul care judeca evenimentele vazute prin ochii eroilor din stiri in paralel cu ce vede cu ochii proprii. Am mai ras de prostiile lui Jiji si tabloul cu…acelasi Jiji! Numai ca de data asta gol – un adevarat Ulise al modernitatii, ce sa mai vorbim…

Dupa 20 de minute i-am auzit si vocea Nadinei in receptor. Inca un cetatean onorabil al statului care venea la ora 20:29 de la munca. Muncim, muncim si pana la urma ne reculegem fortele tot la un pahar de vorba. Nu mai bine ne-am reculege direct?..

Cand am ajuns la TNB, PR-ista noastra inca rezista bine si nu m-a injurat pentru ca m-a asteptat in ploita, cu toate ca incepea deja sa se faca frig. Bucurestiul e foarte frumos noaptea. E mult mai liniste, mai luminos, iar oamenii sunt mult mai relaxati. Asa eram si noi.

Venirea unui PR-ist printre noi, dar si a unei reprezentante a sexului frumos, in acelasi timp, care trebuia sa faca fata debitului extraordinar de idei geniale care zburau de colo-colo, a fost un lucru cat se poate de bun, intrucat anume concepte precum ”manipularea”, ”imaginea produsului”, ”joc al puterii”, ”influenta” sau ”asteptarile publicului” pot trimite la perspective noi de abordare a subiectelor legate de politica si societate. Apropo de concepte, am incins o discutie aprinsa cu Vitalie despre demagogie si cine dintre politicienii nostri poate purta cu mandrie titlul de ”demagog”. Castigatorul desemnat unanim a fost actualul presedinte al RM, Vladimir Voronin. Felicitari domniei sale si speram sa isi revina intr-un final din transa anti-romaneasca provocata de elementul sovietico-rus.

Ne-am pornit cu greu. Parca am mai fi stat la vorba. Pacat ca inca nu rezolvaseram cele mai grave probleme ale omenirii. Au ramas plutind acolo pana data viitoare, insa nu si pana la urmatorul Summit.

A urmat plimbarea pana in Piata Unirii (”a taxiurilor” cum i-a zis Tudor), plimbare mai mult decat benefica intrucat aerul era foarte proaspat, iar lumina aurie care se reflecta in stropii de ploaie de pe asfaltul intunecat ne facea sa uitam ca eram in acel Bucuresti nebun de care am auzit cu totii. De aici ne-am imbarcat si am dat startul turului orasului. Din Unirii in Vitan, din Vitan in Baneasa, iar din Baneasa in Pantelimon. Dupa spusele taximetristului, i-am indeplinit jumatate din planul pe acea noapte datorita distantei parcurse. Asta e, norocul lui, ca doar nu dai in fiecare noapte peste 4 basarabeni bine-dispusi…

Am ramas cu cele mai placute impresii dupa aceasta intalnire.

Chiar daca la prima vedere pare un lucru banal, iesirile cu oamenii care iti inteleg ”of”-urile, care au trait o buna bucata de vreme in acelasi mediu si care au aproximativ aceleasi preocupari sunt ca o gura de aer proaspat care te poate incarca cu energie pentru inca multa, multa vreme…