Despre cateva dintre efectele sociale ale globalizarii comunicatiilor

globalization3Ideea acestui eseu porneste de la nevoia de a regasi un sens familiar si in acelasi timp nou al socialitatii umane. Avand in vedere ca „orice formă sau tip de socialitate are o determinare istorică, în sensul că se schimbă odată cu modificarea propriilor determinanţi şi, în general, în sensul că se transformă corespunzător condiţiilor (împrejurărilor) de loc şi de timp ale existenţei umane” (sursa), ma voi referi in continuare la unele dintre efectele globalizarii, cu precadere la cele produse asupra modului de comunicare dintre indivizii moderni si la efectele sociale ale acestui proces. Dat fiind ca interesul pentru acest demers vine in primul rand din experienta personala a autorului si a modului in care a resimtit acesta efectele respective, trebuie avut in vedere faptul ca analiza subiectului va fi in primul rand una bazata pe observatii si rationamente personale, aplicand, fireste, teorii ale unor sociologi contemporani care au facut studii in acest domeniu.

   Globalizarea tine in primul rand de o „interdependenta crescanda dintre indivizi, natiuni si regiuni. (…) Implica existenta unei comunicari accelerate si universale privind totodata dimensiunile politice si culturale” (Giddens, Anthony, Europa in epoca globala, Editura Ziua, Bucuresti: 2007, p. 20), astfel incat am considerat ca tratarea acestui fenomen trebuie indeplinita tinand cont de concepte precum locul sau spatiul. Anume la acestea se refera cei mai multi dintre autori cand au in vedere procesul respectiv. In continuare voi compara doua perspective, dintre care una se refera cu precadere la noua socialitate, mai exact la comunicarea in ciberspatiu, deci la un singur spatiu, cel virtual. Cealalta, insa, prezinta modul in care locuitorii aceleeasi lumi se divid in doua categorii – cei care pot calatori, deci sa-si schimbe locul si cei pentru care globalizarea nu inseamna decat sa fie afectati de  niste norme elaborate in locuri straine de acestia.

Prima perspectiva infatiseaza o imagine deopotriva provocatoare si ingrijoratoare, indivizi care comunica intre ei fara a se cunoaste personal, care se implica intr-o viata sociala care aprtine atat lor cat si altor cateva milioane de oameni, intr-un spatiu care nu mai poate fi numit geografic. Aici, cei care navigheaza pot avea parte de aproape toate elementele care constituie relatia sociala, mai putin prezenta fizica. Ei pot schimba impresii, informatii, idei, pot stabili diverse tipuri de legaturi, multe dintre ele putand fi mai trainice decat cele din viata de zi cu zi. Respectiv, acestia isi asuma riscul de a deteriora aceste legaturi, asumandu-si urmarile si in unele cazuri, pierderile, la fel cum ar face-o si in viata de zi cu zi. Relatiile de acest tip au fost definite ca fiind tertiare. Autorul acestui termen, Craig Calhoun, s-a referit la relatiile de acest fel ca fiind „…Tipice pentru societatile dominate de ciberspatiu. Caracteristica acestora este că sunt în întregime mediate de masina cu logica binara, adica de computer. Indivizii pot menţine timp îndelungat contacte in timp real fara prezenta lor fizica unul in proximitatea celuilalt. Ceea ce asigura caracterul uman pentru acest tip de relationare este faptul ca indivizii se recunosc mutual, intra in contact prin vointa reciproca, si se pot identifica reciproc. Prin intermediul computerului sau al tehnologiei mediata de computer mase mari oameni pot fi in contacte mai mult sau mai putin personalizate unii cu altii. Relatia sociala devine parte a unei baze de date. Tipice pentru asemenea relatii sunt bazele de date de clienti, unde clientii sunt inclusi cu acordul acestora.” (Calhoun, Craig. (1992), The Infrastructure of Modernity: Indirect Social Relationships, Information Technology and Social Interaction, in H.Haferkamp and N.Smelser (eds), Social Change and Modernity, Berkeley: University of California Press, apud Baltasiu, Radu).

Vedem ca la fel ca si in afara ciberspatiului, indivizii pot alege daca vor sau nu sa ia parte la aceasta forma de comunicare, avand de ales intre a ramane in afara „retelei”, adica a noului tip de relatie sociala, sau a participa in aceasta cu toate implicatiile pe care le comporta un atare gest. 

