Candidații noștri la primăria Chișinăului se vor ”canibaliza” mai mult decât ai lor

Scena politică de pe Bâc seamănă foarte mult cu cea de pe Dâmbovița. Asemănarea devenise de curând și mai vădită, odată cu apropierea dintre banditul Dragnea de banditul Plahotniuc. Între timp, primul a ajuns la închisoare, iar celălalt (încă) se plimbă liber prin lume. Acum, când principalii pretendenți la alegerile pentru primăria Chișinău din 20 octombrie 2019 și-au anunțat candidatura, putem estima că vom mai avea parte de o etapă în care politichia din cele 2 capitale va căpăta valențe similare. Izbitor de similare, chiar.

Mai întâi, avem un candidat isteric, ineficient și lipsit de integritate, așa cum le șade bine unor candidați roșii din estul Europei. Numele lui este Ivan Ceban și rămâne unul dintre instrumentele principale al antieuropenilor dedicat primăriei capitalei. Cam așa era și PSDista Gabriela Firea (43%) la București în 2016, doar că în România nu-ți poți permite să ai un discurs antieuropean în campanie. Așa că tovarășa Firea a demonstrat timp de 3 ani că poate fi antieropeană prin fapte. Ceban n-are concurenți notabili care să-i bruieze campania pentru tipul lor de electorat.

Pe urmă, îl avem pe Andrei Năstase, care ar fi trebuit să fie primar as we speak, doar că a picat victimă a unui regim dictatorial în devenire și ne-am pomenit cu amoeba Ruslan Codreanu, care a fost uns primar interimar de respectivul regim (candidează iar). Bazându-ne pe scorul obținut anterior, pe orientarea electoratului chișinăuian, pe notorietatea pe care și-o menține, dar mai ales pe faptul că întregul bloc ACUM îl sprijină, Năstase poate fi considerat favorit. Doar că, pentru că se află la putere, iar schimbările bruște în bine n-au cum să apară, Năstase nu mai poate aștepta un entuziasm similar al electoratului în ceea ce-l privește. Iar lipsa entuziasmului se traduce într-o participare mai slabă a electoratului pretențios, respectiv un dezavantaj față de alegătorii de tip zombie ai socialiștilor. Situația lui Năstase se aseamănă cu cea a lui Cătălin Predoiu (11%), care era susținut de PNL, cel mai important partid de centru-dreapta. Deosebirea majoră ar fi că Năstase este creditat cu șanse mult mai mari decât era Predoiu.

Și, în sfârșit, avem candidatura lui Victor Chironda, care se poziționează la fel ca Nicușor Dan (30%), candidatul Uniunii Salvați București, actuala USR, doar că n-are nici un partid care să-l sprijine. Încă. Deși ar fi ironic ca anume Chironda să devină candidatul invocat de mișcarea antimafie drept candidat unic al tuturor unioniștilor (nu mă întrebați de când mișcarea antimafie e unionistă). Și nici n-ar trebui să ne mirăm dacă vreun partid, oricare ar fi el, ar încerca să se lipească de acest candidat anti-sistem, cu sau fără voia lui. N-ar fi prima dată. Totuși, ceea ce contează în cazul lui Chironda este că acesta nu are (încă) un partid cu structuri politice, capabile să mobilizeze alegătorii. Are, în schimb, o alură mai proaspătă și mai atrăgătoare pentru chișinăuienii supărați pe toată lumea și dispuși să experimenteze. Iar noi știm câți chișinăuieni supărați locuiesc în acest oraș. Cu toată această alură a sa, Chironda s-a remarcat anterior prin 2 asocieri controversate: cu PSRM în cazul inițiativei de demitere a ex-ului Dorin Chirtoacă, respectiv cu rămășițele PPEM, atunci când a devenit consilier municipal.

Ai noștri au șanse să câștige din turul II, în timp ce al lor are șanse să câștige din turul I. Pentru ca al nostru să devină primar din turul I, ai noștri ar trebui să se alieze de pe acum. În caz contrar, riscăm să dea peste chișinăuieni năpasta care a dat și peste bucureșteni: să se pomenească la cheremul unei persoane isterice, ineficiente și lipsite de integritate. Cronometrul a pornit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *