Acasa. Chisinaul de care am nevoie

3Iata-ma revenit in Bucuresti. Imi tot vine sa ii spun „acasa”, dar parca nu suna la fel de potrivit cum suna cand ma refer la Chisinau. Inca din primele clipe ale revenirii mele, cand felinarele inalte aprinse, amenintator parca, deasupra capetelor noastre ascunse sub acoperisul masinii, am avut un sentiment de instrainare si un fel de frica de nou. Senzatia aceasta este data, chiar si dupa 3 ani de sedere (si dupa 10 ani de plimbari peste Prut si inapoi), de acelasi oras imens si aglomerat, un „mare spital de boli mentale, dincolo de aparentele banale”, cum zicea un vers dintr-o piesa aproape uitata din copilaria mea. Prea multe ganduri nespuse si prea multe lucruri neterminate zac in acest Bucuresti fumuriu si totusi uneori excesiv de stralucitor pana la extravaganta. Un loc plin de contraste, intr-adevar, care ascunde mult mai multe decat poate cunoaste un singur om. Lucruri firesti, dar care raportate la Chisinau isi schimba intelesul.

Acasa a fost bine, ca acasa si ca intotdeauna. Nu mi-am facut planuri, ca de obicei. M-am lasat purtat de val, ca de obicei. Si m-am simtit extraordinar, tot ca de obicei.

Avem un oras superb. Ma conving de acest lucru de fiecare data cand ii calc…asfaltul. Nu mai are rost sa staruiesc prea mult asupra starii familiare pe care mi-o imprima vizitele acasa. Cat de ciudat suna: „vizitele acasa”! E o corcitura din cuvinte aceasta, nu are nici un sens.

In primul rand, trebuie sa spun ca am avut din start tendinta sa bat intregul oras la pas, chiar daca vremea de aici e mereu mai rece decat in Bucuresti, ajungand in ultima zi pana la –9.  Tot plimbandu-ma, am ajuns si in sectoru11l Rascani unde am observat un panou care zace semet acolo de cativa ani (vezi img alaturata). De fiecare data raman la fel de nedumerit si merg mai departe, cu mintea parca resetata, abatuta de la toate gandurile ce le aveam inainte. Puteti observa ca acel panou se refera la victimele pe care le-a avut defuncta uniune sovietica, tributara unui regim criminal si fals, la un razboi nefericit care a luat viata atator oameni, pentru o ambitie grandomana. Nu are rost sa discutam detaliile razboiului acum, or eu am tinut sa evidentiez anume structura panoului si mesajul transmis. Asadar, ambalat intr-un invelis care pare modern si actual, acesta face trimitere la o perioada de trista amintire care a luat, inclusiv poporului roman, atatea vieti! Desigur, jertfa basarabenilor cazuti si a familiilor lor nu poate fi uitata, dar nici batjocorita de cei responsabili cu furnizarea de directii si idealuri. Acestia nu au murit pentru „patria sovietica” si nici pentru monstrii de la conducerea acesteia, ci doar si-au indeplinit cu onoare datoria fata de…un regim.

4Un alt detaliu pe care nu am putut sa il evit, sunt numeroasele afise cu EuTv-ul lui Rosca (vezi img alaturata), amplasat pe mai toate statiile de troleibuze. O fi coincidenta ofensiva publicitara portocaliu-visinie de acum si atacurile impotriva ProTv-ului din partea acelorasi indivizi? Ma indoiesc…

De asemenea, am regasit in RM ceea despre ce auzeam de mai multa vreme pe la Bucuresti, si anume povestioarele lui Voronin despre Moldova mare intrupate in diverse imagini si mesaje destinate subconstientului uman individual, dar mai ales celui colectiv. Harti cu Moldova mare, istoria lui Stati cu aceeasi Moldova mare si verde pe coperta, intampina vizitatorii prin librarii.5 Revista Moldova (vezi img alaturata) de prin chioscuri, fete ale acelorasi Diacov, Rosca si altii ca ei, toti sefi din garda veche a politicii moldave sunt greu de evitat prin spatiul public din orasul nins. Toate acestea te fac sa crezi ca in tara lui Vova toate sunt bune si frumoase, ca aceasta prospera si oamenii sunt fericiti si incantati (vezi declaratiile „sefului” de stat in legatura cu opozitia, sondajele, atentionarile facute de europeni si celelalte).

2Cu toate acestea, m-am bucurat sa vad mesaje cu un continut curat, fara tente de manipulare sau comandate de prin tari straine (aveti imaginile alaturate), cu atat mai mult cu cat unele dintre acestea se aflau pe peretii neingrijiti ai fostei scoli nr. 1, actualul liceu „teoretic” (roman-francez, de fapt) „Gheorghe Asachi”, mandru absolvent al caruia sunt si eu.

Tags:  ,

20 comments to Acasa. Chisinaul de care am nevoie

  • Oxana Greadcenco  says:

    te inteleg perfect, probabil acest traseu continuu( care s-a transformat in unul sufletesc), aceasta rotatie de stari ( cind esti la Romania ti-i dor de Moldova, cind esti in Moldova ti-i dor de Romania) va face sa intelegem ce inseamna aceste destinatii pentru fiecare, dar si pentru noi toti, ca popor.

    Sarbatori fericite!

  • vio  says:

    Oxana, Romania e tara, nu oras, deci corect e “in Romania”, si nu “la Romania”.

  • nadiusha  says:

    te-apuca nostalgia cind revii la Chisinau, nu? frumos oras trebuie sa ne mindrim cu el :))

  • socolenco  says:

    “cind esti la Romania ti-i dor de Moldova..”

    Doamne, eu credeam ca doar cei care lucreaza prin Italia spun “la Moldova” sau “la Italia”… trist ca mai scapa asta gresela si un student.

    VD, eu m-am apucat sa scriu comentariu asta indata de cum am citit pe primul, ai fost mai rapida. Bravo. Sper ca nu se supara Oxana daca postez si eu acest comentariu, pentru ca vreau doar sa invatam unii de la altii fara a face mare zarva.

  • nadiusha  says:

    Chiar a fost o lovitura sub centura socolenco…nu era neaparat sa-i faci si tu observatie fetei (Oxanei), la sigur ca nu se supara ca-i fata desteapta, dar oricum…

  • vio  says:

    nadiusha,
    decat sa ne miorlaim asa si sa ne bazam pe presupuneri gen “la sigur ca nu se supara ca-i fata desteapta” ap mai bine zici verde in fata asa cum este, altfel nu mai jungem la “Schimbarea” despre care tot vorbeste 24/24 Bargan.
    asta-i lovitura sub centura? /:)
    come on…

  • nadiusha  says:

    OFF!!!
    iaka deamu si colegul mi-l bagi aici (Bargan i mean); sunt de-acord cu tine doar partial, pentru ca nu intotdeauna cind faci observatie unei persoane asta face parte din “formula ideala” care duce la MAREA schimbare, uneori mai e nevoie si de un oarecare adevar mai putin dureros, if know what i mean :))

  • vio  says:

    “uneori mai e nevoie si de un oarecare adevar mai putin dureros”

    faptu ca Oxana face greseli e un “adevar dureros”? /:)
    mai grav e ca si ea, din cate am inteles, e adepta a “MARII schimbari”, la fel ca si tine, tu fiind membru PL.

    in ritmu asta nu vad la ce schimbare ajungem, vom asista mai degraba la o inlocuire a unei generatii de agramati cu o alta, decat la schimbare (sa’mi fie iertata repetitia cuvantului “sch…”).

  • nadiusha  says:

    eu te iert vio :))
    ok atunci sa ne spunem totul verde-n fata dupa cum ai zis tu si in acest caz LA SIGUR ca ajungem la marea schimbare!!!
    Asa sa fie :))

  • deadpromises  says:

    Dumnezeule! Fetelor, fiecare greseste, nu? Faceti din tantar armasar, si o mai si intindeti pe toata pagina. 🙂

    Tudor…tie multumesc pentru tot!

  • vio  says:

    @ nadiusha:

    merci pentru iertare, esti foarte amabila.

    @deadpromises:

    daca este spatiu, de ce sa nu ne intindem? 🙂 prob e ca daca vrei sa iti consturiesti o imagine (publica, mai ales, dupa cum incearca unii) pai trebuie sa ai grija si de cele mai mici detalii, plus ca asta e o formulare pe care o intalnesti in orice loc din RM si mai si zgarie urechile pana la refuz.

    amu, ca sa ma mai refer si la subiect, Tudor intr’adevar a cam emotionat lumea prin postarea asta, da fraza de final in genere m’o facut visatoare (de poza nici nu mai pomenesc ca e extraordinar de draguta, treb sa fii chior sa nu observi ;)) ) .
    sper sa observ si eu, la fel ca si Tudor, laturile astea mai bune ale Chisinaului cand merg acasa…..

  • Tudor Cojocaru  says:

    Eu ma cam asteptam la dezbateri sanatoase pe aici, asa ca nici nu ma surprinde, sincer.
    Cu toate acestea, credeam ca subiectul va fi un pic altul, adica ceva legat de oras, atmosfera de sarbatori, sau chair iubirea dintre oameni, de orice fel ar fi ea.
    Oxana, sunt de acord cu ideea ta. Sunt doua teritorii diferite doar formal. Pentru mine numai Chisinaul e acasa, daca il raportezi la alte orase. In acelasi timp, Romania si Basarabia e tot acasa, daca le comparam intre ele :).
    Vio, spatiu este, folositi-l cu incredere pentru lucruri nobile ;-). Despre lucrurile frumoase pe care se presupune ca le vei observa la Chisinau: cu siguranta nu vei observa nici o Steluta ca a mea :-D.
    Stela, placerea a fost de partea mea :-D!

  • vio  says:

    ghini ca nu te surprinde, Tudor 😛
    da mie una mi’i interesant – cumpara cineva revistele alea gen “Moldova”? le’am observat si eu pe la chioscuri, da nu m’a tentat niciodata sa le cumpar…

  • Tudor Cojocaru  says:

    Cum zicea “librarita” despre istoria lui stati, o cumpara doar cei care nu mai gasesc prin librarii carti de bancuri :).
    Cred ca se refera si la glamuroasa revista Moldova.

  • nadiusha  says:

    vio si tie mersi pentru intelegere.
    deadpromises de ce sa nu ne intindem pe toata pagina este de unde, nu? trebuie si noi sa ne manifstam putin :))
    Tudor tie un grand mersi pentru articol e pur si simplu minunat chiar daca dezbaterile nu sunt atit de sanatoase precum ai fi vrut tu…
    La Multi Ani la toti!

  • Dinu G  says:

    frumoasa fata, Tudore! =))

  • Tudor Cojocaru  says:

    Nadiusha, apreciez parerea ta si laudele. Multam!
    p.s. eu Va Rog sa utilizati spatiul de aici :-)!
    Dinu, multumim si pretuim laudele :D. Mi-am permis sa vorbesc in numele Stelei.

  • nadiusha  says:

    OK.
    mersi mult pentru spatiu:))
    Craciun Fericit!

  • Tudor Cojocaru  says:

    Sarbatori fericite si vacanta frumoasa!

  • nadiusha  says:

    Asemenea :))

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>