Relevant in acest context ar fi urmatorul citat: „Sunt doua implicatii majore ale globalizarii comunicatiilor asupra relatiilor umane: contactul instantaneu/permanent si instrainarea sociala a celor aflati in contact. Desigur, aceste trasaturi nu se manifesta intotdeauna simultan, insa aceste efecte-caracteristici ale globalizarii comunicationale afecteaza in buna masura relatiile sociale.” (Baltasiu, Radu, Suport de curs pentru Antropologia globalizarii, material nepublicat). Astfel, acea socialitate despre care am vorbit la inceput este reinventata, ea ramanand oarecum aceeasi, in sensul ca cel putin i se poate atribui aceasta denumire, dar mecanismele prin care ea ajunge sa fie exploatata este una radical schimbata. Individul nu-i mai vede pe ceilalti complet, nu-i mai poate urmari reactiile (limbajul trupului si celelalte componente ale comunicarii non-verbale), iar comunicarea cu el nu mai devine personala, el putand accesa canale de comunicare cu un numar infinit de alti interlocutori. Rezultatul inevitabil devine instrainarea, or lucrurile comune pe care se bazeaza comunicarea dintre persoane ajung sa fie toate intemnitate in acelasi spatiu virtual. „Indivizii sunt alaturi, de regula ca urmare a unei comunicari de tip instantaneu (internet, telefon mobil etc.), insa sunt perfect separati, chiar daca interactioneaza functional.” (Friedman, Thomas, Epoca intreruperilor, in „Business magazin”, nr. 107 (44/2006), p.74 , apud Baltasiu, Radu). Acestea sunt intreruperile de care vorbeste americanul Friedman, caracteristici care le dau posibilitatea indivizilor numai sa utilizeze internetul, nu sa il si controleze insa, de multe ori. Logica dupa care functioneaza acesta neputand fi schimbata de un simplu utilizator (Baltasiu, Radu).

Cealalalta perspectiva nu se mai refera neaparat la ciberspatiu, dar este legata la fel, de globalizarea comunicarii. Zygmunt Bauman spunea ca „globalizarea divide si uneste in egala masura; cauzele diviziunii sunt identice cu cele care promoveaza uniformitatea globului. (…) Mobilitatea ajunge una dintre cele mai ravnite valori, iar libertatea de miscare – o facilitate intotdeauna rara si inegal raspandita – devine rapid principalul factor de stratificare in epoca postmoderna pe care o traversam. Ne aflam in miscare, chiar daca fizic stam pe loc.” (Bauman, Zygmunt, Globalizarea si efectele ei sociale, Editura Antet, Bucuresti: 2007, p. 6).

 Ce se intampla insa daca luam in calcul acelasi ciberspatiu, ca unealta a omului modern? Probabil ca am ajunge la acelasi inteles: individul beneficiaza de libertate de miscare, stand pe loc, adica mai curand isi imagineaza ca beneficiaza de libertate. Cum ramane insa cu miscarea asa cum o cunosteam in afara fenomenului de globalizare? Raspunsul autorului polonez n-ar fi tocmai imbucurator: „Pentru locuitorii primei lumi, adica lumea pronuntat cosmopolita, extrateritoriala a oamenilor de afaceri, de cultura sau a universitarilor cu deschidere globala, granitele statelor se naruiesc, subminate de bunurile, capitalul si finantele planetei. Pentru locuitorul celei de a doua lumi, zidurile reprezentate de controlul de trecere a frontierei, de legile de rezidenta, de strzile „curate” sau de politicile de „toleranta zero” se inalta. Primii calatoresc unde poftesc, se distreaza in voiaj (mai ales daca zboara la clasa intai sau cu aparatele personale), sunt invitati si momiti sa calatoreasca, iar cand se hotarasc sa o faca sunt intampinati cu zambete lungi si brate deschise. Ceilalti calatoresc pe furis, adesea ilegal, uneori platind mai mult pentru un lo imbacsit la clasa a treia a vreunui coșciug plutitor decat dau primii in schimbul desfatarilor dulci de la clasa business, sunt primiti cu cautaturi dusmanoase, cu catuse daca au ghinion, arestati si, la sosire, deportati de urgenta.” (Bauman, Zygmunt, Globalizarea si efectele ei sociale, Editura Antet, Bucuresti: 2007, p. 88). Asadar, pentru paturile medii si de jos, singura sansa de a avea acces la alte spatii, fara prea mult efort, le reprezinta elementele comunicarii globalizate, respectiv internetul, telefonia mobila, Ipod-urile si altele asemenea, unelte de circulatie in modernitate.

Desigur, daca ar fi sa comparam ceea ce se intampla inainte de epoca globalizarii si ceea la ce suntem deja cu totii martori, tind sa cred ca dimensiunea pe care au capatat-o lucrurile si modul in care se raporteaza indivizii unii la ceilalti este mai curand benefica, daca am gandi in termenii globalizarii. Cu toate acestea, cred ca ar fi nepotrivit  sa consideram acest fenomen drept unul ultim si ca facilitatile pe care le ofera nu comporta si anumite dezavantaje si semne de intrebare, care, dupa cum afirma si Anthony Giddens, este esential sa le sesizezi si sa fii constient de ele.

 

Bibliografie

·        Bauman, Zygmunt, Globalizarea si efectele ei sociale, Editura Antet, Bucuresti: 2007

·        Giddens, Anthony, Europa in epoca globala, Editura Ziua, Bucuresti: 2007

·        Baltasiu, Radu, Suport de curs pentru Antropologia globalizarii, material nepublicat

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.