ACUM umblă la ”cadre” și bine face. Dar se impune o reformă mai profundă

În seara zilei de miercuri, deputatul ACUM Iurie Reniță a reclamat public un anunț de angajare de pe site-ul MAEIE, în care se menționa necesitatea de a cunoaște ”limba moldovenească”. În câteva ore, limba din anunț a devenit ”de stat”. Apoi a devenit română, dar abia la intervenția ministrului Nicu Popescu, ceea ce spune multe de bine despre deschiderea noului cabinet și despre diferența dintre fostele guvernări și actuala. Mulți dintre noi am fost deranjați și pe bună dreptate. Totuși, se cade să extragem câteva învățături din această încurcătură.

Prima este că nu degeaba vedem o sumedenie de numiri noi în fiecare ședință guvernamentală. Și sunt convins că premierul și miniștrii și-ar dori să tureze și mai mult motoarele, dar n-au cu cine îi înlocui pe vechii ”cinovnici” (unii dintre ei nu pot fi numiți funcționari). Există un deficit grav de resurse umane în administrație și nu numai. Aceeași problemă există în toate sectoarele: de la agricultură, antreprenoriat și servicii până la politică, presă și educație. Iar cei care au revenit din străinătate pentru a-și asuma guvernarea, de la ultimul referent până la primul ministru, și-au sacrificat viețile personale și și-au pus pe hold carierele. Trebuie să înțelegem că ceea ce fac mulți dintre ei se numește sacrificiu, lucru care trebuie respectat. Desigur, asta nu înseamnă că ei trebuie să fie menajați; din contră: exigențele față de ei sunt cu atât mai mari, cu cât toate eforturile lor sunt contra-cronometru.

Soluția ar fi diminuarea numărului de funcționari, care este o reminiscență sovietică. Niște simulări jalnice ni s-au pus anterior pe tavă de celelalte guvernări care, în loc să reducă numărul angajaților, schimbau denumirile instuțiilor, le amestecau, le separau și orice altceva în loc de a le reforma pe bune. Eu cred, în continuare, că acest guvern are, totuși, un potențial mai mare decât precedentele. Chiar dacă bugetarii disponibilizați vor trebui să se reprofileze pentru a-și găsi surse de venit, nu putem menține o armată de bugetari angajați, de parcă aceștia n-ar fi profesioniști, ci asistați sociali.

A doua concluzie este că acei funcționari care rămân trebuie să devină mai buni, mai competenți, mai exigenți cu ei înșiși și mai eficienți la locul lor de muncă. Și despre aceste lucruri a vorbit repetat premierul Sandu. În acest caz, de exemplu, ministrul Popescu ar trebui să aibă o discuție aplicată cu subordonații săi, să stabilească niște reguli și să le explice că nu pot folosi o limbă inexistentă, chiar dacă până acum a mers și așa. La fel cum aceștia nu pot argumenta public existența unui ”război civil” pe Nistru în 1992, așa cum încercase șeful de la comunicare al MAEIE, în loc să aplaneze efectul gafei anterioare a superiorului său. Și, bineînțeles, miniștrii ar trebui să-i determine pe unii funcționari să mai pună mâna pe carte și să atragă atenție mai puțină la mesajele propagandei ruse.

Și, în sfârșit, a treia concluzie, este aceea că legile aberante trebuie să fie schimbate. Acei funcționari care au folosit sintagma rușinoasă ”limbă moldovenească” n-au făcut decât să respecte art. 27, pct. b), cap. V din Legea nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcţia publică. Orbește, ce-i drept. Dar e de înțeles, la câte au făcut ei (și nu doar ei) până acum, tot orbește, la indicațiile superiorilor lor comuniști, agrarieni, pediști, aeiști și așa mai departe.

Apropo, reticența multor tineri profesioniști de a-și asuma funcții publice vine inclusiv din această practică a șefilor moldoveni de a da indicații ultimative și a lipsei lor de deschidere față de orice fel de schimbări. Reieșind din discursul premierului și al celorlalți membri de guvern, însă, ar trebui să ne așteptăm ca lucrurile să se schimbe. Iar asta presupune inclusiv o mai bună comunicare publică a rezultatelor. Chiar dacă acestea sunt, până una-alta, mai mult intermediare.

Ce e de făcut acum? Se impune ca deputații fracțiunii ACUM să inițieze proiecte de lege prin care să modifice toate articolele aberante din legile de inspirație sovietică. Inclusiv această Lege nr. 158. Deși chestiunile astea le pot părea unor demnitari insignifiante și redundante, aceștia ar face bine să nu le subestimeze impactul într-o societate ca a noastră, în care subiectul identității naționale este departe de a fi fost consumat. Iar așteptările unor procente bune din electoratul ACUM se leagă anume de clarificarea aspectelor care mocnesc de atâta timp fără ca cineva să le stingă definitiv. Dincolo de pedepsirea hoților, de capacitarea judecătorilor și celelalte chestiuni stringente. Măcar atât să încerce să facă reprezentanții ACUM în această privință, dacă tot n-au majoritatea constituțională necesară pentru a schimba rușinosul articol 13 privind limba oficială a Republicii Moldova.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *